2011 a fost un an al apariţiei de noi alianţe politice, de alegeri de lideri ai formaţiunilor, dar şi schimbări de forţe în parlament.

Ca de obicei nu au lipsit atacurile, uneori dure şi acide între putere şi opoziţie şi - oarecum o tradiţie - plecările unor politicieni dintr-un partid în altul.

2011 a însemnat moţiuni împotriva Guvernului şi nu puţine, dar respinse din cauza raportului de forţe din Camera Deputaţilor şi Senat.

2011 a fost un an în care nu au lipsit cazurile de corupţie, acuzaţi de astfel de fapte fiind tot felul de politicieni, ajungând chiar până la un europarlamentar.

2011 a fost un an al blocajului parlamentar ceea ce a dus la adoptarea multor proiecte legislative în mod tacit, adică fără dezbatere, dar a fost şi anul lansării ideilor privind revizuirea Constituţiei şi reorganizării teritoriale a României, proiecte rămase însă în suspensie.

Anul 2011 a fost cel în care Regele Mihai a venit să ţină un discurs în plenul Parlamentului, dar şi anul schimbării şefului Senatului, un an cu înfiinţarea unui nou minister, restructurarea altora, dar şi cu decizia coaliţiei guvernamentale privind comasarea alegerilor în 2012.

Puterea şi opoziţia se regrupează

În prima parte a anului 2011 s-au consfiinţit în etape cele două mari alianţe ale partidelor de pe scena politică românească conturate încă din 2010.

La putere, coaliţia de guvernământ a încheiat un protocol oficial.

În opoziţie, liberalii, social-democraţii şi conservatorii s-au reunit în Uniunea Social Liberală.

Primul pas, chiar la începutul anului, l-au făcut liberalii şi conservatorii.

În ianuarie lua fiinţă Alianţa de Centru-Dreapta - PNL-PC.

Conservatorii părăseau din nou coabitarea cu PSD, care data cu întreruperi schimbări de nume şi de doctrine din anul 2000.

Dacă în 2004, prietenia dintre conservatori şi social-democraţi s-a rupt, pentru ca partidul numit pe atunci PUR să ajute decisiv Alianţa D.A. la formarea guvernului, în 2011 motivele nu au mai fost la fel de clare.

PC a părăsit PSD pentru a se alătura PNL cu scopul declarat de a forma o alianţă mai mare între noua formaţiune şi PSD.

Apropieri doctrinare versus interese politice

Toate partidele parlamentare din momentul de faţă indiferent de doctrină sau dimensiune au făcut alianţe şi au colaborat între ele în funcţie de situaţia politică.

Uneori linia de demarcaţie între putere şi opoziţie este foarte fină.

În alte cazuri există obiective care delimitează clar opoziţia de putere.

"România are nevoie să schimbe cât mai repede preşedintele, guvernul şi majoritatea parlamentară", a spus Crin Antonescu.

Şi totuşi de ce partide mari sau medii, precum PSD, PNL, PDL sau UDMR, au simţit întotdeauna nevoia să colaboreze şi să facă alianţe cu un partid mic, precum PC, care nu a intrat niciodată în parlament prin forţe proprii?

Dincolo de obiectivul doborârii puterii, liberalii spun că alianţa cu PC are şi o bază doctrinară, de dreapta.

Pe de altă parte însă, social-democraţii spun că obiectivul colaborării este atât de important încât doctrina vine pe planul doi.

"PSD îşi va păstra identitatea şi ideologia de partid de stânga. PNL, PC vor reprezenta ideologia şi identitatea de centru-dreapta, asta însă nu ne va împiedica să avem o platformă politică şi o agendă politică comună", explica preşedintele social democrat, Victor Ponta colaborarea dintre PSD, PNL şi PC.

Aşa cum foşti adversari se aliază, de ce actualii parteneri nu s-ar despărţi?

Partidele lasă uşile deschise întotdeauna şi se pare că pentru oricine, indiferent dacă ieri şi-au aruncat vorbe grele.

"Sperăm ca împreună cu PSD şi poate şi UDMR la un moment dat, să încercăm să consolidăm acea alternativă care să dea românilor speranţa că în România se poate guverna şi se poate trăi mai bine", susţinea liderul conservator, Daniel Constantin.

Iar UDMR nu spune deocamdată nici "da", nici "nu" pe termen lung.

Atât reprezentanţii UDMR, cât şi cei ai PDL afirmă că alianţa PNL - PC nu are la bază chestiuni doctrinare, ci simple calcule sau oportunităţi politice.

"PNL avea nevoie de televiziune, iar ei aveau nevoie de un partener care să-i ducă în parlament", opinia democrat-liberalul Ioan Oltean

Reprezentanţii puterii spun că dacă între PNL şi PC există semne de întrebare în legătură cu asemănările doctrinare, în schimb între PNL şi PSD diferenţa este foarte clară, fapt care nu doar că va conduce la probleme de abordări şi viziuni, dar care va lăsa liber orgoliilor şi puterea are şi ea experienţe similare.

Opoziţia face front comun în faţa puterii

La începutul lunii februarie au fost finalizate negocierile dintre Alianţa Creştin Democrată şi PSD.

Liderii formaţiunilor au căzut de acord asupra unei alianţe în care cele două părţi sunt pe picior de egalitate, inclusiv în privinţa candidaturilor pe liste comune.

Deşi înţelegerea a fost anunţată fără a se intra în detalii despre programul economic sau împărţirea candidaturilor la alegerile locale, preşedintele PSD, Victor Ponta, considera că cel mai important este că s-a ajuns la un numitor comun, fapt susţinut şi de liderul PNL, Crin Antonescu.

"Important este că, pe fond, lucrurile sunt într-un bun acord, iar numele, sigla, lucruri importante bineînţeles în logică şi ordine electorală vor fi făcute cunoscute odată cu semnarea acestui document", spunea Antonescu.

După ce conducerile celor trei partide au aprobat constituirea Uniunii Social Liberale, cum se numea noua construcţie, liderii Victor Ponta şi Crin Antonescu au precizat că diferenţele de doctrină dintre social-democraţi şi liberali ar trebui să dea mai multă forţă Alianţei, iar obiectivul comun este lupta pentru a aduce România pe un drum normal.

Conform protocolului, Alianţa partidelor de opoziţie ar trebui să dureze până în 2020.

În Parlament se schimbă raportul de forţe

Luna februarie a început şi cu noi conduceri în Camerele parlamentului, odată cu deschiderea sesiunii.

Opoziţia a pierdut majoritatea în Biroul Permanent al Camerei Deputaţilor, după ce postul de vicepreşedinte, ocupat de liberalul Ludovic Orban, a revenit deputatului independent Marian Sârbu.

Grupul independenţilor a mai obţinut un loc de vicepreşedinte la Senat pentru Cristian Diaconescu şi a întors şi acolo raportul de forţe în Biroul Permanent.

Preşedintele Senatului, Mircea Geoană, invoca noi hotărări ale Curţii Constituţionale care ar fi determinat modificarea algoritmului.

Senatorul independent Şerban Mihăilescu spunea că o nouă componenţă este necesară, în condiţiile noului raport de forţe.

"Se doreşte pastrarea aceleiaşi majorităţi în Biroul Permanent din partea opoziţiei, în timp ce majoritatea în plen este alta şi cu acest lucru nu putem fi de acord".

În zona puterii se pune pe tapet schimbarea premierului

Partidele de la putere au avut parte în februarie de două evenimente: PD-L, de discuţiile privind separarea funcţiei de preşedinte al partidului de cea de premier. UDMR, de propriul său congres.

Şeful statului a lansat ipoteza găsirii unui nou premier în urma unor runde de discuţii cu partidele de guvernare.

Urma să fie semnat protocolul coaliţiei, iar Emil Boc părea sigur de funcţie până în 2012, însă cu alegerile interne din PD-L, la câteva luni distanţă, au apărut tot mai multe voci democrat-liberale care spuneau că funcţia de preşedinte al partidului trebuie delimitată de cea de premier.

La câteva zile după apariţia acestei discuţii, Traian Băsescu avea o întâlnire cu liderii tuturor partidelor politice de la putere. Concluzia: Guvernul trebuie să schimbe ceva.

"Nimic din aceste obiective de relansare economică nu este posibil fără restabilirea încrederii în executiv şi fără restabilirea încrederii că această coaliţie poate să ducă la o creştere economică mai mare decât cea estimată", afirmat preşedintele Traian Băsescu.

Decizia a fost amânată până după congresul UDMR de la sfârşitul lunii februarie.

Moment istoric la UDMR: Marko Bela predă puterea

La Oradea, în faţa delegaţilor din teritoriu şi a liderilor principalelor partide politice din România şi Ungaria, Markó Béla preda condcuerea UDMR după 18 ani.

Deşi în cursa pentru şefia UDMR au intrat un consilier prezidenţial, Péter Ekstein Kovács şi un deputat, Gergely Alosz, finalul nu a adus surprize.

Susţinut de Markó Béla, ministrul culturii, Kelemen Hunor, a câştigat detaşat alegerile.

Alegerea lui Kelemen Hunor risipea speranţele liderilor opoziţiei de a convinge UDMR să întoarcă armele.

Imediat după rezultatul votului, el îi spunea reporterului Radio România Actualităţi, Andrei Şerban, că UDMR nu-şi trădează partenerii de guvernare.

"Eu înţeleg intenţia şi iniţiativa colegilor din opoziţie, dar UDMR, la astfel de condiţii, sau la astfel de condiţionări, nu are cum să răspundă. Noi am spus de ficaare dată, respectăm înţelegerile făcute. Până când funcţionează, până cand există respectul reciproc şi până când cuvântul dat este respectat şi este foarte important şi pentru colegii din opoziţie să ştie, şi pe termen lung şi pe termen foarte lung, că UDMR nu trădează. UDMR niciodată nu a trădat niciun partener şi nu va trăda", declara Kelemen Hunor pentru Radio România Actualităţi.

Sezonul moţiunilor

"Nicio sesiune făă moţiune", este o vorbă deja celebră în politica românească.

Luna martie a adus, însă, un record.

Premierul Emil Boc şi-a apărat cabinetul pentru a opta oară în faţa Parlamentului şi pentru a şaptea oară cu succes.

De data aceasta, opoziţia contesta noul Cod al Muncii, pentru care Guvernul şi-a angajat răspunderea.

"Vă opuneţi în fapt că oamenii se poate mai uşor să aibă un al doilea loc de muncă, ca angajatorii să angajeze mai uşor. Sperând că în continuare oamenii vor rămâne masă de manevră pentru pomenile electorale pe care să le daţi, aşa cum aţi făcut-o de fiecare dată când aţi fost la guvernare şi aţi dus România acolo unde ştim cu toţii, în 2008", afirma premierul Emil Boc.

Eşecul demersului cu numărul 8 i-a determinat chiar şi pe jurnaliştii publicaţiei britanice "Financial Times" să-l numească pe Emil Boc un "adevărat artist al evadărilor".

Caz răsunător de corupţie în jurul lui Adrian Severin

În martie, o afacere de corupţie românească la nivel european.

Europarlamentarul social-democrat Adrian Severin a fost filmat de reporteri ai ziarului britanic "Sunday Times", deghizaţi în reprezentanţi ai unei societăţi de lobby, acceptând să voteze un amendament în Parlamentul de la Strasbourg în schimbul unui contract de consultanţă.

Adrian Severin nu a fost singurul eurodeputat filmat în acea ipostază, dar spre deosebire de colegii săi din Slovenia şi Austria, Adrian Severin a refuzat să demisioneze din funcţie.

El a fost, însă, exclus din grupul socialiştilor europeni, iar liderul său politic din ţară, Victor Ponta, îi cerea demisia din PSD.

Refuzul lui Adrian Severin de a demisiona are consecinţe destul de serioase în plan politic, dar pe de altă parte, naşte tot soiul de situaţii hazlii sau stânjenitoare.

Ca să începem cu părţile amuzante, Adrian Severin a ajuns subiect de glumă pentru europarlamentarii Corneliu Vadim Tudor şi Gigi Becali, în emisiuni sportive, unde cei doi spuneau că vor apela la serviciile de lobby ale acestuia pentru transferuri sportive.

Acelaşi refuz naşte situaţii de stânjenitoare chiar în Parlamentul European, unde Adrian Severin a fost huiduit de europarlamentari, a ajuns în băncile din spate ale plenului, iar biroul său a fost sigilat pentru ancheta legislativului de la Bruxelles.

Stânjenitor sau amuzant este şi faptul că Marian Vanghelie este cel care gestionează în România excluderea lui Adrian Severin, acelaşi Marian Vanghelie care în campania electorală garanta pentru viitorul europarlamentar.

Consecinţele politice sunt serioase. Partidele româneşti spun că refuzul lui Adrian Severin afectează imaginea politicului din ţara noastră.

"E nefiresc să fragilizăm imaginea României în Parlamentul European şi cred că din pricina asta se impunea o demisie", susâinea deputatul liberal Alina Gorghiu.

Pe de altă parte, acelaşi refuz afectează şi imaginea Parlamentului European pe continent.

Pentru acest lucru, preşedintele legislativului de la Bruxelles, Jerzy Buzek, cerea demisia.

Odată cu acest caz, presa internă şi internaţională găseşte prilej pentru a dezgropa cazuri mai vechi şi mai noi, iar "The Economist" titrează: "Încăpăţânarea lui Adrian Severin este tipică pentru politica românească, acolo unde presa adoră să atace politicienii corupţi, însă demisiile pentru corupţie sunt necunoscute în România".

Reprezentanţii PSD nu stau însă cu mâinile în sân şi pornesc procedura de excludere a lui Adrian Severin, forţând demisia.

Spre sfârşitul lunii martie, Adrian Severin şi-a anunţat demisia din PSD chiar în şedinţa Biroului Executiv al Organizaţiei Bucureşti, la care trebuia să fie decisă excluderea lui din partid.

Adrian Severin făcea apel la spriritul de solidaritate al PSD Bucureşti, vorbind despre datoria de a fi alături de colegii aflaţi în situaţii similare cu a lui.

Ioan Botiş demisionează în urma unui scandal de corupţie

În aprilie, Ioan Botiş îşi anunţa demisia din funcţia de ministru al muncii. Demisia sa venea pe fondul acuzaţiilor legate de un posibil conflict de interese între funcţia pe care o deţine şi implicarea soţiei sale într-o asociaţie care a lucrat cu fonduri europene şi bugetare.

"Îmi prezint demisia şi, încă o dată, la baza demisiei stau motive de moralitate. Consider că este o demisie de onoare, îmi cer scuze cetăţenilor, în calitate de ministru, sunt conştient că am creat o posibilă interpretare a activităţilor pe care le-a desfăşurat soţia mea, în calitate de angajat al Asociaţiei Parteneriat Euroactiv", anunţa Ioan Botiş.

Agenţia Naţională de Integritate a anchetat cazul şi a sesizat, mai departe, DNA, pentru conflicte de interese.

Portofoliul muncii a fost preluat, mai întâi, chiar de premierul Emil Boc, interimat, apoi, după o lună, de Sebastian Lăzăroiu, fost consilier prezidenţial.

Conservatorii şi-au ales conducerea

După UDMR, în aprilie, şi conservatorii îşi alegeau conducerea, în cadrul Congresului extraordionar al partidului.

Vasile Nistor şi Florea Damian deveneau preşedinte executiv, respectiv secretar general, şi circa 6.000 de delegaţi validau şi protocoalele prin care s-au constituit Alianţa de Centru Dreapta şi Uniunea Social Liberală.

Emil Boc versus Vasile Blaga

În aceeaşi lună se pregătea şi al treilea mare congres al anului, cel al PDL.

În cursa pentru funcţia de preşedinte s-au înscris trei candidaţi.

Premierul şi liderul în funcţie al partidului, Emil Boc, reprezentantul gărzii vechi, Vasile Blaga şi outsiderul Theodor Paleologu.

Fiecare dintre aceştia venea cu propria moţiune, programul de conducere al partidului.

Deşi erau suficienţi 35 de susţinători pentru o moţiune, documentul lui Emil Boc era completat de o listă de 150 de susţinători, parlamentari, europarlamentari, primari sau preşedinţi de consilii judeţene şi 33 de preşedinţi de filiale.

În esenţă, Emil Boc promitea încă patru ani de guvernare şi creşterea partidului în acelaşi timp cu cea a economiei României.

"Toate reformele pe care le-am iniţiat împreună cu PDL, toate aceste legi au urmărit şi urmăresc dreptate şi România dreaptă. Vă cer un nou mandat de preşedinte de PDL pentru a face o Românie puternică", spunea Boc.

Moţiunea lui Vasile Blaga era mai rezervată, cu doar 35 de susţinători. Vasile Blaga propunea schimbarea, pe motiv că PDL ar fi pierdut în plan politic. Ţinta era, însă, aceeaşi.

" PDL să se menţină la guvernare şi după alegerile din 2012, astfel încât să finalizăm reformele începute şi să sprijinul creşterea economică. Numai în aceste condiţii, românii pot avea garanţia creşterii nivelului de trai", spunea Blaga.

Emil Boc, reconfirmat la şefia PDL

La mijlocul lunii mai, după o şedinţă care a durat 12 ore, democrat-liberalii anunţau rezultatele, iar Emil Boc îşi păstra funcţia de preşedinte.

În discursul său, premierul făcea, atunci, un apel la unitate în partid şi promitea că Partidul Democrat-Liberal va câştiga alegerile din 2012.

"Simt o mare responsabilitate şi în raport cu românii care aşteaptă de la Partidul Democrat-Liberal, de la cel mai important partid al guvernării, să resimtă, în perioada următoare, în anul următor, prosperitatea şi bunăstarea şi în buzunarele lor, după doi ani grei, în care au fost alături de noi şi am salvat ţara de la greutăţile economice prin care trecea. Simt o mare responsabilitate şi onoare faţă de dumneavoastră, dragi colegi. Ştiu că votul dumneavoastră mă obligă, mai mult ca niciodată, ca împreună cu echipa PDL-ului, să menţinem victoriile în Partidul Democrat-Liberal", se angaja Emil Boc în faţa delegaţilor la Congresul PDL.

"Contracandidatul său, Vasile Blaga, garanta, cu fair-play, că susţinătorii săi nu vor pleca din partid, în urma rezultatului. El recunoştea, însă, că nu îl invidiază pe Emil Boc.

Revizuirea Constituţiei şi reorganizarea teritorială se lansează în dezbatere

După bătăliile interne din partide şi formarea alianţelor a venit rândul marilor proiecte legislative. La începutul verii era relansată tema revizuirii Constituţiei şi apărea ideea reorganizării teritoriale a României.

Invocată de ani de zile, perspectiva schimbării Constituţiei părea să se concretizeze o dată cu prezentarea modificărilor propuse de Preşedinţie.

Documentul prezentat de Traian Băsescu propunea modificări care nu vizau doar structura Parlamentului.

Se regăseau între acestea prelungirea de la 24 la 48 de ore a perioadei în care o persoană poate fi reţinută, menţionarea răspunderii magistraţilor pentru erori judiciare sau creşterea reprezentanţilor societăţii civile în Consiliul Superior al Magistraturii.

O altă miză însă era cea economică.

Este vorba atât despre obligativitatea trimiterii către autorităţile de la Bruxelles a proiectelor bugetului de stat şi asigurărilor sociale de stat, de eliminare a prevederii potrivit căreia caracterul licit al unei averi se prezumă, cât mai ales despre restricţionarea limitelor maxime de deficit bugetar şi de datorie publică şi despre eliminarea controlului judecătoresc asupra deciziilor de politică fiscală sau bugetară.

Analistul economic Răzvan Voican consideră că noile prevederi ar putea pune o mai mare presiune asupra politicului, în vederea implementării unor principii de disciplină fiscal-bugetară sau a unor măsuri de combatere a evaziunii fiscale.

"Plafonarea prin Constituţie a deficitului bugetar anual şi a datoriei publice ar putea contribui la disciplinarea finanţelor publice, atâta timp cât am văzut că legea bugetului de stat, de exemplu, sau Legea responsabilităţii fiscale nu reuşesc să fie destul de puternice încât să apere finanţele publice de tentaţiile politicianiste. În privinţa datoriei publice, avem şi un exemplu grăitor în Polonia, unde există un plafon similar, de 60% din PIB şi acolo, în urmă cu doi ani, când datoria se apropia de acest plafon, chiar a intrat în funcţiune un mecanism de ajustare, iar guvernul a putut merge în Parlament şi să îi atenţioneze pe politicieni că totuşi, există o limitare constituţională şi ca atare, trebuie respectată", era de părere Răzvan Voican.

În privinţa eliminării controlului judecătoresc asupra deciziilor ce privesc politicile fiscale şi bugetare, Răzvan Voican spune că ar putea fi de asemenea benefice, în măsura în care nu vor da naştere la abuzuri.

La puţin timp după lansarea propunerii de modificare, Curtea Constituţională a respins unele prevederi.

Judecătorii au decis că propunerile care vizează imunitatea parlamentară, eliminarea caracterului licit al averii sau limitarea controlului judecătoresc nu pot face obiectul revizuirii.

Nici o revizuire nu poate fi făcută dacă are ca rezultat suprimarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale, a fost textul din Constituţie invocat de judecători.

Reorganizarea teritorială şi primele controverse în coaliţie

Tot în luna iunie, PDL lansa în dezbatere publică o altă idee, de data aceasta, cu totul şi cu totul nouă: reorganizarea teritorială a României în mai puţine judeţe sau regiuni.

Motivul: împărţirea administrativă a ţării după liniile euroregiunilor actuale ar putea conduce la o mai bună absorbţie a fondurilor europene. În plus, mai puţine judeţe înseamnă un aparat administrativ mai mic, spunea premierul Emil Boc.

Ideea nu a fost împărtăşită însă în întregime nici de colegii de coaliţie, democrat-liberalilor.

În principiu, partidele din arcul guvernamental cred că România ar putea atrage mai mulţi bani prin reorganizare, dar nici PDL, nici UDMR nu renunţă la propria variantă, considerată de fiecare în parte ca fiind cea mai bună pentru atragerea de fonduri europene.

Premierul Emil Boc susţinea că reorganizarea trebuie făcută în varianta propusă de PDL.

Ea atrage mai mulţi bani europeni şi nu presupune nici un fel de cheltuială pentru cetăţean. Emil Boc are şi alte argumente.

"Ţara câştigă, pentru că pe de o parte, se destructurează acele reţele clientelare formate în ultimii 20 de ani, deci, se diminuează corupţia. Vom atrage direct banii europeni, pe judeţe, şi fiecare judeţ îşi va înţelege mai bine nevoile".

În schimb, UDMR consideră că varianta cu 16 judeţe aduce mai mulţi bani europeni,mai puţine regiuni şi implicit, mai mari.

Deputatul Attila Korodi are şi el argumentele lui.

În opinia sa, zonele mai sărace din aceste regiuni mai mari ar fi dezavantajate cu privire la capacitatea de accesare a banilor europeni.

Distribuţia fondurilor europene se bazează pe principiile de echitate şi solidaritate, pentru a reduce discrepanţele dintre unele regiuni.

De aceea, explica Attila Korodi, ar fi necesare unităţi administrative de mărime medie.

"Ponderile permanent vor demonstra, marile municipalităţi care reprezintă sute de mii de oameni vor avea capacitatea ca să genereze proiecte utilizând fonduri europene sau naţionale, tocmai /în beneficiul lor/ şi mai puţin spre zonele care tocmai ar trebui să beneficieze de lucrurile acestea".

PNL consideră că reorganizarea nu trebuie să fie un scop în sine.

Vicepreşedintele PNL Teodor Meleşcanu susţinea că un proces atât de amplu nu poate fi făcut de pe o zi pe alta, pe picior, cum spunea el.

Trebuie să păstrăm judeţele actuale şi să le ajutăm să acceseze mai mulţi bani europeni decât atrag acum. Teme există, mai spune Teodor Meleşcanu.

"Noi avem nişte judeţe care funcţionează. Avem nevoie nu să le bulversăm, ci să creştem capacitatea lor de accesare a fondurilor europene, atractivitatea lor pentru investiţiile străine şi mai ales buna funcţionare a lor în raport cu cetăţeanul", szusţinea Meleşcanu.

Social-democraţii sunt pe aceeaşi linie cu partenerii lor din opoziţie.

Mai mult, ei susţin că o eventuală desfiinţare a judeţelor ar putea duce la pierderea banilor europeni din contractele aflate în derulare.

Vot dublu şi adoptări tacite la Parlament

Absenţe, vot dublu sau chiar multiplu, prea dese adoptări tacite şi dezbateri în van sunt printre minusurile sesiunii parlamentare care s-a încheiat la începutul lunii iunie.

Senatul a fost marcat de fragilitatea majorităţii parlamentare, iar Camera Deputaţilor, de multe amânări, dar şi de decizii îndelung dezbătute de politicieni şi de opinia publică, cum ar fi respingerea cererii de arestare a unui deputat al puterii acuzat de şantaj.

Printre altele, Senatul a adoptat sistemul coplăţii în sănătate şi proiectul prin care infracţiunea de omor nu mai poate fi prescrisă, iar Camera Deputaţilor a respins proiectul disponibilizărilor de la Ministerul de Interne şi a adoptat modificarea statutului poliţistului.

De asemenea, Camera a adoptat proiectul privind alegerea primarilor într-un singur tur de scrutin şi ordonanţa care stabilieşte un nou mod de calcul pentru pensiile militarilor, astfel că preşedintele Camerei Deputaţilor, Roberta Anastase, avea motive să se declare mulţumită.

Multe şi importante proiecte au fost adoptate însă fără dezbatere parlamentară.

Guvernul şi-a angajat răspunderea pe Legea educaţiei, pe Codul muncii, pe Codul de dialog social, pe legea prin care au fost plafonate salariile profesorilor şi pe legile salarizării în sectorul bugetar.

Cât priveşte Senatul, o aparentă agendă mai încărcată nu a însemnat neapărat şi mai multe realizări legislative.

Multe dintre propuneri aparţineau opoziţiei şi au fost respinse ulterior atunci când au ajuns în Camera Deputaţilor, unde puterea are majoritate.

Rămâneau în suspensie, fiind amânate pentru sesiunea din toamnă, statutul minorităţilor naţionale, depus acum şase ani la Camera Deputatlor, dar şi, în Senat, modul de rezolvare a propunerii de modificare a Constituţiei, lucru cerut şi de preşedintele Traian Băsescu.

La jumătatea anului, preşedintele de atunci al Senatului, Mircea Geoană, găsea explicaţii pentru aceste amânări în camera superioară a Parlamentului.

"Sunt două şcoli de gândire la noi. O şcoală de gândire care spune: haideţi să discutăm în paralel în cele două camere, în Cameră şi în Senat. A doua şcoală de gândire, pe care eu înclin să o împărtăşesc, este mai degrabă o dezbatere în prima cameră. Deja deputaţii au început să discute, practic ei în două luni de zile vor să vină cu o variantă şi de-abia după aceea Senatul să se aplece. Într-un fel, suntem cameră decizională, la limită, pentru că este evident că vom ajunge la o formulă de mediere între cele două camere", explica Geoană.

Apare Ministerul Afacerilor Europene

Luna septembrie a adus un nou minister, cel al afacerilor europene, definit drept o instituţie care să coordoneze folosirea mai bună a fondurilor comunitare, domeniu în care România înregistrează mari rămâneri în urmă.

Noul minister ar trebui să aducă la Bucureşti miliardele de euro puse deoparte pentru noi de Uniunea Europeană.

Numai că înfiinţarea sa a fost aprobată în Parlament, fără votul opoziţiei reunite în USL, după dezbateri intense şi discuţii încheiate cu reproşuri din partea premierului Emil Boc la adresa PSD, PNL şi PC, pe care le critica şi acuza că nu văd şi nu sprijină interesul naţional.

Opoziţia susţinea că alta era calea de urmat în problema necheltuirii banilor europeni.

Premierul trebuia mai întâi să-i sancţioneze pe miniştrii cu restanţe în domeniu şi abia apoi să vină în parlament cu o propunere privind înfiinţarea unei noi structuri.

Cel care va conduce noul minister este fostul comisar european Leonard Orban, care, dincolo de riscurile misiuinii pe care şi-a asumat-o, a promis că va încerca să o ducă până la capăt.

Octombrie - seniorul Ion Diaconescu pleacă pe ultimul drum

Luna octombrie a adus moartea lui Ion Diaconescu, ultimul dintre seniorii PNŢCD, după 94 de ani în care a fost, în afară de om politic şi lider de partid, mulţi ani deţinut politic.

Ultimul senior ţărănist a plecat simplu şi decent, cum şi-a trăit toată viaţa.

A plecat într-o joi gri şi ploioasă, aşa cum a fost tinereţea sa, petrecută în mare parte în cumplitele puşcării politice.

A fost ţărănist din tată-n fiu, intrând în PNŢCD de foarte tânăr, la 17 ani.

Şi de aici începe calvarul. Pentru vina de a fi fost ţărănist, este arestat timp de 17 ani.

Între zidurile de la Jilava, Aiud, Râmnicu Sărat, trăieşte iadul închisorilor comuniste.

Rămâne în istorie cu proiecte politice ambiţioase: anularea consecinţelor regimului comunist, restituirea in integrum a proprietăţilor, lustrarea fostelor cadre ale PCR, reforma morală prin biserică şi privatizarea.

A plecat însă dintre noi cu un foc în suflet, acela că PNŢCD, de care şi-a legat destinul, este la periferia scenei politice, măcinat de orgolii şi lupte interne.

Cu ultimele puteri, i-a spus lui Victor Ciorbea: dacă pot, îţi mai dau şi fărâma de sufleţel pe care o mai am pentru a salva partidul.

Aşa s-a stins Ion Diaconescu, cu PNŢCD-ul lui în suflet, acel PNŢCD în care a crezut până la moarte.

Apar noi proiecte politice

Albă ca Zăpada era celebra formulă prin care Sebastian Lăzăroiu susţinea criptic că poate apărea o formaţiune nouă pe scena politică.

El explica însă că Albă ca Zăpada nu trebuie să fie neapărat un partid, ci o schimbare.

Pe parcursul toamnei, au apărut mai multe mişcări care, deşi nu au încercat încă să se înscrie ca partid politic, promiteau această schimbare.

În PDL, se discută despre înfiinţarea Mişcării Populare, o platformă de dreapta.

UNPR a pregătit, la rândul ei, o platformă de centru-stânga, Uniunea Social Progresistă.

Noua Republică este o altă mişcare de dreapta care ar urma să se înscrie în primăvară ca partid politic.

Discurs istoric al Regelui Mihai în Parlament

La sfârşitul lunii octombrie, Regele Mihai I revenea cu un discurs în faţa parlamentului după mai bine de 60 de ani de la precedentul.

De data aceasta, cu ocazia împlinirii vârstei de 90 de ani.

La 1 decembrie 1946, Regele Mhai se adresa noii Adunări a Deputaţilor şi le aducea în vedere parlamentarilor că au greaua misiune de a înlătura urmele războiului.

După nici un an, Regele a fost silit să abdice şi să părăsească ţara.

Nu s-a mai putut întoarce până în 1992. Şi acum, la 65 de ani distanţă de la ultima cuvântare, a putut să se adreseze din nou parlamentului la împlinirea vârstei de 90 de ani.

Cu această ocazie, Regele le-a amintit parlamentarilor de azi că politica nu se poate face fără însuşiri morale.

"Instituţiile democratice nu sunt guvernate doar de legi şi de etică. Simţ al datoriei, iubire de ţară şi competenţa sunt criteriile principale ale vieţii publice. Aveţi încredere în democraţie, în rostul instituţiilor şi în regulile lor", le spunea Regele Mihai parlamentarilor.

Regele a vorbit despre trecut şi viitor fără să uite prezentul, s-a arătat mâhnit că oamenii bătrâni şi bolnavi sunt nevoiţi să treacă prin situaţii înjositoare la două decenii de la revenirea la democraţie, i-a îndemnat pe români să-şi regăsească valorile şi puterea de a ridica ţara.

Celor care văd monarhia de domeniul trecutului, Regele Mihai le-a spus că pentru România Coroana Regală este o reprezentare unică a independenţei, a suveranităţii şi a unităţii.

"După 84 de ani de când am devenit rege, pot spune fără ezitare naţiunii române: cele mai importante lucruri de dobândit după libertate şi democraţie sunt identitatea şi demnitatea. Elita românească are aici o mare răspundere. Democraţia trebuie să îmbogăţească arta cârmuirii, nu s-o sărăcească".

Discursul Regelui a fost posibil în urma invitaţei adresate de liberali, susţinuţi de social-democraţi. Iniţial, democrat-liberalii s-au opus iniţiativei, dar au acceptat în cele din urmă prezenţa Regelui în parlament.

De la discurs au lipsit însă doi invitaţi de marcă, premierul Emil Boc şi preşedintele Traian Băsescu, aceştia având alte evenimente pe agendă.

Au fost prezenţi însă doi foşti şefi de stat, Ion Iliescu şi Emil Constantinescu.

La 64 de ani de la abdicare, ceremoniile legate de aniversarea regelui au adus din nou în dezbatere subiectul monarhiei.

Casa Regală a avut o prezenţă discretă în anii care au trecut de la revoluţie, Regele fiind de părere că românii trebuie să se exprime singuri dacă doresc din nou monarhia.

Monarhia nu este însă văzută ca o soluţie de mulţi români.

Într-un sondaj din urmă cu trei ani, doar 16% din populaţie arăta că doreşte restaurarea monarhiei, în timp ce 84% erau adepţii republicii.

Blocaj la Parlament

Noiembrie a însemnat noi dispute şi jocuri de culise în lumea politică de la Bucureşti.

În Senat şi Camera Deputaţilor, puterea şi opoziţia au continuat să se războiască, până ce aproape s-a ajuns la blocaj parlamentar, multe proiecte fiind adoptate tacit, adică fără dezbatere.

Două proiecte legislative au stârnit mari pasiuni: Legea asistenţei sociale şi Legea siguranţei naţionale.

Zeci de proiecte şi iniţiative legislative au fost blocate în Parlament timp de mai multe săptămâni.

Proiectele de lege, unele importante, au fost amânate de la o şedinţă de plen la alta, fie din lipsă de cvorum, fie din imposibilitatea de a se asigura numărul de voturi necesar pentru ca actele normative să treacă sau să fie respinse.

Legi importante au trecut astfel prin aprobare tacită, lăsând în sarcina celeilalte Camere o decizie definitivă.

La Senat au fost adoptate tacit Legea asistenţei sociale, acordarea de stimulente pentru personalul din sectorul bugetar, reorganizarea prin comasare a terenurilor agricole.

La Camera Deputaţilor îşi aşteaptă votul final Legea câinilor fără stăpân şi în Comisia juridică, reluarea dezbaterilor asupra proiectului de lege vizând revizuirea Constituţiei.

Puterea şi opoziţia, în ambele Camere, îşi impută reciproc responsabilitatea după ce, în funcţie de interes, au invocat în plen săptămâni de-a rândul probleme de procedură, înţelegerile, adesea încălcate, între liderii de grup, pauzele prelungite de consultări.

Opoziţia susţine că nu îi sunt luate în seamă amendamentele, în timp ce puterea se menţine pe poziţie, făcând trimitere la înţelegerile cu instituţiile financiare internaţionale.

La Senat, Legea asistenţei sociale a trecut tacit miercuri.

Luni, la ultima şedinţă în plen a săptămânii, răsturnare de situaţie: senatorii puterii, după opt săptămâni de insistenţe ca legea să fie votată, anunţă că sunt mulţumiţi cu forma propusă de guvern şi părăsesc sala după o pauză de consultări, nu înainte ca liderul grupului PDL, Cristian Rădulescu, să anunţe:

"Colegii se menţin pe poziţia aceasta de râvnă târzie, iar noi ne menţinem pe poziţia de a adopta această lege tacit, aşa cum a fost trimisă de guvern, considerând că este o lege bună".

Opoziţia a susţinut că în urma scrisorilor preşedintelui Traian Băsescu, legea putea fi votată.

"Într-un sfert de oră se încheiau dezbaterile, era vorba numai de amendamentele respinse şi urmau să fie supuse votului. Cele două grupuri parlamentare din cadrul puterii au refuzat efectiv să continuăm dezbaterile", susţinea senatorul PSD Ioan Chelaru: .

De altfel, Ioan Chelaru, în calitate de vicepreşedinte al Senatului, i-a trimis preşedintelui Băsescu o scrisoare în care apreciază că senatorii coaliţiei ar fi trebuit să asigure prezenţa pentru ca o lege atât de importantă să treacă.

La Camera Deputaţilor, un alt act normativ important, Modificări la Legea siguranţei naţionale, a trecut prin adoptare tacită.

Mircea Geoană pierde tot

Tot în noiembrie, Mircea Geoană a devenit subiect de discuţii în PSD, după ce a refuzat să plece de la şefia Senatului, în favoarea colegului său de partid, Titus Corlăţean.

Schimburile de replici, uneori chiar dure, s-au mai atenuat, după ce a apărut ideea că în acest fel, adică prin plecarea lui Mircea Geoană, PSD ar putea pierde şefia Senatului.

Totuşi, nemulţumirile nu mai puteau fi ţinute ascunse.

Social-democraţii îi reproşeau lui Mircea Geoană că nu mai reprezintă interesele PSD din poziţia de preşedinte al Senatului.

Liderul PSD Victor Ponta spunea că Geoană ar fi folosit funcţia de la Senat în interes personal şi orice membru care nu respectă deciziile din partid încalcă statutul şi prin urmare, trebuie să răspundă în faţa Comisiei de integritate a partidului.

De cealaltă parte, preşedintele Senatului, Mircea Geoană, consideră decizia conducerii ca fiind una pripită şi nejustificată. Mai mult, el spune că de fapt, prin acest demers, funcţia de preşedinte al Senatului va fi oferită pe tavă actualei puteri.

Înlocuirea lui Geoană cu Titus Corlăţean nu a avut însă succesul scontat şi asta, pentru că subiectul nu a ajuns la vot în Senat.

PSD s-a bazat pe o hotărâre a Curţii Constituţionale care spune că preşedintele poate fi înlocuit doar cu un membru din acelaşi grup, însă regulamentul Senatului nu a fost modificat şi, ca atare, toate acele articole devenind neconstituţionale, nu pot fi aplicate.

De unde s-a văzut şi o schimbare de poziţie din partea unor nume grele din PSD, cum ar fi Ion Iliescu sau Adrian Năstse.

Aceştia anunţau la numai o zi de la începutul scandalului că procedurile de revocare a lui Geoană vor înceta, existând pericolul de a pierde şefia Senatului în favoarea PDL.

"Greşit - i-a contrazis preşedintele PSD Victor Ponta - deciziile partidului nu se shimbă după 24 de ore".

Însă acele declaraţii l-au pus în dificultate pe liderul social-democrat, umbrindu-i întrucâtva autoritatea din partid.

El preciza însă că dacă Biroul Permanent sau Comitetul Executiv vor infirma decizia de înlocuire a lui Geoană, îşi va depune demisia şi va convoca congres extraordinar.

În aceste condiţii, rând pe rând, vocile din PSD şi-au nuanţat poziţionarea faţă de plecarea lui Geoană.

Dacă la Dolj era de aşteptat ca Geoană să aibă susţinatori, la Bacău de exemplu excluderea acestuia pare să fie singura soluţie pentru depăşirea momentului.

La numai două săptămâni după aceste discuţii, Mircea Geoană devenea simplu senator independent, nemaifiind acceptat în PSD, şi anunţa că se gândeşte la un proiect politic nou.

Comasarea alegerilor

Tot în noiembrie, după luni şi luni de aprige negocieri politice, formaţiunile guvernamentale au anunţat că ar fi ajuns la un compromis în perspectiva anului electoral 2012: comasarea alegerilor locale cu cele parlamentare şi reducerea numărului de parlamentari, dar într-un parlament în continuare bicameral.

Una din cele mai mari piedici în acest proces de negociere a fost poziţia inflexibilă a UDMR în chestiunea votului uninominal, iar la final PDL a acceptat o variantă de compensare, în sensul în care două treimi dintre parlamentari vor fi aleşi in mod direct iar o treime va proveni de pe liste.

Liderii partidelor din coaliţia de guvernare spun că s-au înţeles în privina comasării alegerilor loacle cu cele parlamentare dar şi în privinţa reducerii numărului de parlamentari şi a modului de alegere a acestora.

Potrivit înţelegerii, parlamentul ar urma să aibă în continuare două camere, dar numai 300 de deputaţi şi 89 de senatori.

Purtătorul de cuvât al PDL Sever Voinescu a explicat că fiecare colegiu va fi reprezentat în parlament de candidatul care a luat cel mai mare număr de voturi.

Ideea iniţială a democrat-liberalilor, un legislativ unicameral cu 300 de parlamentari în total, bazată pe rezultatul referendumului din 2009 nu a beneficiat de susţinerea partenerilor de guvernare.

De altfel, preşedintele UDMR, Kelemen Hunor, preciza că şi înţelegerea actuală ar rămâne sub semnul întrebării dacă nu se respectă principiile stabilite.

În schimb, opoziţia împărtăşeşte una dintre propunerile reieşite în urma negocierilor din interiorul coaliţiei: reducerea numarului de parlamentari.

Însă, după cum arăta preşedintele PNL Crin Antonescu, în acest acz ar trebui îndeplinite unele condiţii.

"Suntem de acord cu reducerea numărului de parlament, o reducere semnificativă, şi nu na de faţadă şi o reducerea care să respecte principiul constituţional al proporţionalităţii, în sensul în care reprezentanţii în parlament ai cetăţenilor să aibă în spate un număr aproximativ egal de alegători", spunea Antonescu.

Pe de altă parte, USL se opune comasării alegerilor şi chiar atenţionează că va depune o moţiune de cenzură în cazul în care guvernul îşi va angaja răspunderea pe acest proiect.

Cu toate acestea, varianta angajrării răspunderii guvernului pe comasarea alegerilor este demotată chiar de către premierul Emil Boc.

Acesta spunea în emisiunea "Actualitatea în dezbatere" de la RADIO ROMÂNIA ACTUALITĂŢI că propunerea de comasare va avea parcursul normal, parlamentar.

Decembrie cu buget şi moţiune de cenzură

Ultima lună din 2011 a adus noi angajări ale răspunderii Guvernului dar şi o moţiune de cenzură a opoziţiei parlamentare.

Cât priveşte angajarea răspunderii executivului, e vorba de legea de comasare a alegerilor de anul viitor, proiect care ar urma să aducă mari economii la buget, după cum au susţinut reprezentanţii puterii.

Şi a mai fost o asumare a răspunderii guvernului de această dată, fiind vorba de un proiect în chestiunea promovării judecătorilor la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

De departe însă, cel mai important eveniment a fost adoptarea bugetelor pentru anul viitor, discuţiile fiind marcate de inflexibilitatea puterii în faţa celor peste 8.000 de amendamente ale opoziţiei parlamentare.

Dezbaterile în plenulului nu au fost lipsite de replici tăioase între opoziţie şi partidele aflate la guvernare.

Un buget al austerităţii, al responsabilităţii şi al prudenţei, după cumsublinia premierul Emil Boc.

El a atras atenţia că motivele acestei prudenţe ţin atât de planul intern - românii în ultimii doi ani au făcut eforturi pentru ieşirea din criză - cât şi de planul extern, a spus primul ministru referindu-se la acordul interguvernamental de guvernanţă fiscală, hotărât la ultimul Consiliu European.

În opinia sa, opţiunea României este clară de susţinere a acordului, altfel, neacceptarea lui ar însemna indirect şi autoexcluderea României din UE.

O altă temă care a revenit în prezentarea premierului Boc, referindu-se la responsabilitate şi prudenţă, a fost a politicilor populiste, acordul de guvernanţă fiscală fiind între altele o pavăză împotriva acestor "cadouri otrăvite" oferite de politicieni, cum le-a numit.

Bugetul de stat a trecut cu 239 de voturi pentru, cel al asigurărilor sociale cu 237 pentru, suficiente pentru a ajunge pe masa preşedinteluiTraian Băsescu pentru promulgare.

Cele mai bine de 8.000 de amendamente ale opoziţiei, toate respinse, şi discuţiile în contradictoriu având ca teme predilecte populismul şi demagogie sunt deja istorie.

O nouă moţiune de cenzură îndreptată împotriva guvernului condus de Emil Boc a fost respinsă la vot în 22 decembrie.

Opoziţia a mai încercat o dată demiterea executivului, motivul fiind de această dată angajarea răspunderii guvernului pe legea comasării alegerilor locale cu cele parlamentare în 2012.