Care sunt consecinţele penalizării cu "infringement" pentru România?
După ce Comisia Europeană a deschis procedura de infringement la adresa României, ţara noastră trebuie să-şi precieze poziţia privind interdicţia la exportul de gaze naturale.
Articol de Luminiţa Apostol, 28 Noiembrie 2012, 10:06
Declanşarea procedurii de infringement pentru încălcarea legislaţiei europene privind regulile comune pentru piaţa internă a gazelor naturale a căzut ca o castană fierbinte pe fondul disputelor iscate în România pe marginea valorificării gazelor din producţia internă, inclusiv la export.
Cu scrisoarea trimisă la Bucureşti, Comisia Europeană a deschis oficial procedura de infringement la adresa României, prin care semnalează că România încalcă tratatul Uniunii, adică nu şi-a îndeplinit obligaţiile ce-i revin privind regulile comune ale pieţei interne europene a gazelor naturale.
Concret, este vorba despre măsurile Bucurştiului care impun interdicţii la exportul gazelor naturale şi care contravin reglementărilor europene.
Decizia Comisiei de la 21 noiembrie şi trimisă la Bucureşti la 22 noiembrie este prima etapă a acestei proceduri, cea în care Comisia Europeană solicită României informaţii detaliate pe această temă.
"Coşul cu gaze", luat la puricat
În textul scrisorii, la care am avut acces, Comisia Europeană spune că deşi noua lege a energiei electrice şi a gazelor naturale din România nu interzice expres exportul de gaze, există o reglementare din 2006, aşa-numitul ordin privind coşul cu gaze, în baza căruia "titularii de licenţe petroliere sunt, cu puţine excepţii, obligaţi să pună la dispoziţie pe piaţa internă întreaga lor producţie de gaze".
Prin urmare, spune Comisia Europeană, nu există nici un surplus care rămâne pentru export, iar măsura constituie în fapt o interdicţie de a exporta gaze naturale.
Comisia spune că pentru a justifica ordinul privind coşul cu gaze, România a arătat că el funcţionează ca o asigurare, că toţi consumatorii casnici beneficiază de acces nediscriminatoriu la sursele de gaze naturale din producţia internă şi disponibilă pe piaţă şi că acest fapt este esenţial pentru buna funcţionare a pieţei.
Justificările României
De asemenea, autoritătile române au mai spus că ordinul privind coşul cu gaze nu are nici o implicaţie practică pentru că în România nu există o infrastructură adecvată pentru exportul de gaze naturale.
Comisia Europeană consideră însă că aceste justificări nu sunt satisfăcătoare pentru interdicţia de export.
Opinia Comisiei este că scopul ordinului privind coşul cu gaze este "de a proteja piaţa gazelor naturale din România până la convergenţa preţului de producţie intenă, cu preţul gazelor naturale importate".
Comisia Europeană este de părere că nici justificările părţii române privind lipsa infrastructurii pentru exportul de gaze nu sunt un argument suficient, pentru că reglementările europene pentru transportul gazelor naturale arată că operatorul sistemului de transport trebuie să asigure capacitate în ambele direcţii ale sistemului său de conducte, la fiecare punct de intrare şi ieşire, cel puţin pe bază virtuală.
Este vorba despre interconectări în lucru.
Concluzia Comisiei Europene este că ordinul privind coşul cu gaze obstrucţionează indirect comerţul transfrontalier cu gazele naturale şi contravine Directivei europene referitoare la gazele naturale.
Europenii - pentru a asigura o mai mare securitate a aprovizionării cu gaze - au inclus în legislaţie prevederi care obligă statele membre să asigure circulaţia gazului în ambele direcţii prin conductele de inteconectare, adică a fluxului din import şi a fluxului invers sau contrafluxului de gaze naturale, respectiv exportul acestora. Comisia Europeană consideră deci că România nu şi-a respectat obligaţiile şi a început această procedură de încălcare a trataului.
Ce riscă România?
România are acum la dispoziţie două luni pentru a răspunde solicitărilor de informaţii.
După cele două luni, Comisia Europeană va analiza răspunsul şi dacă îl va considera nesatisfăctor sau dacă nu va primi un răspuns, atunci va trece la etapa a doua a procedurii, numită "Aviz motivat", în care îi va cere României să spună ce măsuri a luat pentru a se conforma legislaţiei europene.
A treia şi ultima etapă este trimiterea la Curtea Europeană de Justiţie şi acest lucru se poate întâmpla doar dacă Comisia ar constata că România nu a luat nici o măsură pentru a-şi adapta legislaţia privind gazele naturale la reglementările europene.