Realizator: La capătul a două săptămâni de întâlniri, misiunea FMI părăseşte Bucureştiul, încheind o nouă evaluare a felului în care au fost îndeplinite condiţiile din Acordul stand-by şi cu aprecierea generală că ţintele din acord au fost atinse. Noutatea absolută este că România renunţă să tragă ultima tranşă din împrumut, iar viitorul acord va fi doar unul de siguranţă, fiind prefigurate atât suma, cât şi durata. IInvitatul ediţiei de astăzi este domnul Mihai Tănăsescu, reprezentantul României la FMI. Bună ziua, bine aţi venit, vă mulţumim.

Mihai Tănăsescu: Bună ziua.

Realizator: Mai întâi, domnule Tănăsescu, ţinta de deficit bugetar a fost realizată, cifra fiind chiar mai mică decât cea convenită - puţin mai mică; inflaţia, e drept, se pare că a fost mai mare. Dar există şi minusuri faţă de angajamentele asumate de guvern, ţinte care nu au fost îndeplinite, sau nu în totalitate?

Mihai Tănăsescu: Există, şi cred că aceste minusuri de care vorbeaţi se referă în special la ceea ce se întâmplă în momentul de faţă în economia reală. În traducere liberă, acestea se numesc arierate, adică plăţi restante, plăţi care trebuiau să fie făcute şi nu au fost efectuate. Această problemă este o problemă veche şi o problemă structurală a României şi, după cum bine ştiţi, de fiecare dată, la fiecare evaluare, autorităţile au cerut o derogare din acest punct de vedere. Sperăm ca noul acord, care va începe undeva la sfârşitul lunii martie a acestui an, să înceapă să rezolve aceste probleme cu care România se confruntă şi, sigur, această problemă a arieratelor, această problemă care, de fapt, arată o ineficienţă, o indisciplină financiară, trebuie luată de jos, de la cauzele care formează acest lucru.
De aceea, cred că rolul acestui nou acord pleacă pentru a avea în vedere o eficientizare a companiilor statului, o mai bună evaluare a veniturilor pe care le realizează şi a cheltuielilor pe care le efectuează. Deci, într-un cuvânt simplu, pe înţelesul tuturor, este nevoie de o eficienţă mai bună, ca serviciul public pe care aceste companii ale statului le oferă oamenilor să fie mai bun şi de o calitate superioară.

Realizator: Cu alte cuvinte, pentru viitorul acord, acela de precauţie, care nu va avea acelaşi format cu acordul de până acum, va deveni obligatorie chestiunea aceasta a plăţii arieratelor, a datoriilor pe care le are statul?

Mihai Tănăsescu: Sigur, această problemă reprezintă punctul crucial al întregii viziuni pentru această perioadă de doi ani de zile, începând din primăvara acestui an. Este clar că această problemă vine din trecut şi ea trebuie rezolvată într-un fel sau altul. E clar că nu se mai poate merge în continuare aşa. De aceea, am convenit cu autorităţile ca într-un interval de trei luni de zile să existe o elaborare a unei strategii de cum aceste arierate urmează să fie stinse în anii care urmează.
Sigur, vom lucra împreună cu autorităţile de la Bucureşti, împreună cu specialişti din Banca Mondială, pentru fiecare companie în parte, indiferent dacă se află în subordinea Ministerului Transporturilor, a Ministerului Industriei. Este clar că fiecare companie trebuie tratată diferit, cauzele sunt diferite şi, ca atare, procesul de reforme structurale din cadrul acestor companii va conduce gradual la diminuarea acestor arierate.

Realizator: Există două chestiuni aici, şi anume: datoriile pe care le are statul către firmele care au prestat anumite tipuri de servicii şi, o altă chestiune, datoriile companiilor cu capital de stat?

Mihai Tănăsescu: Vedeţi, putem clasifica în mai multe feluri aceste arierate. În primul rând, sunt arieratele guvernamentale. Acestea sunt datoriile segmentului guvernamental către diverşi furnizori care au prestat servicii şi au adus unele bunuri statului, cum ar fi, de exemplu, în segmentul sănătate. Şi aici, după cum bine ştim, în ultima perioadă s-au făcut plăţi importante din bugetul statului pentru a se diminua aceste arierate, şi se vede, este o vizibilă îmbunătăţire a plăţii arieratelor în domeniul guvernamental. A doua categorie de arierate sunt arieratele companiilor de stat, ale companiilor publice către diverşi furnizori de servicii; şi aici putem să nominalizăm companiile din domeniul energetic, companiile din domeniul transporturilor. Acest nou program se focalizează în special pe aceste reforme la nivelul acestor companii, dar, sigur, şi la nivelul sănătăţii, unde reformele structurale au început şi, probabil, vor continua în aşa fel încât eficienţa financiară să fie crescută. Şi nu în ultimul rând - şi cred că lucrul cel mai important - este ca serviciul public în ceea ce priveşte sănătatea să aibă o eficienţă crescută.

Realizator: În viitorul acord cu FMI guvernul îşi va asuma anumite angajamente?

Mihai Tănăsescu: Vreau să subliniez de la bun început: acest program este programul României; este, de fapt, viziunea autorităţilor de la Bucureşti pe următorii doi ani de zile. Deci nu este un program impus fie de Comisia Europeană sau de FMI, este un program, o strategie economică care este susţinută în implementare de către instituţiile financiare internaţionale. Este un parteneriat între România şi aceste instituţii financiare internaţionale, care are drept rol creşterea gradului de eficienţă a sectorului public în România. Deci, este limpede că pe parcursul acestor doi ani de zile vor fi măsuri pe care autorităţile vor trebui să le implementeze şi care vor conduce, la sfârşitul acestei perioade de timp, la un plus; la un plus de calitate a serviciului public, dar şi a disciplinei financiare în aceste companii.

Realizator: Va fi vorba despre desfiinţarea unor companii de stat, va fi vorba despre restructurări? Şi care vor fi acele companii?

Mihai Tănăsescu: Vedeţi, acest cuvânt "restructurare" incumbă un număr mai mare de probleme.

Realizator: Şi duce automat la ideea unor disponibilizări; sau cel puţin se asociază cu această idee.

Mihai Tănăsescu: Este foarte corect ce spuneţi. Această restructurare poate să incumbe închiderea unei companii, poate să însemne privatizarea unei companii, poate să însemne restructurarea ei, în sensul de a avea o activitate mai bună. Este limpede că trebuie făcută o analiză de la caz la caz. Fiecare companie va fi radiografiată, va fi trecută printr-un scanner, pentru a vedea exact care sunt problemele cu care se confruntă, de unde vin aceste probleme şi care sunt măsurile, pe de-o parte, pe care statul trebuie să le ia, pe care managementul companiei trebuie să-l facă şi, nu în ultimul rând, care sunt paşii de urmat ca eficienţa financiară să fie una sporită. Deci, avem un răgaz de câteva luni de zile pentru a face această radiografie tututor companiilor, absolut tuturor companiilor din domeniul statului, atât la nivelul Ministerului Transporturilor, al Energiei ş.a.m.d., iar în primăvara anului acesta, când o nouă misiune va veni la Bucureşti, împreună cu autorităţile române, vom avea o evaluare corectă, iar din acel punct vom porni să vedem ce trebuie făcut pentru ca aceste companii să crească în eficienţă.

Realizator: Ce însemnătate are faptul că viitorul acord va fi pe doi ani? Are vreo însemnătate perioada stabilită?

Mihai Tănăsescu: În primul rând, această perioadă de doi ani este o perioadă acceptată de către FMI, este o perioadă...

Realizator: Are însemnătatea unei estimări că mai repede de atât nu se pot face toate reformele acestea?

Mihai Tănăsescu: Este limpede că nici după doi ani acestea nu vor fi terminate, dar vor fi puse pe un făgaş normal, vor fi puse pe un făgaş care... continuate aceste reforme, vor duce în continuare la îmbunătăţirea serviciului public. Deci, aceşti doi ani - care, sigur, reprezintă o perioadă medie de timp - reprezintă, cred eu, anii în care companiile care au probleme în momentul de faţă vor încerca să se acomodeze spre un nou tip de management, spre un nou tip de acţiune, spre un nou tip de a răspunde publicului prin serviciile pe care le face.

Realizator: Cum a fost stabilită acea sumă de 5 miliarde de euro care ar fi valoarea sumei aflate la dispoziţia statului român în viitorul acord, sumă pe care nu o va trage decât în condiţii cu totul speciale?

Mihai Tănăsescu: Sigur, trebuie să împărţim puţin această sumă. În ceea ce priveşte FMI, această sumă de 3,6 miliarde de euro a fost stabilită ca urmare a aplicării unui procentaj la nivelul cotei pe care România o are în FMI. În general, conform standardelor Fondului, un program de tipul stand-by poate să acceseze aproximativ 300% din cota fiecărei ţări. În cazul României, s-a plecat de la această normalitate, de data aceasta, deci nu va fi nevoie de o accesare suplimentară excesivă, ci de o accesare normală, de 300%, ceea ce reprezintă această sumă de 3,6 miliarde de euro. În ceea ce priveşte Comisia Europeană, aceştia au stabilit ca contribuţia posibilă a lor să fie de 1,4 miliarde, în linie cu contribuţia pe care această instituţie a avut-o în perioada primului acord, care se va termina în primăvara acestui an. Dar, pe lângă aceste 5 miliarde combinate, de la FMI şi Comisia Eruopeană, vor putea fi accesate surse importante de bani prin Banca Mondială pe nişte proiecte bine definite, care conduc la reforme în domeniul asistenţei sociale şi în domeniul sănătăţii.

Realizator: Pe de altă parte, dacă statul român ar apela vreodată la aceste sume, ar fi un semnal negativ?

Mihai Tănăsescu: Trebuie să pornim de la faptul că România a exprimat foarte clar că nu va avea nevoie de aceşti bani, şi vreau să subliniez acest lucru. România, în momentul de faţă, are capacitatea internă şi externă să-şi atragă resursele necesare pentru o activitate corectă. Procesul de consolidare fiscală este pe drumul cel bun, procesul de îmbunătăţire a colectării, procesul de eficientizare a managementului cheltuielilor publice se află pe un făgaş de îmbunătăţire. Plecând de aici, aceste sume de bani care sunt puse la dispoziţia României vor putea fi atrase în cazul în care vor exista nişte tensiuni puternice pe piaţa internaţională, atunci când, datorită crizei mondiale care persistă şi astăzi, după doi ani şi jumătate, pot apărea anumite riscuri, anumite vulnerabilităţi undeva în lumea aceasta, care, în mod indirect, colateral, vor afecta şi România. Şi, sigur, pentru a putea face faţă acestor şocuri externe potenţiale, repet, România are aşezată undeva o sumă de bani care poate la un moment dat să fie accesată pentru a trece peste aceste potenţiale şocuri.

Realizator: Dar pentru ce scopuri ar putea-o accesa, în aceste condiţii cu totul excepţionale?

Mihai Tănăsescu: Este clar că banii FMI, conform regulamentului şi statutului acestei instituţii, au drept destinaţie acoperirea deficitului contului curent, a balanţei de plăţi externe, şi ca atare vor fi îndreptaţi numai către rezerva băncii centrale. Banii de la UE sau de la Banca Mondială pot fi accesaţi pentru acoperirea golului temporar al Trezoreriei statului şi deci de a închide, de a finanţa deficitul bugetar pe care România îl va avea la momentul respectiv.

Realizator: Din această perspectivă, anunţul că România nu va mai trage ultima tranşă din acordul prezent, acordul stand-by, ce semnal trimite, ce relevanţă are?

Mihai Tănăsescu: Este o relevanţă pozitivă; este, de fapt, semnalul dat comunităţii internaţionale de către autorităţile de la Bucureşti prin care acestea spun foarte clar că România a trecut de la o fază de stabilizare a economiei la o fază de creştere economică. Şi este limpede că anul 2011 va fi anul care va schimba trendul, este anul care va schimba aceste semne ale matematicii, de la minus la plus, va fi anul când economia va avea o tendinţă crescătoare, şi este clară, cred eu, acea ţintire a obiectivelor de creştere economică în transporturi, în energie, în agricultură, în creşterea procesului de informatizare în segmentele publice; vor fi segmente care vor aduce valoare adăugată şi o creştere economică puternică în anii care urmează.

Realizator: Dar există şi anumite măsuri de stimulare a economiei pe care guvernul le-a luat sau trebuie să le ia pentru a obţine un efect în acest sens?

Mihai Tănăsescu: Vedeţi, am văzut aceste dezbateri şi în presa românească - guvernul trebuie să stimuleze, guvernul trebuie să facă... În multe ţări, guvernele au putut să facă acest lucru pe timp de criză. România, din păcate, a plecat în această criză sau a intrat în această criză cu dezechilibre majore, care nu ar fi trebuit să aibă loc în perioada de boom economic, în perioada de creştere economică masivă. La noi, sfârşitul de 2008, început de 2009 ne-a prins cu o politică prociclică, adică o politică care nu ar fi trebuit să aibă loc în perioada de creştere şi cu o criză care a condus la o închidere a veniturilor, a resurselor financiare care veneau către România. Aceste două lucruri combinate au condus la ce e mai rău, şi am văzut ce s-a întâmplat în 2009, am văzut ce s-a întâmplat şi în 2010. De aceea, procesul de ajustare care a avut loc în această perioadă de timp, un proces dureror, un proces pe care toţi românii l-au plătit, un proces pe care unii oameni... şi acum încă îşi aduc aminte de tăierile masive care au avut loc la mijlocul anului trecut.

Realizator: Ba chiar le şi resimt în continuare.

Mihai Tănăsescu: Se şi resimt. Aceste lucruri încep să fie recuperate - sigur, gradual; nu poţi să le recuperezi dintr-o dată, încet-încet, dar este clar că în următorii doi ani de zile lucrurile vor veni la normal. Şi nu numai că vor veni la normal, va exista această tendinţă de creştere puternică în 2012, 2013. Iar dacă administraţia noastră, capacitatea administrativă, atât la nivel local şi central, va avea capabilitatea să tragă aceşti bani gratis pe care ni-i oferă statutul de membru al UE, atunci în mod cert creşterea va fi şi mai mare decât cea potenţială pe care o are această ţară. De aceea, cred că mesajul meu cel mai important este să ne axăm în principal să îmbunătăţim calitatea structurii în administraţia publică centrală şi locală. A atrage aceşti bani, a face proiecte de investiţii, a crea noi locuri de muncă prin aceste fonduri reprezintă, cred eu, necesitatea numărul 1 pe care România trebuie s-o facă.

Realizator: Dar ce pârghii există pentru îmbunătăţirea acestei calităţi a structurilor din administraţia publică centrală şi locală, câtă vreme, iată, pârghia financiară, stimulativă pentru oameni, e mai şubredă, de vreme ce au scăzut veniturile?

Mihai Tănăsescu: Este corectă remarca dvs, dar nu trebuie să privim momentul, trebuie să privim perspectiva, trebuie să vedem care este ţelul spre care trebuie să mergem. Şi este clar că o focalizare a atenţiei pe acest segment va conduce în mod automat în anii care urmează şi la venituri suplimentare, sau venituri bune pentru cei care lucrează în aceste domenii. Deci, eu cred că trebuie să facem o deosebire între bucla care s-a format ca urmare a corecţiei pe care România a trebuit s-o facă în mod inevitabil şi perspectiva pe care România o are în anii care urmează.

Realizator: Patronatele au propus un set mare, 32 de măsuri, pentru relansarea economică. Între acestea, de exemplu, în domeniul fiscalităţii, spre exemplu, creşterea operativităţii la achitarea de către stat a unor debite către agenţii economici, rambursări de TVA etc., micşorarea tuturor impozitelor şi taxelor, inclusiv cota TVA ş.a.m.d. Care dintre ele sunt aplicabile, sau ar putea fi aplicabile? Şi de când?

Mihai Tănăsescu: Vedeţi, unele dintre propunerile pe care patronatele le-au făcut se regăsesc de fapt şi în ceea ce am spus mai devreme. E vorba de informatizarea segmentului public. Acest lucru va duce la o uşurinţă, va duce la o îmbunătăţire a climatului de business în România. Şi acest lucru, repet, este o prioritate pentru autorităţi. Sper să devină o prioritate naţională în anii care urmează; indiferent de ce partid, de ce guvern va fi la putere, aceste lucruri să fie continuate. Continuitatea este esenţială în politica economică, în general. Acesta este un pas important. Pe măsură ce România se va aşeza, pe măsură ce România va creşte, este limpede că măsurile care au fost luate în 2010 treptat vor putea să fie readuse la normal, inclusiv scăderea contribuţiilor sociale, inclusiv o revizuire a sistemului de taxare ş.a.m.d. Deci, este limpede că, pe măsură ce revenim la normalitate, inclusiv taxarea, inclusiv modul de chelutire a banilor vor trebui să revină la această normalitate.

Realizator: Este plauzibil un scenariu în care în a doua jumătate a anului 2011 să fie analizată această chestiune a scăderii contribuţiilor care apasă asupra costului forţei de muncă?

Mihai Tănăsescu: Dacă lucrurile vor merge conform celor stabilite, conform celor existente astăzi, este limpede că probabil în a doua jumătate a anului vor exista nişte economii, va exista o sumă de bani care poate să fie folosită - sigur, şi aici va fi decizia autorităţilor - fie pentru contribuţii sociale mai mici, fie pentru cheltuieli de investiţii mai mari, fie pentru cofinanţări mai mari pentru anumite proiecte bine definite cu UE. Va fi decizia autorităţilor modul în care aceste sume suplimentare care se vor acumula până în a doua jumătate a anului vor fi folosite.

Realizator: Este un pericol în clipa de faţă rata inflaţiei pentru România? În condiţiile în care au fost creşteri importante de preţuri la combustibili, se prefigurează creşteri importante sau sensibile de preţuri la alimente.

Mihai Tănăsescu: Problema inflaţiei este o problemă globală în momentul de faţă. În general, ţările emergente cu o viteză de dezvoltare puternică, cum ar fi China, India, Brazilia, deja resimt această presiune a inflaţiei, care vine din două părţi. Pe de-o parte, o cerere puternică din partea acestora pe segmentul alimentelor şi o cerere puternică din partea acestora pe segmentul materiilor prime. Indirect, şi în Europa, şi în România inclusiv, aceste tendinţe pot să afecteze această creştere a inflaţiei. Dar, sigur, aşa cum a fost până în prezent politica proactivă a băncii centrale, va fi şi de data aceasta o politică care va face ca rata inflaţiei în 2011 cel puţin să aibă o tendinţă descrescătoare profundă faţă de 2010 şi, nu în ultimul rând, să se încadreze în ţintele pe care aceasta şi le-a propus pentru acest an./cpodea ealizator: Pe de altă parte, nu există un pericol într-o scădere majoră a consumului?

Mihai Tănăsescu: Nu cred. Cred că, în general, 2011 va arăta o tendinţă crescătoare a consumului - nu neapărat a consumului individual, ci a consumului corporatist. Este limpede că în 2011 creşterea economică se va axa pe o creştere a consumului în special în domeniile productive, în domeniile care creează valoare adăugată. Încă consumul individual este la un nivel scăzut, dar pe parcursul anului 2011 şi în special în 2012 şi mai departe, acest consum va reveni la vectorii care l-au făcut să fie foarte puternic în 2008-2009. Important este însă să înţelegem că acest consum de care România are nevoie trebuie să se bazeze în special pe un consum care să fie asigurat de o producţie internă. Este vorba de o rebalansare a cererii cu oferta, şi aici cred că mediul privat trebuie să ţină cont de ceea ce vor românii, să ţină cont de ceea ce vrea să consume un român şi să se îndrepte către acele segmente - şi aici iar mă refer la agricultură, iar mă refer la produse agricole, iar mă refer la acest potenţial imens pe care îl are România şi, nu în ultimul rând, la această grijă pe care trebuie să o ai faţă de siguranţa alimentară a poporului tău. Avem un potenţial neexploatat. Cred că politica publică agricolă în momentul acesta şi în anii care urmează trebuie să fie o componentă importantă de strategie în domeniul public.

Realizator: Şi ce se poate întâmpla în acest domeniu, ce nu s-a întâmplat în ultimii 20 de ani?

Mihai Tănăsescu: Se pot desena politici agricole care să fie într-adevăr puse în practică.

Realizator: Dar asta durează; până desemnează politica, până...

Mihai Tănăsescu: Sigur că durează, dar important este să ne mişcăm repede. Este important să ştim ce vrem, să ştim către ce ne îndreptăm, să vedem care sunt minusurile şi de ce importăm atât de multă mâncare. Sigur că importurile nu vor dispărea, şi este foarte bine să existe, dar trebuie să existe un echilibru. Este, cred, în momentul de faţă, potenţialul nr.1 pe care România îl are, şi sunt convins că în anii care urmează - şi, sigur, când mă refer la ani, mă refer la ani între 5-10 ani - acest segment al economiei româneşti va avea o pondere din ce în ce mai mare în PIB.

Realizator: Bine-bine, potenţialul a existat şi în ultimii 20 de ani. Ceva s-a întâmplat de nu a fost folosit. Ce se poate face pentru a fi folosit acest potenţial?

Mihai Tănăsescu: O voinţă. O voinţă politică care să se axeze pe această problemă important naţională. Şi cred că acest lucru, din discuţiile pe care le-am avut, există şi probabil ea va trebuie să continue în anii care urmează.

Realizator: S-a pus problema, spre exemplu, a felului în care sunt folosite - sau mai degrabă nu sunt folosite - terenurile agricole?

Mihai Tănăsescu: Este o componentă. Nu este cea majoră, dar este o componentă. Este limpede că strategia sau politica publică de care vorbeam trebuie să incumbe şi acest comportament al ţăranului român.

Realizator: Politica publică va fi mai degrabă stimulativă sau mai degrabă coercitivă?

Mihai Tănăsescu: Nu, nu poate să fie coercitivă. Trebuie să fie în primul rând proactivă, trebuie să vină în întâmpinarea...

Realizator: "Coercitivă" mă refer la varianta în care s-ar pune amenzi foarte mari pe terenurile nelucrate.

Mihai Tănăsescu: Bun. Pui amenzi foarte mari dacă are cine să ţi le plătească, că dacă nu are cine să ţi le plătească, degeaba pui amenzi. Cred că aici este vorba de un tip de politică proactivă care trebuie avut în vedere - sigur, care să plece de la o situaţie actuală şi nu în ultimul rând de la cum poţi, prin resursele pe care le ai, să-ţi aduci la îndeplinire ceea ce vrei să faci.

Realizator: În celelalte domenii ale economiei, ce se poate întâmpla câtă vreme felul în care s-a construit creşterea economică a României în anii dinainte de 2008, sau bazele pe care a fost ea realizată, şi anume chestiunea imobiliară în principal, nu se mai pot repeta? Ce se va face în celelalte domenii pentru a asigura creşterea economică?

Mihai Tănăsescu: Cred că elementul de bază în anii care urmează este să putem creşte economic sustenabil. Asta înseamnă să putem să avem resurse mai mari pentru investiţii, pentru investiţii în infrastructură, pentru îmbunătăţirea segmentului energetic, pentru îmbunătăţirea transporturilor publice, pentru îmbunătăţirea elementului sănătate, aşa cum vorbeam mai devreme. Deci, investiţia în capitalul uman, investiţia în educaţie, în tehnologie reprezintă, cred, segmentele de adresabilitate ale cheltuielii publice în anii care urmează. O schimbare a structurii cheltuielilor publice este esenţială pentru a crea acea cale normală spre a putea avea creştere economică. Vedeţi, statul nu le poate face pe toate, dar statul poate să îndrume, poate să-şi creeze politici pe termen lung în aşa fel încât să atragă investiţii, să poată să aducă bani care să conducă la atingerea acestor scopuri. De asta avem nevoie de această strategie pe termen lung în multe domenii de activitate care să arate de fapt ceea ce vrem noi să facem, unde vrem să ajungem şi de ce resurse avem nevoie.

Realizator: Cât de importantă este chestiunea atragerii fondurilor europene? Îşi mai poate permite România să meargă la un nivel de avarie cu atragerea fondurilor europene?

Mihai Tănăsescu: Este o problemă crucială, este vitală. Din păcate, am atras puţin, am atras nu întotdeauna în condiţii foarte bune. Dacă nu înţelegem că această sursă este absolut cea mai importantă sursă pe care România o are pentru a putea să se dezvolte, înseamnă că este nevoie de a înţelege mai bine că fără accesarea acestor fonduri nu putem să restrângem din decalajul care ne desparte de Europa de Vest. De aceea, cred că politica publică de acum încolo a întregii clase politice trebuie să aibă în mijlocul ei această componentă. Şi sper ca, începând din acest an, viteza de accesare a fondurilor să fie una accelerată, în aşa fel încât să se vadă; să se vadă că proiectele care sunt implementate conduc la noi locuri de muncă şi conduc la un lucru important: o creştere de valoare, o creştere a serviciului public în anumite domenii de activitate.

Realizator: Vă mulţumim.

Interviu realizat de Alexandra Andon şi difuzat marţi 8 februarie 2011 la ora 13,30 la Radio România Actualităţi.