În urmă cu patru luni se instituia Ziua Memoriei Victimelor Comunismului în România, la iniţiativa Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc.

Discutăm despre cât de necesară a fost o astfel de iniţiativă legislativă şi mai ales care au fost efectele ei până acum.

Invitatul dimineţii la "Apel matinal", preşedintele executiv al institutului, domnul Radu Preda.

Bună-dimineaţa şi bine aţi venit la "Matinal".

Radu Preda: Bună-dimineaţa şi bine v-am găsit!

Realizator: Avem astăzi o serie de evenimente în toată ţara care marchează cei 26 de ani de la căderea comunismului în România, un moment care ne aminteşte de cei care şi-au dat viaţa pentru libertate, ar trebui să ne amintească că nu trebuie să uităm victimele comunismului. Cum vedeţi că stau lucrurile în acestă privinţă la ora actuală?

Radu Preda: Din păcate, situaţia la noi este următoarea, că sfârşitul de an ne apucă tot timpul cu alte probleme, în sensul că în care de regulă în această perioadă au loc schimbările de guvern, depunere de mandat pentru cei care pierd, respectiv câşigă alegerile, adică este o perioadă politică mult mai agitată, încât pentru memoria în sine rămâne prea puţin timp. Însă, sigur, este important ca o societate cum este cea românească să aibă şi astfel de răgazuri memoriale. Este motivul pentru care noi, ca institut, încercăm de peste doi ani de zile să promovăm ideea unui muzeu al crimelor comunismului, care să se înfiinţeze la Bucureşti.

Realizator: Comunismul nu a însemnat doar o ideologie şi un experiment politic în România lui Ceauşescu, a fost poate o criză socială şi de identitate naţională. Cât rău au făcut comuniştii acestei ţări şi comunismul?

Radu Preda: La această întrebare, care de multe ori îmi este adresată în alţi termeni, ceva de genul "domnule, dar, staţi puţin, comunismul a construit şosele, uzine, blocuri", răspund printr-o altă întrebare: dacă pentru apă curentă, lift şi câţiva metri pătraţi între betoane a trebuit să moară elita ţării, să distrugem natura, să ne batem joc de mentalitate, de istorie, de limbă, dacă pentru toate acestea a trebuit...

Realizator: Asta ar fi moneda de schimb, practic.

Radu Preda: Păi, da, monedă de schimb, dar e foarte important să aducem aminte de ea, pentru că mulţi oameni nu înţeleg, cum aţi spus dumneavoastră, că a fost un experiment politic, dar a fost şi o mutilare sistematică a profilului unei ţări întregi, şi nu numai al unei ţări. Să ne gândim că prin durată, prin întinderea geografică, prin numărul de victime şi prin efectele perverse pe termen lung comunismul este în continuare cea mai perversă formă de îndoctrinare şi de dirijare destinală a unor comunităţi întregi din istoria umanităţii. Adică nu este vorba aici de o simplă ofertă politică printre altele. De altminteri, nu obosesc să aduc aminte faptul că nu putem înţelege comunismul comparându-l. Păi, dacă îl comparăm cu, ştiu eu, liberalismul, social democraţia sau alte oferte politice, îl legitimăm. Ori, comunismul este o formă de religie atee, paradoxal, de religie atee, care a lăsat în urma sa exclusiv doar morminte.

Realizator: Şi atunci, ce lecţie ar trebui să învăţăm din acest sfert de veac de democraţie?

Radu Preda: Ar trebui să învăţăm ceea ce, iar îmi cer scuze că repet, ar trebui să învăţăm ceea ce e foarte important şi anume că dacă tot s-a întâmplat, comunismul trebuie să ne fie o învăţătură de minte fundamentală, adică să învăţăm ceea ce se întâmplă atunci când lipseşte libertatea, să iubim, cu alte cuvinte, ceea ce avem astăzi, să învăţăm ceea ce înseamnă diversitatea opiniilor, tocmai pentru că în comunism n-am avut aşa ceva. Este ceea ce, până la urma urmei, trăgând linia, îşi propune ceea ce ar trebui să fie Muzeul crimelor comunismului în România, adică pe dos, ceea ce avem astăzi să preţuim mult mai mult, adică să vedem că printr-o pedagogie extremă, comunismul este tot ceea ce nu poate fi în democraţie şi invers, democraţia este ceea ce nu avea voie să existe în comunism.

Realizator: Şi atunci, acelor voci despre care spuneaţi şi dumneavoastră că spuneau: păi, a însemnat autostrăzi, locuri de muncă ş.a.m.d., acelor voci ce trebuie să le spuneţi sau cum să le arătăm mai bine? Trebuie să schimbăm totuşi şi aceste învăţăminte sau feluri de a explica?

Radu Preda: Da, pe de o parte, pe de altă parte, trebuie să conştientizăm faptul că, căderii comunismului nu i-a urmat în mod automat şi dispariţia unor mentalităţi şi unor practici de tip comunist.

Realizator: Ei, aici e o problemă, cum luptăm cu mentalităţile şi cu practicile?

Radu Preda: Ori, aici, lupta aceasta e pe termen lung şi de multe ori stau şi mă gândesc că nostalgia unora nu e neapărat după comunism, ci este nostalgia după o societate care cel puţin la exterior părea mult mai aşezată decât cea în care trăim astăzi, în care destinele erau dirijate din momentul naşterii până în cel al morţii, în care oamenii aveau o certitudine, o siguranţă a zilei de mâine. Ei, aceaste lucruri, sigur, într-o societate competitivă şi într-o permanentă alergătură, nu mai pot fi garantate şi de aceea şi nostalgia, dar pe de altă parte, repet, dacă avem astăzi bruma noastră de demnitate, de libertate, de diversitate a opiniilor, o datorăm tocmai faptului că nu mai trăim în comunism. Adică trebuie să fim foarte conştienţi că există un preţ al istoriei, pe care nu avem cum să nu îl plătim, decât dacă, sigur, vrem să fim altfel decât eram înainte.

Realizator: Mulţumesc pentru aceste idei bune şi gânduri sosite la "Apel Matinal", dle Radu Preda, preşedintele executiv al Institutului, cu care am stat de vorbă astăzi. Nu uitaţi, Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc - cât de necesară a fost o iniţiativă legislativă, cea din urmă cu patru ani, când se instituia Ziua Memoriei Victimelor Comunismului în România.

Tanscriere text: Agenţia de presă RADOR