Prof.univ.dr. Angelo Mitchievici, preşedintele de onoare al Târgului Gaudeamus Litoral
"Târgul Gaudeamus Litoral este important pentru că a devenit o emblemă culturală a Constanţei".
Articol de Mona Constantinescu, 11 August 2016, 11:06
Reporter: Cea de-a 8-a ediţie a Târgului Gaudeamus Litoral, organizat de Radio România, Centrul Cultural Media şi Radio Constanţa, va avea loc la Mamaia în perioada 11 - 15 august şi se va desfăşura în incinta unui pavilion expoziţional mobil, amplasat în premieră în piaţeta Perla.
Deschiderea oficială va avea loc astăzi, de la ora 17:00, iar despre acest eveniment, despre cărţi şi cultură Mona Constantinescu a stat de vorbă pentru "Apelul matinal" de astăzi cu preşedintele de onoare al acestei ediţii a Târgului, profesor universitar dr. Angelo Mitchievici, preşedintele Filialei Dobrogea a Uniunii Scriitorilor şi profesor la Universitatea Ovidius din Constanţa.
Vă rog să-mi spuneţi câteva cuvinte despre amploarea acestui eveniment şi despre importanţa lui, dat fiind faptul că anul acesta dvs sunteţi preşedinte onorific al Târgului.
Angelo Mitchievici: Acest Târg este important că a devenit o emblemă culturală a Constanţei şi încercăm să construim o interfaţă culturală cu publicul românesc în general, evident în primul rând publicul care frecventează staţiunile de pe litoral, care vine la Constanţa în vacanţă.
Reporter: Am fost la fiecare ediţie a Târgului Gaudeamus Litoral, am văzut foarte multă lume, tutişti interesaţi de cărţi de suflet, de cărţi pe care poate le-au căutat altădată în librării şi nu le-au găsit. Spuneţi-mi care este starea culturii în România în acest moment şi a cititorilor?
Angelo Mitchievici: Există întotdeauna o cultură, indiferent că vorbim de România sau că vorbim despre Franţa sau Anglia. Există o cultură pe etaje, o cultură stratificată. Important este ca între aceste etaje să existe o permanentă comunicare, şi anume ca între cultura înaltă şi aşa-zisa cultură de consum să existe permanent un câmp de atracţie, pentru că informăm prin cărţile pentru copii, creştem cu cărţile specifice ale adolescenţei şi trecem treptat către cărţile care problematizează însăşi condiţia umană. Aş spune că este foarte important să nu existe această discriminare de foarte multe ori amară sau repulsivă între o cultură a elitei şi o cultură a - hai să spunem aşa - o cultură a masei.
Reporter: De fapt încotro se îndreaptă cultura acum?
Angelo Mitchievici: Există o cultură a bibliotecii, cultura proprie literatului, de la apariţia lui este confruntat cu o cultură de tip mediatic, digitalizată, unde informaţia este numaidecât acesibilă, dar evident că între informaţie şi cultură e o distanţă imensă, pentru că a citi fragmente pentru a - să spunem - a plomba la un moment dat o serie de lucruri pe care trebuie să le faci fără imboldul esenţial şi iniţial care este curiozitatea, este interesul pentru cunoaştere, este extrem de nefertil şi în cele din urmă steril, pentru că, de fapt, nu faci decât să treci dintr-un loc în altul o informaţie. Nu tinzi să demonizezi câtuşi de puţin această cultură, ea îţi oferă acum accesul la informaţie în orice parte a lumii te-ai afla şi este un lucru foarte important, însă felul în care utilizezi informaţia este de asemenea esenţial. Dacă o utilizezi efectiv ca pe o simplă monedă de circulaţie într-o lume în care totul circulă cu o viteză aproape terifiantă, dacă nu o asimilezi, eşti pur şi simplu o conexiune în această reţea. Pentru a ieşi din acest statut inferior de conexiune, trebuie să mesteci ceea ce citeşti, trebuie să digeri ceea ce înseamnă un proces lent. Acest proces lent se regăseşte întotdeauna într-o lectură integrală a unei cărţi, oricare ar fi ea.
Reporter: Spuneţi-mi dacă mai are cartea scrisă vreun viitor?
Angelo Mitchievici: În mod cert istoria cărţii nu se opreşte în secolul XXI. Din punctul meu de vedere, da, are un viitor, un târg de carte, de altfel, ajută foarte mult în acest sens, este rostul nostru de a reuni spiritele afine, iubitorii de carte, de a-i regăsi acolo unde ei se află şi se află peste tot în jurul nostru şi de a-i încuraja şi în acelaşi timp, practic, de a comunica în interiorul acestei comunităţi de spirite afine care iubesc cartea.
Reporter: Spuneţi-mi dacă se poate trăi din scris.
Angelo Mitchievici: În mod evident, nu. Există, într-adevăr, şi excepţii, aşa cum există şi cazuri exemplare de scriitori care au încercat să trăiască din scris, cum a fost Dimitrie Bolintineanu, care a eşuat, a ajuns într-o maximă pauperitate crezând că se poate trăi din scris. Pe cont propriu, ştim foarte bine, scriitori ca Balzac, ca George Sand au muncit imens, au scris în regim de foileton, scriind câte 16 ore pe zi, pentru a subzista, pentru a trăi. A trăi din scris este foarte greu.
Reporter: Ce ar trebui făcut pentru a atrage cât mai mulţi tineri către carte, către cultură?
Angelo Mitchievici: Şcoala, aşa cum este ea făcută acum, de foarte multe ori inhibă practic dragostea de lectură cu o programă extrem de stufoasă, cu o lipsă a dialogului pe care eu o constat în studenţii mei care vin în anul I şi care nu pot să vorbească, pentru că se tem că vor spune prostii, deci această cultură elementară a dialogului pe care literatura de fapt, în primul rând, ne-o predă, dar nu la modul scolastic, ci la modul unei lecţii de viaţă, mi se pare că lipseşte şcolii de azi. Prin urmare, aş înfiinţa o şcoală paralelă, unde literatura să fie citită pentru plăcerea de a citi şi redescoperită pentru plăcerea de a trăi.