Realizator: Bună seara, stimaţi ascultători! Sunt Eugen Coroianu. Discutăm astăzi despre substanţele etnobotanice, o problemă foarte serioasă, pentru rezolvarea căreia, nici România, nici alte state europene nu prea reuşesc să găsească soluţii adecvate. La noi în ţară, tot mai mulţi tineri ajung pe paturile de spital, după ce au consumat astfel de substanţe. Foarte multă lume este îngrijorată şi se întreabă ce fac autorităţile, pentru a stopa fenomenul. Magazinele de vise apar şi dispar într-un ritm ameţitor şi, chiar în locurile unde acestea nu există, comerţul cu etnobotanice prosperă, totuşi. Nimeni nu pare a şti de unde vin toate aceste substanţe, cine le importă, cine le vinde, cine le cumpără şi cine se află în spatele afacerii. De peste un an, premierul Emil Boc şi alţi responsabili se declară foarte preocupaţi şi promit acţiuni ferme, dar rezultatele se lasă aşteptate. Aşa cum am spus, nici alte state nu se pot lăuda cu mari succese în domeniu, iar pentru a descâlci puţin situaţia am invitat-o, la "Interviul serii", pe doamna eurodeputat Oana Antonescu, membră a Comisiei de mediu, sănătate publică şi siguranţa alimentară, din Parlamentul European, o persoană, care s-a implicat în lupta împotriva substanţelor psihotrope, atât în România, căt şi la nivel european. Bună seara!

Oana Antonescu: Bună seara!

Realizator: Doamnă Antonescu, brusc, de aproximativ doi ani, Europa pare a fi invadată de aceste magazine de vise, care vând aşa-zisele substanţe etnobotanice. Care ar fi cauza fenomenului?

Oana Antonescu: Într-adevăr, în ultimii doi ani, aceste substanţe psihotrope, numite de noi droguri legale - sigur, numite de noi, impropriu, droguri ilegale, pentru că ele sunt legale, pentru că nu au fost interzise şi nu au fost interzise, pentru că nu sunt cunoscute - au inundat Europa şi au inundat şi România, şi acesta este motivul pentru care am dorit să mă implic în această problemă şi sunt conştientă că soluţia nu poate fi decât una generală, pentru Europa, pentru că trebuie să fim conştienţi că nu putem lupta cu acest fenomen izolat, fiecare dintre statele UE, deşi acest lucru, fireşte, trebuie să-l facem, dar, interzicerea, într-unul dintre state din UE, nu poate fi o soluţie, în condiţiile actuale, când nu mai avem graniţe, când lumea circulă liberă, dintr-un stat în altul. Interzicerea într-un stat nu va face decât ca statele vecine să vândă în statul în care aceste substanţe sunt interzise.

Realizator: Aveţi idee, de unde provin, care ar fi filiera, aşa, în mare?

Oana Antonescu: Nu, nu pot să vă spun de unde provin. Bănuiesc că multe sunt produse chiar în ţările în care se comercializează, pentru că, numai prin schimbarea unei molecule, substanţa capătă o altă denumire şi poate fi vândută în mod liber, chiar dacă ea este interzisă. Deci, este o piaţă foarte dinamică şi foarte inventivă. Ceea ce vă pot spune este că ele se comercializează foarte mult în Marea Britanie, în România - foarte mult, suntem a patra piaţă de desfacere şi chiar pe Internet suntem a patra piaţă care comercializează, la numărul magazinelor de vise, care sunt pe Internet.

Realizator: Am înţeles. Mai citisem că şi Germania şi Olanda au probleme.

Oana Antonescu: Şi Germania şi Olanda, de fapt, acest fenomen există în întreaga Europa. Sunt state care au luat măsuri, au început să ia măsuri şi acest lucru se vede, pentru că 2009 a fost anul cu cel mai mare număr de astfel de substanţe, depistat, în 2010, capturile au mai scăzut. Acum trebuie să vorbim şi despre măsurile care se pot lua la nivel european şi ce pot să facă statele membre la nivel naţional.

Realizator: Înţeleg că principala problemă este diversitatea extraordinară a acestor substanţe şi, de aici, dificultatea de a le detecta, înregistra şi interzice.

Oana Antonescu: Da, este numărul extraordinar de mare şi faptul că, imediat cum o listă de aceste substanţe este interzisă, alte substanţe apar, aşa cum am spus anterior, în urma unei molecule, substanţa capătă un alt nume, deci nu mai este interzisă la comercializare. Deci, este o piaţă foarte dinamică şi este o piaţă care pune probleme actualelor metode de control, tocmai pentru că e foarte greu de controlat.

Realizator: Care ar fi principalele efecte nocive?

Oana Antonescu: Efectele le vedem foarte bine în România. Deci, doctorii au spus că sunt substanţe care dau dependenţă instantaneu, 99/../ dintre tinerii care se află dezintoxicare sunt tineri care au consumat substanţe etnobotanice. Noi i-am văzut foarte bine în comunităţile noastre, care sunt efectele unor astfel de substanţe. Modul în care se comercializează deja îl cunoaştem. Ele se comercializează sub formă de sare de baie, sub formă de fertilizator pentru plante. Deci, ele sunt comercializate sub aceste forme, în fapt, sunt comercializate spre a fi consumate, iar cumpărătorilor li se dau informaţii, când ajung la magazin, de către comerciant cum anume să fie inhalate, fumate, înghiţite. Problema este extraordinar de gravă, şi eu am fost foarte mulţumită să văd că autorităţile locale s-au mobilizat foarte bine, au făcut-o chiar înaintea autorităţilor centrale, şi au încercat să interzică astfel de magazine în jurul unităţilor de învăţământ sau pe anumită arie a localităţilor şi cred că soluţia este una de cooperare între autorităţile centrale şi locale şi nu numai aceea de reglementare, dar şi aceea de control şi urmărire foarte bine a fenomenului în teritoriu.

Realizator:Situaţia, cu siguranţă, este foarte gravă. Unii oficiali de la Bucureşti au vorbit chiar de o problemă de siguranţă naţională. Îmi imaginez, pe de altă parte, că sunt şi mai ieftine riscurile, pentru traficanţi sunt mai mici, comparativ cu drogurile clasice; la asta mă refer.

Oana Antonescu: Da, sunt mai ieftine, şi ceea ce este, de fapt, o problemă este că ele fiind vândute în magazine, tinerii pot crede că sunt controlate şi, deci, sunt mai puţin nocive decât drogurile. â

Realizator: Exact, că nu sunt chiar atât de periculoase, da.

Oana Antonescu: Deci, forma în care sunt comercializate, într-adevăr, este o problemă şi fenomentul este, într-adevăr, unul foarte greu de gestionat. Trebuie să fim conştienţi că fără o reglementare a Internetului, nu vom putea controla, oricare ar fi măsurile pe care le iau guvernanţii şi, de asemenea, fără o reglementare la nivel european, câte un stat izolat nu cred că va putea rezolva problema. Sigur, va putea micşora consumul şi probabil ţine sub control cumva fenomenul, dar nu-l vom putea elimina.

Realizator: Dar efectele sunt la fel de grave ca ale drogurilor clasice.

Oana Antonescu: Da, poate şi mai grave. Am vorbit cu specialişti care mi-au spus că dependenţa este una instantanee. Nu ştiu în ce forme se poate descrie dependenţa la drogurile clasice, dar faptul că aceste droguri se vând în şcoli, se vând la chioşcurile şcolilor, se vând copiilor... de la vârste foarte mici au început să consume astfel de droguri.

Realizator: Da.

Oana Antonescu: Deci, media de consum este undeva la 14-23 de ani.

Realizator: Recent, autorităţile române au declarat că ar putea fi aplicat şi la noi modelul polonez de luptă împotriva substanţelor psihotrope.(...) Doamna Antonescu, ce părere aveţi? Putem copia modelul polonez?

Oana Antonescu: Modelul polonez este un model bun. Într-adevăr, au fost discuţii cu privire la constituţionalitatea acestor amendamente făcute la legea iniţială; şi anume, că unii au pretins că nu se pot interzice substanţe viitoare, pentru că formularea amendamentului a făcut să se înţeleagă că eventualele substanţe care vor apărea vor fi interzise. Deocamdată, ceea ce a introdus modelul polonez- şi este extraordinar de bun, şi poate fi exportat şi în alte state, şi să ştiţi că Guvernul a luat din acest model-este putere mare dată organismelor de inspecţie. Deci, organele de inspecţie în Polonia acuma pot vizita magazinele şi în măsura în care au suspiciunea că aceste magazine comercializează substanţe etnobotanice le pot închide pe o durată de trei luni. Substanţele sunt ridicate, sunt duse la laborator. Costul de analiză al substanţei va fi suportată de comerciant. Amenzile sunt extraordinar de mari. Este interzisă, de asemenea, şi publicitatea, şi amenzile sunt foarte mari la publicitatea acestor produse. Deci, Polonia a mers dincolo de interzicerea substanţelor etnobotanice, substanţă cu substanţă, pentru că şi-a dat seama că acest model nu este viabil - ele se multiplică la infinit - şi a combinat această interzicere, cu măsuri de control foarte severe şi de implicare a mai multor autorităţi, ceea ce s-a întâmplat şi la Bucureşti. A fost implicat Ministerul Sănătăţii - vorbesc de Guvern şi de grupul de lucru creat în acest sens: Ministerul Sănătăţii, Ministerul Internelor, Agricultura, organele de inspecţie ale Protecţiei Consumatorilor. Deci, toate aceste autorităţi încearcă să coolaboreze, îşi pun eforturile în comun, pentru a găsi o soluţie. Eu aş vrea puţin să vorbim şi despre ceea ce se poate face în Europa.

Realizator: Vă rog!

Oana Antonescu: Pentru că de asta încerc să mă ocup: să văd care este modalitatea cea mai bună, de a colabora cu Comisia, pentru ca modificările care se vor face la legislaţia existentă să fie cu adevărat bune şi să folosească statelor membre. Da, efectiv. Deocamdată, există o directivă a Consiliului, care impune un model de schimb de informaţii între state şi, într-adevăr, oferă şi posibilitatea de interzicere a comercializării unei substanţe, pe întreg teritoriul Uniunii, dar, procedura este foarte greoaie. Deci, ăsta este, în primul rând, să zic, viciul acestei legislaţii. De fapt, legislaţia din 2005 nu este adaptată provocărilor pe care aceste substanţe etnobotanice le-au pus.

Realizator: Din câte mi-aţi spus, dumneavoastră, împreună cu un coleg polonez, desfăşuraţi o campanie de lobby, să zic aşa, pentru a modifica legislaţa.

Oana Antonescu: Da. Acţiunea mea, în sensul ăsta, a început în octombrie, anul trecut, când am reuşit să organizez în cadrul comisiei din care fac parte, Comisie de mediu, sănătate publică, siguranţă alimentară, o dezbatere la care am invitat Comisia şi am cerut explicaţii cu privire la modul în care am putea să rezolvăm acest fenomen, şi Comisia a recunoscut că, într-adevăr, legislaţia e depăşită, că, întradevăr, procedura este foarte greoaie şi că nu poate face faţă, de fapt, situaţiei din ţările membre, şi a promis că va declanşa... de fapt, a şi declanşat o evaluare a legislaţiei şi a promis că vine cu propuneri de modificare, la jumătatea anului acesta. Acuma, rolul nostru este să încercăm să influenţăm modul în care această legislaţie urmează să se modifice.

Realizator: Şi în Polonia şi în România, odată cu întărirea acestor controale, în teren, ca să spun aşa, traficul cu aceste substanţe se mută, din ce în ce mai mult, pe Internet. Aici, cum v-aţi gândit că s-ar putea face ceva? ana Antonescu: Eu nu sunt specialisă, dar am vorbit cu anumiţi oameni care se pricep...

Realizator: ...da.

Oana Antonescu: Şi blocarea adreselor de IP poate fi o soluţie. Depistarea magazinelor şi blocarea adreselor. Marea Britanie pare să fi găsit o soluţie în sensul acesta, pentru că anul trecut aveau 23 de magazine de comercializare online a etnobotanicelor şi acum mai au numai două.

Realizator: Şi, acest lucru poate fi făcut şi transnaţional?

Oana Antonescu: Nu. Trebuie să stabilim foarte clar competenţele. Uniunea Europeană poate să ia decizia interzicerii substanţelor. Şi acum, fireşte, că se pune întrebarea cum anume, dacă se poate face pe clase, pe familii de produse sau substanţă cu substanţă. Substanţă cu substanţă, am văzut că lucrul acesta e, practic, fără efect. Cât priveşte aplicarea deciziilor care se iau, asta va ţine de statele membre. Nu va putea Uniunea Europeană să aplice legislaţia la nivelul statelor membre, pentru că vorbim despre legislaţii diferite, despre state cu practici diferite şi nu vă cere... legislaţia ar putea fi adoptată, astfel încât să se poată aplica în atâtea state membre. Deci, Uniunea Europeană urmează să stabilească direcţiile de acţiune, modul în care aceste directivă urma să fie implementată, va ţine de statele membre.

Realizator: Acum, luând în calcul tot ce am discutat -(...) ce am putea să sperăm pentru viitor, în ceea ce priveşte această problemă foarte serioasă?

Oana Antonescu: Putem să sperăm că, la nivelul Uniunii Europene, Comisia să încerce să găsească o soluţie de interzicere a grupurilor de substanţe, a familiilor de substanţă, astfel încât modificarea unei substanţe să nu mai depăşească limita acestei familii, deci, în momentul în care interzici o familie, practic, interzici ...

Realizator: ...da, orice combinaţii şi transformări...Da.

Oana Antonescu: Da, orice combinaţie şi transformare... Deci, asta se poate face aici. Şi, pentru asta, încercăm să organizăm tot felul de evenimente şi încercăm să strângem sprijin de la colegi, din Parlament, din state care se confruntă cu aceeaşi problemă, iar la nivelul statelor membre, nu putem decât să sperăm că autorităţile vor merge în direcţia în care au început să meargă, şi anume: să colaboreze foarte bine, pentru combaterea acestui fenomen. Şi cred că soluţia nu este legislativă, v-am spus, este, în primul rând, e vorba de voinţă politică.

Realizator: Şi, la nivel european, există această voinţă politică?

Oana Antonescu: La nivel european, trebuie să vă spun că, atunci când am organizat dezbaterea, colegii erau nu foarte în subiect, ca să spun aşa, deci, ei nu au participat din cunoştinţă de cauză, nu erau foarte preocupaţi de acest subiect. Deci, cred că, în primul rând, acesta este rostul nostru aici: să încercăm să organizăm aceste evenimente, prin care... să semnalăm că avem o problemă şi să încercăm să mişcăm lucrurile în direcţia în care ne dorim. Nu este, în prezent, o problemă care se dezbate în Parlament sau în mediile de la Bruxelles.

Realizator: Mulţumesc foarte mult! Am discutat, la "Interviul serii", cu doamna eurodeputat Oana Antonescu, membră a Comisiei de mediu, sănătate publică şi siguranţă alimentară, a Parlamentului European. Eu sunt Eugen Coroianu. Toate bune! La revedere!


Interviu realizat de Eugen Coroianu şi difuzat la Radio România Actualităţi.

Monitorizare:Agenţia de presă Rador