Realizator: Eugen Rusu - Ziua Internaţională împotriva Corupţiei, instituită de ONU în 2003, este celebrată de oamenii din întreaga lume la 9 decembrie. Nicio ţară din regiune sau comunitate nu sunt imune. De ce sunt iniţiate campanii, organisme şi organizaţii care să lupte împotriva corupţiei? Pentru că este o infracţiune care poate eroda societăţi, denaturează pieţele sau favorizează crima organizată şi terorismul. Programul pentru Dezvoltare al Naţiunilor Unite şi Oficiul Naţional al Naţiunilor Unite pentru Droguri şi Criminalitate dezvoltă o campanie globală comună cu accent pe modul în care corupţia afectează educaţia, sănătatea, justiţia, democraţia, prosperitatea şi dezvoltarea. În România se vorbeşte tot mai mult despre fenomenul corupţiei, iar ultimul an a debutat în forţă din acest punct de vedere. Dar cât de eficiente sunt campaniile anticorupţie şi cum ar trebui să privim consecinţele fenomenului vorbim acum, la "Apel Matinal" cu directorul pentru România al Organizaţiei Transparency International, coordonator al masterului de Politici anticorupţie al Şcolii Naţionale de Studii Politice şi Administrative, Victor Alistar, într-un interviu realizat de Simona Şerbănescu.

Reporter Simona Şerbănescu : Cum să privim ultimul an din acest punct de vedere, un an care a început cu cereri atât de începere a urmăririi penale, cât şi de arestare preventivă sau reţinere şi a continuat în acelaşi registru?

Victor Alistar: Ca o perioadă necesară, firească şi care trebuie dus până la capăt, în sensul în care ne interesează sancţionarea faptelor de corupţie pentru a da un semnal că nimeni nu beneficiază de imunitate, nimeni nu este scutit de rigorile legii atunci când ea se încalcă.

Reporter: Pe de altă parte, procurorul şef al DNA, Laura Codruţa Kövesi, spunea că nu crede că instituţia va rezolva corupţia din România.

Victor Alistar: Aici are dreptate Laura Codruţa Kövesi. Şi în rapoartele de activitate Transparency International, începând cu 2008 încoace, deci de foarte mulţi ani, noi atragem atenţia în mod insistent - şi am venit şi cu propuneri şi soluţii greu acceptate - că este nevoie de prevenţie. Degeaba disloci pe cineva dintr-o funcţie de demnitate publică şi îl trimiţi în judecată pentru corupţie dacă nu modifici mecanismele şi pârghiile care au dus la respectivele fapte de corupţie, pentru că se va aşeza altcineva pe scaunul respectiv şi, în funcţie de presiunile pe care le are, mai devreme sau mai târziu va ajunge să fie în aceeaşi situaţie. Este esenţial să mergem pe prevenţie, este esenţial, de asemenea, să creăm mai multă claritate cu privire la răspundere, cine şi de ce răspunde. Când se individualizează zona de răspundere, şi disciplinară, şi penală dacă este cazul, şi mai ales material-administrativă, daunele care se pot produce, obligaţia de a repara acele prejudicii, vă spun că lumea ar fi mult, mult mai atentă, cu singura condiţie ca aceste prejudicii să fie în mod efectiv recuperate.

Reporter: Iată două lucruri despre care s-a tot vorbit în ultima perioadă: prevenţia şi recuperarea prejudiciului. Pe de altă parte însă, vedem în continuare că există instituţii în care s-au dovedit fapte de corupţie şi totuşi continuă să apară fapte de corupţie în aceleaşi zone. Cum ar trebui să funcţioneze punctual prevenţia şi care ar fi mecanismul cel mai eficient pentru recuperarea prejudiciului?

Victor Alistar: Cred că prevenţia trebuie să funcţioneze pe două paliere: un palier general de clarificare, simplificare, predictibilitate a procedurilor administrative astfel încât să nu se mai poată ascunde nimeni după deget şi în acele condiţii instituţia per ansamblu să poată funcţiona de o manieră mai transparentă şi mai predictibilă, iar al doilea palier al prevenţiei este să învăţăm din aceste /.../ , adică din dosarele penale nu trebuie să ne alegem doar cu condamnarea persoanei şi cu confiscări, trebuie să ne alegem şi cu lecţii învăţate pentru a securiza instituţia. Pentru recuperarea eficientă a averilor, al doilea aspect al întrebării dvs, cred că cel mai important este să avem câteva mecanisme. Unu: asigurare profesională pentru funcţiile de management, care înseamnă o asigurare ca şi în sectorul privat; de asemenea, sechestru asigurator făcut de la bun început, inclusiv în ceea ce priveşte posibilitatea confiscării extinse atunci când procurorul identifică să se impună o asemenea măsură a confiscării extinse. Ca să ajungem acolo avem nevoi de o foarte bună cooperare interinstituţională între ceea ce noi avem în România: Oficiul Naţional pentru Prevenirea şi Combaterea Spălării Banilor, baza de date de la ANAF, care să fie interconectată cu baza de date cu privire la proprietăţi de la administraţiile financiare de la Primării, cu ceea ce este prins în /.../ , cu Registrul Comerţului şi cu mecanismele paneuropene sau de cooperare judiciare internaţionale.

Reporter: În toată această ecuaţie cu elemente obiective aş vrea să introduc şi un element subiectiv: mentalitatea. Ce rol are mentalitatea?

Victor Alistar: Unul mare, şi am să vă explic şi de ce. Orice faptă de corupţie se bazează pe credinţa că ţie nu ţi se poate întâmpla să fii prins, ori se bazează pe credinţa că aşa e mersul - pentru cei care, de pildă, trebuie să dea mită ca să aibă acces la servicii publice de sănătate, mita la profesor, la şcoală, pentru note mai bune. Cred că, până la urmă, în momentul în care noi ne plângem de faptul că este foarte multă corupţie în România, ar trebui să ne plângem de noi înşine. Şi a doua perspectivă: agenda mass media. Mass-media are nevoie de audienţă şi, atunci, ce să vândă? Vând în general acele subiecte care reprezintă frustrarea telespectatorului. În acest sens la un moment dat avem senzaţia că este mai multă corupţie decât ea este pe anumite sectoare, pentru că există interese. Şi vreau să vă spun că România a pierdut foarte mulţi bani din absorbţia fondurilor europene şi a pierdut foarte multe ocazii de investiţii tocmai pentru faima ei de corupţie, iar dacă este vorba ca un investitor strategic să investească în România el va introduce întotdeauna în rapoartele de analiză de risc factorul corupţiei din administraţia şi societatea românească, iar costul pe /.../ este cel puţin mai mare cu 1 - 2%. Dacă noi ne uităm la cât înseamnă acest lucru per total PIB o să vedem ce interese financiare sunt în spate. Nu tot ce zboară se mănâncă - este o vorbă românească, asta înseamnă că nu tot ce este incompetenţă, incapacitate poate să genereze corupţie, cum nu toată corupţia care se întâmplă în jurul nostru este complet în afara oricărei posibilităţi a noastră de a reacţiona.

Transcrierea interviului Agenţia de presă RADOR