O informare corectă, fără derapaje, discriminări sau discursuri xenofobe sunt preocupările CNA, care urmăreşte relatările şi dezbaterile pe tema crizei refugiaţilor în presa românească. Un subiect amplu, mediatizat şi discutat, în care imaginile şi informaţiile ajung acum la public în timp real şi pe care îl analizăm acum, în "Apel matinal", cu vicepreşedintele CNA, Răsvan Popescu, într-un interviu realizat de Simona Şerbănescu.

Reporter: Cum s-au reflectat până acum lucrurile în presa românească şi în presa europeană?

Răsvan Popescu: Poziţia mea este aceea de observator, într-o instituţie care veghează asupra media şi, deci, cam de aici şi perspectiva mea. Ce pot să vă spun este că deocamdată reclamaţii nu sunt, volumul de informaţii care vine este foarte mare, foarte amestecat, uneori spiritele se mai inflamează, chiar într-o situaţie care deocamdată pare să-i privească mai mult pe alţii decât pe noi, şi, sigur, urmărim cu interes tot acest peisaj, care probabil că va continua să se dezvolte.

Reporter:Aţi spus că urmăriţi cu interes. Înţeleg că a existat o întâlnire la nivelul CNA. Cum priveşte CNA?

Răsvan Popescu: Încă nu ne-am conturat, să zic aşa, o poziţie. Deocamdată, pur şi simplu, urmărim fenomenul, şi colegii mei, şi eu, ca nişte observatori mai mult sau mai puţin calificaţi, dar, în orice caz, perspectiva noastră ar fi aceea a vegherii la eventuale derapaje, care pot fi în zona informării corecte, mai ales într-o situaţie în permanentă mişcare, derapaje care pot fi - şi sperăm să nu se întâmple - în zona discursului xenofob, care este interzis de lege, să nu apară discriminări din motive religioase. Sunt tot felul de aspecte care pot să ne preocupe, însă, repet, deocamdată reclamaţii nu sunt, deci cred că putem să urmărim cu o oarecare detaşare fenomenul acesta.

Reporter: Pentru că aţi vorbit despre detaşare şi derapaje, cât de detaşaţi credeţi că sunt jurnaliştii în momentul în care relatează despre ce se întâmplă...?

Răsvan Popescu: Este normal ca într-o asemenea situaţie, când eşti acolo, să manifeşti compasiune faţă de ceea ce se întâmplă cu aceşti oameni. Pe de altă parte, nu trebuie să uiţi de misiunea ta, care este aceea a unui jurnalist obiectiv, care trebuie să relateze ce se întâmplă, fără o implicare personală. Şi aici este echilibrul care trebuie menţinut.

Reporter: Presa de politică externă nu prea face rating. De această dată este prima pagină în presă. Cum se împacă ratingul cu astfel de subiecte?

Răsvan Popescu: Presa românească externă, ca să zic aşa, de data aceasta s-a manifestat destul de târziu. Nu-mi aduc aminte de foarte multe relatări care să semnaleze fenomenul din timp, deşi el de fapt a avut o dezvoltare - cum să spun? -, s-au tot adunat în Turcia, la un moment dat taberele alea de refugiaţi era şi normal să nu mai facă faţă şi noi n-am văzut asta. Noi am văzut de-abia când au apărut în Grecia, deci undeva foarte aproape de noi, pe spaţii pe care le cunoaştem, unde mergem în vacanţă. Mult timp nici nu-mi aduc aminte de relatări foarte incitante, în sensul de atenţie la ce se întâmplă, atunci când traversau Mediterana şi mulţi şi-au găsit sfârşitul acolo. De-abia când a apărut acest caz nefericit al copilului înecat dintr-o dată reacţiile au fost foarte puternice, dar înaintea lui s-au înecat mii de oameni acolo. De asta vă spun - destul de târziu fenomenul a fost semnalat în media românească, deşi el avea o desfăşurare în Orientul Mijlociu, era oarecum previzibil şi dintr-o dată toată lumea s-a panicat: suntem aici cu ei la uşă, ce facem ş.a.m.d.? De asta este important să ai informaţiile la timp, să ai informaţii corecte. Din păcate, puţine posturi româneşti îşi permit să ţină corespondenţi în străinătate, care să aibă o abordare, să zic aşa, de la bun început a unui fenomen de o asemenea amploare. Deşi oameni calificaţi există; este o problemă de resurse.

Reporter: Este preţul pe care presa îl plăteşte în goana după rating?

Răsvan Popescu: Da, este un preţ pe care îl plătim ratingului. Modul presei de a funcţiona, mai ales al presei audiovizuale, este acesta de a face rating. Altfel, indiferent ce spui, vorbeşti singur. Dar sigur că, între timp, mai ales pe o asemenea durată de desfăşurare a acestui fenomen, lucrurile s-au mai compensat. Deci acum chiar avem informaţie în flux continuu. De regulă, bine ar fi să fie oameni calificaţi care discută lucrurile acestea, pentru că şi asta este o problemă. În măsura în care se apelează la oameni calificaţi, şi publicul are o şansă în plus să înţeleagă mai bine ce se întâmplă.