Raport SAR: 2014 va avea o creştere economică modestă, inferioară lui 2013
Un raport al Societăţii Academiei din România consideră că anul 2014 va fi unul de creştere economică modestă - media este de 2,09%, inferioară anului 2013.
Articol de Radio România, 04 Aprilie 2014, 14:17
Anul 2014 se va încheia cu o creştere economică modestă, puţin peste două procente, cu o inflaţie care va fi ţinută sub control, sub 3%, şi cu un curs leu/euro care se va deprecia foarte puţin faţă de cotaţiile actuale - uşor peste 4,50 lei.
Este schiţa principalilor indicatori economici inclusă în raportul de analiză şi prognoză pentru acest an, prezentat vineri de Societatea Academică din România (SAR).
SAR încearcă astfel să răspundă la întrebarea "Cum facem din integrarea europeană un succes?".
Majoritatea analiştilor consultaţi pentru estimările evoluţiei economice sunt pesimişti cu privire la cifre, din cauza contextului politic, cu două perioade electorale, dar şi în comparaţie cu rezultatele foarte bune ale anului trecut - explică Răzvan Orăşanu, coordonatorul acestei componente din raport.
"Această creştere economică mică pe care noi o prognozăm, la 2,09%, nu poate însemna o diminuare semnificativă a şomajului, nu va însemna reluarea investiţiilor imobiliare, nu va însemna o creştere a bursei semnificativă. Deşi există temerile pentru derapaje macroeconomice într-un an electoral, analiştii nu prognozează nişte deficite bugetare scăpate de sub control. În marea majoritate, toată lumea prognozează înscrierea în liniile generale ale acordului cu FMI şi, cu o singură excepţie, toţi cei pe care i-am consultat au deplâns modalitatea în care reuşim să colectăm veniturile la buget. Faţă de media de colectare a TVA în proporţie de 80%, în România rata de colectare efectivă este de 58%", a declarat Orăşanu.
În afară de slaba colectare, raportul Societăţii Academice mai punctează lipsa analizelor de impact al măsurilor fiscale şi recomandă simplificarea fiscalităţii, reducerea birocraţiei, depolitizarea poziţiilor-cheie, continuarea listărilor la bursă pentru companiile de stat sau politici pentru stimularea forţei de muncă.
Plecarea muncitorilor români în străinătate, "o problemă a autorităţilor române"
De altfel, problematica forţei de muncă, inclusiv cu componenta migraţiei, este parte din analiza prezentată vineri, alături de fondurile europene sau comerţul intracomunitar.
Comisarul european Dacian Cioloş a insistat, în timpul discuţiilor, că românii nu trebuie să-şi alimenteze scuze privind migraţia forţei de muncă în Uniune pentru că aceasta nu este o favoare, ci un drept considerat de majoritatea europenilor principala realizare comunitară.
Dacian Cioloş a subliniat că în Uniune sunt două milioane de locuri de muncă vacante, iar principala problemă a autorităţilor române este să găsească modalităţi de a păstra în ţară forţa de muncă pregătită.
"Din punct de vedere al impactului economic şi socio-economic, cred că aici am avea de lucru şi inclusiv în utilizarea fondurilor europene şi mai ales în utilizarea fondului social-european, pentru care în următoarea perioadă bugetară România va avea 4,7 miliarde de euro şi prin măsuri macroeconomice şi printr-o mai bună organizare cred că aşa ar avea mai mult de câştigat mai mult şi economia României. Cel puţin pe domeniul pe care sunt responsabil acuma, pe agricultură, este clar că România ar avea de câştigat în a atrage reîntoarcerea românilor care se duc la muncă în agriculutură, în Spania, în Italia ş.a.m.d., să revină în România şi să investească, chiar şi faimoşii căpşunari, cum îi numim, pentru că, chiar dacă te duci să recoltezi, să culegi căpşune, fructe, altceva, tot înveţi cum funcţionează o fermă şi tot vii cu o altă abordare decât cea care există la noi", a declarat Cioloş.
Impactul estimat asupra Produsului Intern Brut al României, al plecării celor aproximativ trei milioane de muncitori români după aderarea la Uniunea Europeană, potrivit raportului Societăţii Academice din România, este unul negativ, de peste 8,5%.
În general proiecţiile demografice calculate de specialiştii SAR pentru următorii 20-30 de ani se transformă în avertismente privind echilibrul dintre numărul de pensionari şi cel al populaţiei ocupate.