Editorul financiar al ziarului "The Banker" Philip Alexander, a explicat, într-un interviu acordat corespondentului Radio România la Londra, Dan Vasiliu, de ce această publicaţie l-a desemnat pe Gheorghe Ialomiţianu drept cel mai bun ministru de finanţe pe 2011.

Audio: Interviul integral, varianta în limba engleză

Dan Vasiliu:În primul rând, domnule Alexander, aş vrea să trecem în revistă procesul de ajungere la acea decizie.

Philip Alexander: Doar pentru a pune puţin lucrurile în perspectivă, "The Banker" a fost liderul revistelor din domeniul financiar, încă din 1926, şi este deţinută de Financial Times. Aceste premii, pentru ministrul finanţelor, ca şi pentru guvernatorul Băncii Centrale, au început să se acorde din 2001, cred, şi, bineînţeles, nu poate fi vorba, aici, de ţări cu o situaţie foarte bună, fiindcă, dacă este vorba de aşa ceva, rolul ministrului de finanţe nu este unul atât de uşor. Criteriul de selecţie se referă la acel ministru de finanţe, care s-a confruntat cu cele mai mari provocări şi le-a abordat într-un mod curajos. Ceea ce ştim noi este că, în multe din ţările europene, de dinante de 2008, există unele, care nu s-au bucurat de condiţii economice foarte bune şi în unele din acestea, printre care se numără şi România, au existat mari deficite bugetare. Ceea ce vreau să spun este că, atunci când a venit criza, în 2008, situaţia bugetară a devenit incontrolabilă şi România a fost una din ţările care a fost grav afectată, ceea ce a necesitat prezenţa FMI, în 2009. Deci, alegerea, care s-a aflat în faţa multora din aceste guverne, a fost aceea de a deveni foarte nepopular, operând unele tăieri bugetare foarte mari, într-un moment în care economia se afla deja în declin, din cauza crizei financiare; fie de a amâna tăierile, poate, după primele alegeri, poate, după ce economia globală îşi va fi revenit - atunci, condiţiile ar fi mai prielnice, pentru a face aceasta. Ceea ce am putut observa în ţările, unde s-a amânat luarea unor decizii dure, mai ales în cele din zona euro, lucrurile nu s-au îmbunătăţit, ci ele au devenit mult mai rele. Cred chiar că domnul ministru a precizat aceasta, în interviul acordat revistei. Unele din ţările care au amânat tăierile au sfârşit prin a ajunge să facă reduceri şi mai drastitce, decât ar fi făcut, dacă ar fi acţionat mai rapid. Deci, România a reacţionat din faşă şi a avut câţiva ani grei, de vreme ce economia sa depinde foarte mult de exporturi, iar piaţa europeană a fost foarte slabă, dar, 2011 a fost anul, în care unele din acele sacrificii au început să-şi arate roadele. Bineîneţeles, presiuni asupra economiei mai există şi acum, dar, din punctul de vedere al poziţiei Guvernului, el s-a achitat de responsabilităţile asumate în faţa FMI, nemaifiind, măcar, obligat să preia şi ultima tranşă de împrumut. A reuşit o revenire la piaţa europeană, într-un moment, în care un număr de alte ţări, mai ales din zona euro, au fost scoase de pe piaţa de obligaţiuni. În plus, ministrul însuşi s-a aflat într-o poziţie dificilă, fiind a treia persoană, în doi ani, care a ocupat această funcţie; deci, el a avut mult de lucru, cu realizarea acestor măsuri. Este greu, pentru un ministru de finanţe, să pună în balanţă pierderea popularităţii, în schimbul punerii ţării pe făgaşul pe care trebuie ea să se încadreze. Este întotdeauna dificil să ai o perspectivă dincolo de următoarele alegeri şi să decizi, cu riscul pierderii popularităţii, să repui bugetul într-o poziţie care să fie cea corectă, pe termen lung. Noi considerăm că acea decizie, pe care a luat-o, a urmărit-o prin continuarea deciziilor adoptate de predecesorul său, iar rezultatul este faptul că România se îndreaptă în direcţia corectă, într-un moment în care alte ţări europene merg înapoi, acum.

Dan Vasiliu: Atunci când evaluaţi lucurile, pentru desemnarea ministrului de finanţe al anului, porniţi de la lista tuturor miniştrilor europeni sau alegeţi, pur şi simplu, acea ţară, care a avut unele probleme?

Philip Alexander: Nu luăm, întotdeauna, o ţară care a avut mai multe probleme, ci una care a avut decizii importante de luat sau care a dat dovadă de mult spirit de răspundere, ne consultăm cu stafful redacţiei noastre, dar şi cu specialişti, economişti, investitori, universitari care au legătură cu regiunea respectivă. Au mai existat şi o seamă de alte ţări, care s-au aflat într-o poziţie bună, cum ar fi o ţară ca Suedia, care are un buget destul de sănătos, iar ministrul său de finanţe şi-a asumat un rol plin de responsabilitate, în cadrul unor dezbateri, care se află în desfăşurare, cu privire la viitorul UE. Spre deosebire, însă, de primul, acesta din urmă a moştenit o poziţie mult mai bună a ţării, şi Suedia s-a numărat printre puţinele ţări, care au abordat o strategie responsabilă, şi în timpul fazei de "boom" financiar; deci, a pus bani deoparte, pentru vremurile grele, care au urmat. Deci, el a avut o sarcină mai uşoară, pe când, România a avut o poziţie mai proastă, din start, şi situaţia implementării reformei, la nivelul anului 2008, nu a fost prea bună. De aceea, ea a trebuit să-şi controleze bugetul şi ea nu a reuşit întotdeauna să ajungă la cele mai ferme decizii. Deci, provocările au fost, în România, mai mari decât cele cu care s-a confruntat oricare altă ţară, iar astăzi, ea se bucură de o situaţie bugetară mult mai sănătoasă şi se află într-o postură economică mai bună, şi a avut, apoi, un start bun. Astfel s-a ajuns la ministrul de finanţe român.

Dan Vasiliu:Din câte am văzut în Financial Times, ministrul suedez de finanţe se afla pe primul loc. Voiam să vă întreb dacă criteriile FMI au contat, în primul rând?

Philip Alexander: Fără îndoială, FMI deţine o vastă experienţă în acest domeniu, adică, are, de multe ori, de abordat crize financiare şi economice, în multe ţări, de mulţi-mulţi ani. Evident că FMI nu rezolvă întotdeauna bine lucrurile. Este suficient să vedem cât de mult de străduieşte să rezolve problemele Greciei, după ce a împrumutat o groază de bani, acestei ţări, în 2010, iar acum, trebuie să evalueze bine lucrurile, pentru a vedea dacă programul pentru Grecia a fost cel potrivit sau dacă mai are nevoie de unele măsuri radicale, pentru a aduce lucrurile pe făgaşul cel bun. Dar, bineînţeles că succesul programului FMI şi, până la urmă, faptul că a s-a reuşit ca România să nu se mai bazeze atât de mult pe finanţarea FMI este un fapt extrem de important, astfel încât, această ţară a ajuns în situaţia de a se finanţa singură. Este exact ceea ce merge prost, în alte ţări europene, care nu au reuşit aceasta. Şi mai ştim că, dacă Guvernul nu a adoptat măsurile necesare, atunci, ţara poate ajunge într-o situaţie mai grea, fiind nevoită să recurgă la finanţare din partea FMI. Deci, da, încheierea programului asumat cu FMI este un criteriu important, pe care ministrul de finanţe l-a realizat foarte bine, acest lucru fiind foarte bun pentru ţară.

Dan Vasiliu: În luarea acestei decizii, aţi luat în considerare doar relaţia României cu instituţiile financiare internaţionale sau şi măsurile adoptate pe plan local, de către ministrul de finanţe?

Philip Alexander: Bineîneţeles că situaţia internă a contat întotdeauna. După cum spuneam adesea, măsurile bune, pe termen lung, nu vor putea fi şi populare, pe termen scurt. Dar măsurile adoptate, unele de către acest ministru, altele, de către predecesorii săi, par a fi fost luate pentru a rezolva unele aspecte care s-au manifestat de multă vreme şi care au afectat mereu România, în special, cele legate de finanţarea autorităţilor locale, acestea fiind sursa multor depăsiri ale bugetului de cheltuieli publice. S-au depus eforturi deosebit de mari, pentru crearea cadrului şi infrastructurii necesare, pentru ca ţara să nu mai înregistreze scăderi economice, ori de câte ori acestea se manifestă global. Iată de ce, trebuie să te asiguri că ai o strategie economică sustenabilă, pentru a nu mai exista fluctuaţii în timpul perioadelor de "boom şi apoi bust", când ministrul de finanţe se va afla în situaţia dificilă, de a trebui să facă tăieri bugetare, exact atunci când economia globală se îndreaptă şi ea, în jos - aceasta fiind, poate, cea mai grea situaţie, în care s-ar putea afla.

Dan Vasiliu: Deci, pentru a trage o concluzie, credeţi că poziţia monedei euro a fost solidă, anul trecut, în Romînia?

Philip Alexander: Da, bineînţeles, relativ vorbind, faţă de alte ţări europene, România a avut un an de îmbunătăţiri, pe când alte ţări au dus-o mai prost. Fără îndoială că mai există multe provocări, pentru economia europeană, luată în ansamblul ei şi, în mod special, privitor la România, atât ministrul de finanţe, cât şi FMI, au subliniat necesitatea reformei la nivelul unora din întreprinderile de stat, pentru ca ele să fie funcţionale, fără a deveni o povară asupra bugetului guvernamental.

Dan Vasiliu:După părerea dumneavoastră, ce perspective există pentru anul ce vine?

Philip Alexander: Oh, este ceva destul de greu de estimat. Este limpede că ceea ce se întâmplă în zona euro, în Grecia, mai ales, va fi decisiv pentru coloratura anului - dacă decidenţii Europei vor putea rezolva rapid această problemă, chiar din primul trimestru, atunci, am putea avea un an mai bun, când, în cea de a doua sa parte, am putea avea un reviriment. Dar, dacă această situaţie se va deteriora, anul va fi foarte dificil, pentru majoritatea ţărilor din UE, inclusiv pentru România.

Dan Vasiliu:Vorbind în special despre România, care credeţi că ar fi principalele obiective, care stau în faţa României, în acest an?

Philip Alexander: Cum spuneam, este vorba despre o serie de întreprinderi de stat, din care, multe vor fi privatizate, iar situaţia pieţei nu este prea strălucită, acum, pentru privatizări - cum am văzut ce s-a întâmplat cu Petrom, la mijlocul anului trecut. Dar, aceasta nu înseamnă că trebuie amânată întărirea managementului, la această companie, pentru ca ea să fie pregătită pentru privatizare, dacă şi atunci când condiţiile vor fi mai bune. De asemenea, atât ministrul de finanţe, cât şi Banca Centrală vor trebui să observe îndeaproape ceea ce se întâmplă în zona euro - există o serie de bănci greceşti, care au o participare destul de mare, în sistemul bancar românesc - deci, există posbilitatea ca, dacă situaţia Greciei s-ar înrăutăţi foarte mult, o parte din acea participare să afecteze şi sistemul din România. Atunci, Guvernul va trebui să adopte măsurile ce se impun, pentru a se asigura că stiuaţia sistemului bancar românesc rămâne stabilă.

Dan Vasiliu: La ce măsuri vă gândiţi?

Philip Alexander: Depinde foarte mult de evoluţia lucrurilor. Evident, în acest moment, fiindcă creşterea economică, în România, este foarte slabă, ea nu impune un nivel ridicat de împrumuturi de la bănci, iar multe din băncile greceşti nu se află în situaţia de a putea împrumuta prea mulţi bani. Iată de ce, imptactul asupra economiei româneşti nu a fost prea mare. Dar, bineînţeles, dacă temerile legate de solvenţa unora din băncile greceşti se amplifică, va trebui ca Banca Centrală să ia măsurile necesare, pentru a păstra lichidităţile în sistemul bancar românesc. De asemenea, ministrul de finanţe va trebui să facă tot ceea ce este necesar, pentru ca clientela băncilor să îşi păstreze încrederea în sistemul bancar românesc, aceasta stând destul de bine, acum. Totuşi, totul va depinde de felul în care se va soluţiona situaţia Greciei. Dacă situaţia nu va fi una bună, atunci, va scădea şi nivelul încrederii în băncile din România.