Realizator: Rezerva Federală a Statelor Unite a anunţat că menţine aproape de zero rata dobânzii cel puţin până la jumătatea anului 2013 şi că autorităţile americane intenţionează să aplice noi măsuri de relansare pentru a ajuta economia. Anunţurile Băncii Centrale Americane sunt justificate de riscurile crescute la adresa economiei Statelor Unite, dar deocamdată doar atât ştim. Putem să tragem o concluzie? E suficient acest anunţ să nu mai creeze panică în zilele următoare?


Ionel Blănculescu: După cum am mai afirmat, SUA, prin decidenţii politici, fie că discutăm de Administraţie, fie că discutăm de Congres, au acţionat în mod greşit şi acţionează consecvent în mod greşit încă din 2009, prin planul anticriză, iar acum prin aprobarea creşterii plafonului de îndatorare cu 2.400 de miliarde. Iată că SUA persistă în greşeală, iar investitorii probabil vor penaliza din nou prin aceste, să spun, atacuri, de fapt, de încredere - că vorbim de încredere când vorbim despre bursa americană, care apoi vor fi preluate şi de către bursele din UE. Acest tip de comportament, faptul că se discută acum ca Rezerva Federală să cumpere obligaţiuni, aşa cum şi Banca Centrală Europeană a anunţat deunăzi, că va cumpăra obligaţiuni ale Italiei, obligaţiuni ale statului spaniol, acele obligaţiuni care sunt rejectate din piaţă, deci nu sunt acceptate într-o piaţă. De ce nu cumpără investitorii? Investitorii nu cumpără nici în SUA, nici în aceste state obligaţiuni ale statelor, pentru că statele au la momentul acesta mari defecţiuni la nivelul bugetelor, la nivelul deficitelor. Deci, iată cum ne permitem cu bani publici, fie că sunt bani publici americani, fie că sunt bani publici europeni, să cumpărăm nişte obligaţiuni. Şi ce să facem? Să facem în aşa fel încât să înglodăm şi mai mult în datorii statele. SUA ar fi trebuit să-şi restructureze sistemul de cheltuieli de stat - da? -, să-şi reducă drastic cheltuieli de stat, în special în domeniul militar, dar şi în alte domenii, şi să înceteze cu acest comportament care nu va face decât să inducă şi mai multă criză la nivel global. Şi ce este foarte periculos este că acest tip de acţiune, acest tip de mentalitate este preluat şi în cadrul UE - vedeţi Grecia, acum vedeţi faptul că Banca Centrală Europeană cumpără obligaţiuni ale Italiei şi ale Spaniei. Deci, nu aşa se rezolvă problema de criză structurală; se rezolvă numai prin disciplinare bugetară, prin reducerea cheltuielilor bugetare, astfel încât ceea ce produci să şi consumi.


Realizator: Cum vedeţi în acest context declaraţiile din această seară ale preşedintelui Traian Băsescu? A fost o reacţie la ce s-a întâmplat sau un nou val al crizei?


Ionel Blănculescu: Din punctul meu de vedere este perfect raţionamentul preşedintelui şi apreciez şi îmi pare bine efectiv că o persoană din această ţară, chiar preşedintele fiind, reuşeşte să identifice cauzele a ceea ce s-a întâmplat în aceste zile pe pieţele europene şi americană. Desigur este o reacţie a investitorilor, a făuritorilor de economie reală, adevărată din piaţă, o reacţie la ceea ce politicienii, atât din SUA, cât şi din UE, au gândit că pot rezolva această criză. De fapt a fost un vot de blam, un vor de încredere, de neîncredere, mai bine spus, asupra acestor politici făcute de guvernul american şi de guvernele din statele Uniunii Europene. Deci, efectiv discutăm despre o reacţie, nu discutăm nicio criză, despre niciun fel de criză, niciun fel de o a doua criză sau de o nouă recesiune sau o altă recesiune. Suntem în anul trei de criză economică declanşată în anul 2009, suntem în anul 2011, anul trei al acestei crize, care deja ne-am obişnuit cu ea. Deci nu discutăm despre altă criză. Este o altă formă de manifestare a crizei, dar în cadrul aceleiaşi crize. Şi ca să vă dau o dovadă că poate cei care ne-ascultă nu cred în ceea ce spun şi cred în baliverne de pe piaţă că pur şi simplu populaţia este efectiv, efectiv este intoxicată cu fel de fel de concepţii greşite şi eronate, haideţi să ne gândim ce a produs creşterea plafonului de îndatorare şi creşterea datoriei publice atât în statele UE cât şi în Statele Unite ale Americii. Nimic altceva decât planul anti-criză greşit din 2009 când în loc să fie preluate activele toxice din bănci, atât din Statele Unite ale Americii cât şi din Uniunea Europeană, nu s-a făcut decât să se recompenseze vinovaţii crizei, creatorii crizei, cu sume mari de bani, de mii de miliarde, acele sume foarte mari de bani care au intrat în băncile vinovate şi pe care creatorii şi vinovaţii şi care ocupă astăzi funcţii foarte mari inclusiv în administraţia americană, acele sume mari de bani au ridicat datoria publică foarte mult, iar acum datoria publică nu mai poate fi susţinută decât prin împrumuturi de pe piaţă cu foarte mare dobândă, ceea ce nu mai este permis. Statele acestea nu mai pot rezista la o astfel de dobândă. Deci iată cum de fapt noi acum plătim oalele sparte ale modului în care atât administraţia americană cât şi unele state din Uniunea Europeană au gândit în anul 2009 că se poate rezolva criza. Deci este aceeaşi criză.


Realizator: Cât de mult ne vor costa aceste oale sparte?


Ionel Blănculescu: Deja ne costă foarte mult. La momentul de care vorbim investitorii nemaiavând... când vorbesc despre investitori - să nu vă gândiţi numai la cei care investesc pe bursă - creatorii economiei, cei care susţin planeta şi susţin şi Uniunea Europeană şi America şi România pe spatele lor, sunt cei care produc economia adevărată şi plătesc taxe şi impozite. Aceştia nu mai au încredere nici în politicienii din Statele Unite ale Americii, nici din anumite state din Uniunea Europeană şi ce fac? Se refugiază. Unde se refugiază? Se refugiază în monede foarte sănătoase, cum este moneda elveţiană. Din acest motiv, francul va creşte efectiv, va creşte încontinuu şi să ştiţi că se produc deservicii mari şi Elveţiei care la momentul acesta are exporturi neprofitabile şi va lua măsuri probabil în foarte, foarte scurt timp, va lua măsuri de retorsiune, astfel încât să nu se mai cumpere atâţia franci elveţieni pentru că din toată lumea vă închipuţi ce înseamnă o cerere extrem de mare. De aceea francul elveţian a atins maximul istoric astăzi, peste patru lei. Mai mult, se refugiază în aur. Iată că aurul a atins iar maximumul de 1.726 de dolari pe uncie. Ei, asta se întâmplă cu cei care încearcă să se protejeze - se refugiază. În momentul în care se refugiază, iată că se reflectă şi pe România. Noi avem 10% din credite în franci elveţieni. Ia închipuiţi-vă, puneţi-vă în pielea celor care au contractat credite la 1,8 - 1,9 lei pe franc şi astăzi francul este la patru lei. Deci mai mult decât dublată datoria la bănci.


Realizator: Aşadar, într-adevăr, austeritate va rămâne în continuare cuvântul de ordine. Domnule Blănculescu, vă mulţumim foarte mult.