Victor Caraculacu: Domnule ministru, după recentele discuţii cu oficialii FMI, dacă nu mă înşel luna trecută au avut loc aceste discuţii, spuneaţi că România trebuie să absoarbă aproape opt miliarde de euro, o cifră aproximativă, între şapte şi opt miliarde de euro, până în 2013. Este adevărat. O sarcină care pare acum practic imposibilă, dle ministru.

Leonard Orban: Până la sfârşitul anului 2013 asta este suma pe care trebuie să o absorbim ca să evităm dezangajările, adică pierderile automate de fonduri europene pe zona politicii de coeziune.

În momentul de faţă, când vorbim de absorbţia fondurilor europene, în special ne concentrăm pe politica de coeziune, pe instrumentele structurale, dar, de exemplu, în ceea ce am văzut acum, chiar astăzi, în ceea ce priveşte fondurile atrase pe zona agriculturii, rata de absorbţie e la aproximativ 50% din totalul acestor fonduri. Pe zona de coeziune, într-adevăr, este 10%. Deci, vreau să facem această precizare. De asemenea, mai vreau să fac o precizare. În mare parte, nu este vorba de fraude sau suspiciuni de fraudă. În mare parte este vorba de lipsa de experienţă, de, dacă vreţi, capacitate administrativă scăzută. Deci, cred că trebuie să le punem... Asta-i ordinea. De-abia, probabil, pe un loc... capătul clasamentului vine chestiunea legată de suspiciunile de fraudă. Vreau să facem această diferenţiere.

Victor Caraculacu: Dvs. şi în discuţiile pe care le-am avut chiar în acest studio, dar şi în alte întâlniri cu presa, aţi analizat şi aţi expus de mai multe ori care ar fi principalele probleme pentru care, până acum, România nu a reuşit să absoarbă nici măcar o parte mică din fondurile care au fost alocate, mergând până la acest risc de a pierde aceste fonduri în cele din urmă. Se mai poate evita acest risc de a pierde fondurile alocate României?

Leonard Orban: Haideţi să spunem foarte clar. Deci anumite fonduri ar putea să se piardă, pentru că, aşa cum este situaţia în momentul de faţă, probabil dacă vom ajunge la o rată de absorbţie de 70, până în 80%, la finalul intervalului, care este în 2015, sigur, aia va fi o performanţă bună, dar tot se vor pierde anumite fonduri din cele 19,2 miliarde de euro alocate politicii de coeziune. Sunt multe motive. Dar, în primul rând, ele ţin de capacitatea administrativă, de lipsa de experienţă a beneficiarilor, de problemele majore în domeniul achiziţiilor publice, este o chestiune sistemică, de implicarea relativ limitată a sectorului bancar, a sectorului privat în gestiunea fondurilor comunitare. Sunt foarte multe chestiuni, de sistemul de coordonare, de cadrul instituţional, foarte multe elemente care au condus la situaţia existentă în momentul de faţă, dar, repet, mă refer în special la chestiunile legate de politica de coeziune. Pentru că pe agricultură lucrurile stau semnificativ mai bine sau mai puţin rău.

Constantin Rudniţchi (analist): Dacă îmi daţi voie să fac poate o precizare şi, sigur, să îi adresez poate şi o întrebare dlui ministru. Există - şi am văzut această intervenţie a preşedintelui Băsescu - dorinţa României, nu neapărat a preşedintelui, de a prelungi un pic termenul de atragere a fondurilor de absorbţie, de la N+2, cum se numeşte, deci 2013+2 ani, la N+3, adică până în 2016. În ce măsură, mă întreb, sigur că ar fi binevenită această măsură, în ce măsură avem şanse să avem acest gir de la colegii noştri europeni şi în ce măsură această chestiune ar mări rata de absorbţie?

Leonard Orban: Sigur, dacă s-ar putea obţine N+3 ar însemna că de fapt ar trebui să finalizăm proiectele nu la sfârşitul lui 2015, ci la sfârşitul lui 2016, inclusiv riscul de dezangajare ar scădea, pentru că el s-ar mai împărţi pe un an suplimentar. M-aţi întrebat care sunt şansele. Sunt mici, sunt mici. Comisia Europeană ar putea să ne accepte această propunere, dar, pe de altă parte, sunt state membre, în special statele membre net contributoare, care se opun cu vehemenţă acestei chestiuni. Deci, şansele sunt într-adevăr mici.

Victor Caraculacu:În altă ordine de idei, dle ministru, opoziţia acuză guvernul, din chiar dvs. faceţi parte, că nu este "interesat de absorbţia fondurilor comunitare" şi chiar analizează posibilitatea introducerii unei moţiuni în Parlament. În ce măsură este o asemenea acuzaţie, să spunem, reală?

Leonard Orban: Eu am rămas în guvern, am fost şi în două guverne anterioare, m-am ocupat şi mă ocup în continuare, la fel ca membri guvernului, ca cei care sunt în diferitele structuri care gestionează fondurile comunitare, ne ocupăm zi de zi de această problemă. Am spus-o de mai multe ori, în momentul de faţă venim şi plătim problemele existente, în special în sistemul de management şi control, existente până la sfâritul anului 2011 şi care de-abia în trimestrul IV 2011 au început să fie corectate. Orice fel de misiune de audit, orice fel de evaluare se face de exemplu pe operaţiunile care au fost încheiate până la sfârşitul lui 2011. Deci, ca să fie foarte clar, noi în momentul de faţă, dacă vor veni decizii de suspendare sau presuspendare, de suspendare sau de întrerupere, de fapt ele vizează în special perioada până către finalul lui 2011.

Victor Caraculacu:Există în permanent plângeri, dle ministru, şi aceste plângeri vin cel mai adesea din mediul investiţional, cel puţin din punctul meu de vedere, privind accesul şi greutatea şi problemele care însoţesc accesul celor care au nevoie de aceşti bani la fondurile structurale. Personal, am auzit chiar anumite persoane care afirmă că li se cere mită de cele mai multe ori pentru a li se procesa dosarele sau chiar pentru a le fi aprobate aceste dosare. În ce măsură aceste lucruri sunt doar invenţii sau sunt sau nu reale asemenea acuzaţii? Sau le vedeţi ca un potenţial impediment în absorbţia acestor fonduri?

Leonard Orban: Am spus anterior că aceste suspiciuni de fraudă sau corupţia din sistem cred că este un fenomen marginal. El există, nu vreau să îl exclud deloc şi, în situaţii de genul acesta, eu invit beneficiarii imediat să reclame instituţiilor abilitate, fie că vorbim de Departamentul de Luptă Antifraude, fie că vorbim de Departamentul Naţional Anticorupţie, asta este absolut obligatoriu, cei care sunt în situaţii de genul acesta imediat să reacţioneze şi în felul acesta eventualele persoane care se pretau la asemenea practici să fie eliminate imediat din sistem, şi nu numai să fie eliminate, şi să plătească pentru problemele pe care le creează. Dar, repet, altele sunt problemele. Sunt probleme sistemice. V-am spus, sistemul de achiziţii publice, sistemul de achiziţii publice a funcţionat pe nişte reguli foarte relaxate, aşa, ca să folosesc un termen diplomatic, şi, din păcate, plătim preţul. A venit o primă propunere a Comisiei Europene de corecţii financiare până în octombrie 2011 doar pe zona achiziţiilor publice. Sunt propuneri de corecţii consistente, zeci de milioane de euro sunt implicate în această chestiune. Sigur, vom negocia această corecţie, dar, pe de altă parte, vreau să vă spun că există această propunere din partea Comisiei Europene. Şi întotdeauna în sistemul de gestiune a fondurilor comunitare există un anumit calendar. În general, deciziile care se iau acum vizează perioade anterioare, anterioare cu un an de zile sau chiar mai mult. Deci trebuie să înţelegem foarte clar cum funcţionează acest sistem ca să vedem pe cine dăm vina, până la urmă.
Victor Caraculacu: Este un fenomen marginal, cum spunea domnul ministru, sau am putea intra mai adânc în ceea ce chiar şi presa a dezvăluit ca fiind firme care fac aceste dosare, aceste acte necesare obţinerii fondurilor europene, dar condiţionează celor care doresc să acceseze fondurile europene obţinerea acestor bani.

Constantin Rudniţchi (Analist): Sigur că mi-e greu să fac acum o măsurare cantitativă a fenomenului corupţiei. Mai degrabă cred că putem vorbi... Sau şi eu aud de foarte multe ori din mediul de afaceri, de exemplu, vorbind cu oameni de acolo, despre greutatea şi birocraţia, eventual, sau despre felul în care se lucrează, destul de complicat, cu administraţia care se ocupă cu fondurile europene. N-aş putea să spun acum cât de mare este corupţia în acea zonă. Merg pe mâna domnului ministru, care spune că mai degrabă este vorba de capacitatea administrativă şi poate marginal de corupţie. Însă interesant este ceea ce accentuează domnul ministru Orban, şi anume faptul că avem probleme în zona de achiziţii publice. Acolo, nu ştiu, corupţie sau nu, dar acolo înţelegem că este o problemă, exprimarea a fost că a fost prea larg aplicată legislaţia pe achiziţiile publice.

Leonard Orban: Haideţi să vă dau un singur exemplu: conflictul de interese. Deci vreau să vă spun că până în decembrie 2011 această chestiune nu era în atenţia celor care verificau procesul de achiziţii publice legate de utilizarea fondurilor comunitare, o chestiune fundamentală şi care în momentul de faţă ne creează dificultăţi foarte mari. Recent, programul operaţional de mediu a fost întrerupt, deci plăţile au fost întrerupte datorită a trei cazuri de conflicte de interese care au apărut după...

Victor Caraculacu:Ce înseamnă conflict de interese?

Leonard Orban: Conflict de interese, haideţi să vă dau un singur exemplu. Un membru al comisiei de evaluare a proiectelor şi care decide care proiect câştigă licitaţia respectivă s-a angajat după două luni de la atribuirea contractului la firma care a câştigat contractul. Deci este un caz flagrant de conflict de interese. Şi asemenea cazuri au fost identificate; din păcate, ele au fost identificate de Autoritatea Română de Audit, şi nu de autorităţile de management sau de organismele intermediare, iar rezultatul a fost că a decis Comisia Europeană întreruperea plăţilor pe programul de mediu pentru că autorităţile române nu au fost capabile să identifice asemenea cazuri. Deci nu se exclude faptul că pot să intervină asemenea cazuri, dar autorităţile trebuie să fie capabile să identifice asemenea cazuri.

Victor Caraculacu:Nu este prea stufos acest sistem, nu este prea încâlcită legislaţia, documentele...? Nu sunt prea multe instituţii şi documente care trebuie implicate, pregătite, pentru ca până la urmă rezultatul să fie unul concret: obţinem nişte bani de care chiar avem nevoie?

Leonard Orban: Este foarte stufos, foarte dificil, structurile româneşti, autorităţile române au făcut procesul acesta chiar mai complicat decât este şi oricum este complicat dacă răspunzi la toate cerinţele comunitare. În plus, am mai spus de multe ori, România are o problemă de imagine şi datorită acestei probleme de imagine, că România este o ţară coruptă, unde sunt probleme majore din punctul acesta de vedere, cerinţele sunt foarte stricte. Sunt de multe ori nişte chestiuni care ni se cer şi care ni se par de multe ori că sunt exagerate. Din păcate, trebuie să le respectăm. Tocmai de aceea, una dintre marile angajamente pe care le-am făcut legate de simplificarea procedurilor a fost atât de greu de realizat şi doar o mică parte am reuşit să simplificăm, pentru că cerinţele de intensificare a controalelor, de consolidare a sistemului de management şi control au fost atât de mari încât mai degrabă am mers în sens invers simplificării, am complicat procedurile decât să le simplificăm.

Victor Caraculacu:Domnule ministru, vorbeaţi recent despre posibila decuplare a României şi Bulgariei, dublată de o blocare a aderării ţării noastre la spaţiul Schengen. Cauzele unei astfel de măsuri credeţi că pot fi reduse doar la disputele politice interne?

Leonard Orban: Bun, eu n-am vorbit eu. Eu am răspuns la o întrebare şi am spus ceva în genul că teoretic e posibil, în realitate este, în practică este foarte greu să se întâmple. Şi nu cred că se va întâmpla. Şi de altfel, semnalele pe care le avem nu conduc spre un asemenea scenariu, semnalele conduc într-adevăr spre o amânare a aderării, atât a României cât şi a Bulgariei la spaţiul Schengen. Sigur, putem să discutăm, sunt foarte multe motive, unele mai vechi, altele mai noi, sunt două procese simultane, care sunt foarte strâns legate, procesul de reformare a spaţiului Schengen, cu nişte reguli noi care ar ura să fie introduse şi procesul ăsta de lărgire a spaţiului Schengen. De multe ori am senzaţia că nu este întâmplătoare această legătură care s-a stabilit şi că, probabil, odată ce reforma guvernanţei Schengen va fi adoptată, asta va facilita, va uşura semnificativ şi lărgirea spaţiului Schengen. Deci sunt multe, sunt multe motive care au condus la această chestiune, plus motivul că există state membre, nu numai Olanda, să fie foarte clar, care au făcut şi fac această legătură între lărgirea spaţiului Schengen şi Mecanismul de Cooperare şi Verificare în domeniul sistemului judiciar şi luptei împotriva corupţiei.

Victor Caraculacu: Vineri, domnule ministru, preşedintele României Traian Băsescu se va întâlni cu preşedintele Comisiei Europene Manuel Barroso chair la Bruxelles. Este publică această agendă? Ne putem aştepta la discuţii pe anumite teme sensibile sau vor fi mai degrabă discuţii de ordin general? Cum vedeţi această întâlnire?

Leonard Orban: Nu, niciodată nu sunt, la asemenea nivel, nu sunt discuţii de ordin general. Deci vreau să fie foarte clar. Se discută aspecte foarte concrete, cu propuneri foarte concrete, cu solicitări foarte concrete, pe zone de interes pentru statul respectiv, în cazul de faţă România. Deci nu, în niciun caz nu sunt diiscuţii cu caracter general.

Victor Caraculacu:Vă întrebam pentru că luni urmează, separat de această întânire de vineri, primul ministru urmează să se întâlnească cu preşedintele Comisiei Europene Manuel Barroso. De ce separat? De ce se întâlnesc separat?

Leonard Orban: Nu, nu pe mine trebuie să mă întrebaţi acest lucru. Ce pot să vă spun e că este foarte important să existe cât mai multe contacte, cât maimulte întâlniri la cel mai înalt nivel, cu preşedintele Comisiei Europene, cu preşedintele Consiliului European sau cu alţi înalţi decidenţi de la nivelul instituţiilor europene pentru că în felul ăsta, sigur, putem să ne maximizăm şansele de a ne atinge diferitele interese pe diferitele zone.

Victor Caraculacu: Da, o coabitare aşa cum s-a menţionat de foarte multe ori în discuţiile ziriştilor este posibilă, din punctul dvs. de vedere în perioada politică următoare?

Leonard Orban: Bun, ştiţi foarte bine că viaţa politică românească este extrem de imprevizibilă...Dar părerea mea - aici nu vorbesc ca politician, ca simplu cetăţean - e că trebuie să învăţăm să coabităm, trebuie să învăţăm să avem această, să zic, formulă care este prezentă în democraţiile consolidate, cea a coabitării între reprezentanţi din diferite partide care unii sunt la guvernare, alţii sunt în coaliţie. Deci, mi se pare o chestiune necesară.

Victor Caraculacu: A devenit România un caz în interiorul Uniunii? Vă întreb, pentru că miercuri urmează a fi discutat în Parlamentul European "cazul României".

Leonard Orban: Bun. După cum aţi spus, e o dezbatere la nivelul Parlamentului European. Ce e bine e că nu se va finaliza această dezbatere cu o rezoluţie. Ăsta e un lucru pozitiv. Sigur, faptul că se discută cazul României nu e..., să zic, e o chestiune care ridică anumite probleme, dar, sigur va trebui gestionată în continuare.

Victor Caraculacu: Şi o ultimă întrebare. Aşteptăm de la preşedintele Comisiei Europene acest discurs anual, altminteri, privind starea uniunii, poate trece el de la unul obişnuit, cum a fost în ceilalţi ani, la unul neobişnuit într-o situaţie total specifică în care ne aflăm toţi membrii UE?

Leonard Orban: Eu cred că da. Anul ăsta preşedintele Barroso va fi mult mai ambiţios decât în anii precedenţi. E adevărat, şi pentru că situaţia o cere. Şi cred că va veni cu nişte proiecte care vor viza o consolidare puternică a UE, mergând cu etapa consolidării într-o primă fază a uniunii economice şi monetare. ealizator: Punem punct acestei ediţii. Mulţumesc încă o dată invitaţilor noştri.

Interviu difuzat de Radio România Actualităţi

Monitorizare: Agenţia de presă RADOR a Societăţii Române de Radiodifuziune