Instituția dorește ca această inițiativă să contribuie la consolidarea dialogului cultural și academic în România, oferind o platformă pentru diseminarea ideilor și promovarea discuțiilor critice și constructive dincolo de clivajele doctrinare, ideologice sau politice.

Realizator: Acest proiect pleacă de la teoria sincronismului între România și Occident, lansată de criticul Eugen Lovinescu în urmă cu exact 100 de ani, prin lucrarea, senzațională, de altfel, "Istoria civilizației române moderne, iar invitatul "Apelului matinal" astăzi este președintele Academiei Române, profesorul și academicianul Ioan-Aurel Pop, înainte de toate, doctor în istorie. Bună dimineața.

Ioan Aurel Pop: Bună dimineața, dumneavoastră și ascultătorilor.

Realizator: Da, este o discuție mai mult decât interesantă. Cu siguranță, cei care ne ascultă vor să facem o paralelă între ce a fost acum 100 de ani și ce este acum. Dar înainte de toate, ce înseamnă acest proiect național, statal și cultural?

Ioan Aurel Pop: ​Da, e un proiect cu totul deosebit. De aceea am organizat această întâlnire, astăzi, în aula Academiei Române, pentru că, pornind de la istoria civilizației române moderne, cum ziceați, a lui Eugen Lovinescu, al cărei prin volum a fost publicat exact acum 100 de ani, am vrea să declanșăm o dezbatere generală în societatea românească, și de ce nu, și europeană, pentru că proiectul se întinde pe 2 ani și are în vedere și colaborarea cu instituții, organizații și personalități străine. Deci am vrea să începem un dialog pe tema valorilor culturale și modelelor instituționale europene, occidentale, de care noi, români, ne-am apropiat mai serios încă din secolul al 18-lea, dar care în cel de-al 20-lea secol a devenit problemă fundamentală după Marea Unire, în sensul că partea de succes a Europei, cea care conta, era situată în Occident. Or noi, românii, cel puțin prin originea romană, prin numele nostru de români, care vine de la Roma, și prin limba noastră, care e o limbă romanică, eram nu filo-occidentali, ci chiar occidentali, și din acest punct de vedere credem că succesul nostru s-a datorat apropierii de Occident și uneori, cum zicea Lovinescu, chiar limitării unor valori occidentale, pentru că Lovinescu, în dreaptă linie fiind urmașul lui Titu Maiorescu, sigur că a abordat și teoria formelor fără fond și deci am vrea ca în viitor, într-un viitor apropiat, să vedem reacții, contrareacții, de limitări, sinteze, alternative, clivaje, care pornesc de la această idee a sincronizării noastre cu valorile occidentale, să emitem noi soluții, noi probleme, în Academia Română sunt și institute care se ocupă de actualitate și chiar de viitor pentru soarta României, pentru rolul României, fiindcă în epocă, această teorie a lui Lovinescu a stârnit discuții importante în rândul unor gânditori precum Constantin Stere, Ștefan Zeletin, Mihail Manoilescu, Virgil Madgearu, Dimitrie Gusti. Adică a animat societatea românească și cred că e timpul să pornim o nouă efervescență din acest punct de vedere.

Realizator: Dar cum am preluat noi, românii, instrumentele europene?

Ioan Aurel Pop: Am încercat să le preluăm în grabă mare și să ardem etape. Și din cauza asta, încă din secolul 19, Maiorescu a exprimat anumite îndoieli formulând teoria formelor fără fond. Eugen Lovinescu a arătat că trebuie să trecem peste această formulare a formelor fără fond și să preluăm Occidentul inclusiv prin limitare. De aceea, unii dintre gânditori n-au fost de acord. Dar, una peste alta, Occidentul ne-a oferit un cadru de dezvoltare cum nu l-a putut oferi niciodată partea balcanică, răsăriteană, Orientul Apropiat, şi atunci, cum partea de succes a Europei era aceasta, am preluat instituții, valori, modele, am invitat personalități, profesori, vizitatori la marile universități, ne-am organizat viața academică și universitară - vorbesc după Primul Război Mondial -, pornind de la marile modele occidentale, nu numai franceze și romanice, latine în general, dar și germanice, spațiu german, spațiu englez, încercând să facem aici, la noi, în România, care atunci avea aproape 300.000km² și circa 18 milioane de locuitori, să facem din România un fel de sinteză a Occidentului cu Orientul, aplicând cu putere și punând accentul pe modelele occidentale.

Realizator: Cât de actuală este teza lui Eugen Lovinescu din volumul al 2-lea, cum că spiritul românesc este totuși reacționar?

Ioan Aurel Pop: E, din păcate, și sociologii actuali și etnopsihologii constată anumite nepotriviri ale firii noastre, să zicem, cu modelele occidentale, deși nici Occidentul nu mai stă acum pe roze, cum se întâmpla acum 100 de ani. Și din acest punct de vedere, eu cred că, deși defectele noastre sunt vizibile din acest punct de vedere, nu știm să preluăm până la capăt și de multe ori începem anumite proiecte și nu le mai terminăm sau le terminăm după 80-100 de ani. Cu toate acestea, potențialul acestui popor există încă. Avem nevoie de încurajare, de accente pe valori și pe virtuți și de diseminare a încrederii și speranței prin educație, prin opinia publică, prin, iată, mijloacele de difuzare în masă, dintre care Radio România este unul dintre cele mai importante, dacă nu cel mai important.

Realizator: Unde se situează discursul public din România în aceste zile? Abordează el probleme reale?

Ioan Aurel Pop: Discursul public în România în aceste zile e axat pe alegeri și din acest punct de vedere eu sunt foarte reticent, fiindcă în perioade de alegeri noi facem promisiuni, dar nu le respectăm. Și oamenii politici români, din păcate, sunt foarte puțini dintre ei oameni de stat, și vă spun deosebirea pe care a exprimat-o nu de mult academicianul Răzvan Theodorescu, deosebirea între un om de stat și un om politic. Omul de stat se gândește la viitorul poporului acestuia, la viitorul Europei, pe când omul politic se gândește la viitoarele alegeri. La noi, alegerile sunt în prag și discutăm mai mult chestiuni punctuale, în loc să ne axăm și pe ceea ce va însemna viitorul, pentru că totuși cei care au putere de decizie îl pregătesc.

Realizator: Și revin iarăși la o afirmație a lui Eugen Lovinescu: "În veacul și de la locul nostru lumina vine din apus" - spunea cu tristețe Eugen Lovinescu. Asta înseamnă că încă se consumă proiectul modernității românești?

Ioan Aurel Pop: De când am intrat în NATO și în Uniunea Europeană, drumul nostru, să zicem, măcar formal, este cel occidental. Valorile occidentale, cum spuneam, din păcate, în ultimele decenii sunt puse ele însele sub semnul întrebării. Dar părerea mea este că noi alternativă nu avem și trebuie să mergem mai departe, cultivând o Europă care pune accent pe clasicismul greco-latin, pe valorile iudeo-creștine, pe ceea ce a dat măsură și echilibru acestei lumi a noastre, pentru că alta nu avem și deocamdată, aceasta chiar imperfectă cum este, e una care ne de curaj și speranță.

Realizator: Dar spuneați dumneavoastră despre valori. Închei tot cu afirmația lui Eugen Lovinescu: "Valorile trebuie să circule și să fie reevaluate periodic". E corectă afirmaţia?

Ioan Aurel Pop: Da, da, absolut, absolut. Nimic nu rămâne neschimbat pe lumea asta și valorile se schimbă, chiar dacă, după părerea mea, există un principiu comun, un numitor comun. Ca și termenul de adevăr, termenul de valoare are o relativitate a lui, dar niciodată nu dispare întru totul ca valoare eternă, supremă, perenă, care străbate secolele.