Realizator: Împreună cu invitata mea, doamna Georgiana Iorgulescu, preşedinta Centrului de Resurse Juridice, vom discuta despre noul Cod Civil, intrat în vigoare la începutul lunii. Doamnă Iorgulescu, nu o să vă întreb ce aduce noul Cod Civil, pentru că noutăţile sunt mult prea multe pentru o singură emisiune. Vă rog, însă, să menţionaţi în general ce domenii acoperă Codul Civil. Şi să ne oprim la câteva.

Georgiana Iorgulescu: Codul acesta Civil este uriaş, are 2.644 de articole şi conţine drept civil, dreptul familiei, elemente de drept comercial care nu se mai cheamă drept comercial, ci tot civil, este uriaş. Orice jurist are nevoie de a se întoarce o perioadă de câteva luni de zile, apreciez eu, într-un studiu individual sau de grup, în fine, pentru că modificările sunt extrem de multe. Sunt foarte multe instituţii noi care nu au fost învăţate la facultăţile de drept. Deci, nu este de joacă. Şi îmi permit să afirm faptul că îmi pare rău că Ministerul Justiţiei a dat drumul acestui Cod atât de repede, adică la 1 octombrie, în condiţiile în care în care, prin legea de punere în aplicare a Codului Civil, s-au adus modificări enorm de multe. Cu alte cuvinte, nu au rămas decât vreo două luni de zile pentru pregătirea profesională, făcută de avocaţi, notari, executori, magistraţi, mult prea puţin pentru asimilarea aşa cum trebuie a acestui Cod. Nu există încă broşuri, descrieri făcute cel puţin în ceea ce priveşte noile instituţii. Nu vreau să spun că este rău că avem un nou Cod Civil, vreau doar să spun faptul că el trebuia amânat în ceea ce priveşte intrarea în vigoare, dacă nu cu un an, măcar cu 6 luni, astfel încât orice jurist din ţară să aibă timpul necesar pentru pregătire. Este foarte posibil să avem practică neunitară tocmai datorită faptului că nu a fost un timp suficient pentru asimirea acestui Cod. Mi-aş mai fi dorit la fel de mult ca acest Cod Civil să fi intrat în vigoare odată cu noul Cod de Procedură Civilă. Acela nu este încă în vigoare, probabil că va fi cândva, nu se ştie când, anul viitor, întrucât studiile de impact care trebuie să măsoare dacă avem resursă umană, resursă financiară pentru Codul de Procedură Civilă şi nu numai şi Cod de Procedură Penală şi Cod Penal nu sunt încă gata. Deci, nu stăm foarte bine la capitolul ăsta, mi-aş fi dorit ca toate să intre odată în vigoare, post studii de impact, să vedem ce ne permite şi nu ne permite. Întrucât discuţia asta este tardivă şi vă rog să mă iertaţi că am provocat-o, dar îmi place să spun lucrurilor pe nume, e tardivă cu el în vigoare.

Realizator: Din păcate, el este în vigoare, urmând să producă efectele imediat, însă procesele în instanţă pe baza noii reglementări vor începe probabil peste câteva luni.

Georgiana Iorgulescu: Procesele pot să înceapă oricând, este adevărat că nu or să fie de mâine, de poimâine, dar asta nu înseamnă că avem foarte mult timp ca să ne punem la punct. În ceea ce priveşte notarii, de exemplu, ei au intrat în pâine, dacă doriţi, de luni, din prima zi lucrătoare post intrării în vigoare, pentru că oricine se poate prezenta la un notar pentru un divorţ sau pentru o convenţie matrimonială în care să-şi regleze cum sunt bunurile, sunt comune, nu sunt comune, există separaţie de bunuri . Notarii sunt primii care au intrat în foc direct şi şi avocaţii. Ca instituţii, sunt foarte multe instituţii noi: avem logodna, care nu exista în vechiul Cod Civil, există ducia, care de asemenea nu exista, există un consiliu de familie; avem instanţe de tutele, dar de fapt nu avem, pentru că instanţa de tutelă aparţine Codului de Procedură Civilă. Ea va urma să intre cândva în funcţiune. Până atunci, instanţa de tutelă rămâne judecătoria. Şi multe alte instituţii care ţin de regimul de bunuri în timpul căsătoriei. Până acum soţii aveau bunurile la comun, în devălmăşie, orice obţineai în timpul căsătoriei, de exemplu, intra în această proprietate în devălmăşie comună. Acum oamenii pot să opteze pentru regimul separaţiei de bunuri.

Realizator: Adică?

Georgiana Iorgulescu: Fac nişte convenţii, contractele acelea prenupţiale, cum se numeau ele odinioară. Acum poartă denumirea de convenţii matrimoniale, se pot duce în faţa unui notar şi să-şi regleze felul în care vor să-şi gestioneze bunurile de dinainte de căsătorie şi cele care vor urma să intervină în timpul căsătoriei. Asta pot să o facă şi mâine, atât cei care se vor căsători, cât şi cei care sunt căsătoriţi acum.

Realizator: Vor mai face faţă notarii? Atâtea lucruri vor cădea pe umerii lor acum.

Georgiana Iorgulescu: Notarii vor avea foarte mult de lucru şi notarii au fost primii care au trebuit să se pregătească; cel puţin în materie de drept al familiei au foarte multe de făcut începând de la bunurile familiei până la divorţ. Oamenii se pot duce să divorţeze inclusiv în faţa notarului, notarului public. În fine, orice ţinea de sfera dreptului comercial, fiind un cod comercial de sine stătător, exact cum era şi cum cod al familiei de sine stătător, acum toate sunt reincluse în acest Cod Civil pe modelul vechiului Cod Civil napoleonean asupra căruia comuniştii au operat modificări, scoţând de acolo dreptul familiei şi ulterior dreptul comercial. Dar,dincolo de acestea, sunt modificări substanţiale în materie de contracte. Acum instanţele trec prin nişte vremuri foarte grele, întrucât,nemaiexistând sfera dreptului comercial ca atare, totul având esenţă civilă, atunci toate secţiile comerciale de la tribunale, Curţi de Apel şi Înaltă Curte au fost transformate în secţii civile. Modificările sunt mari, sunt adânci, de substanţă şi aşa va fi şi la Codul Penal, cândva când va fi să fie, anul viitor. Acum, sigur, cetăţeanul nu se va lovi de absolut tot ceea ce scrie în noul Cod Civil. Sunt articole specioase, dar, în ceea ce priveşte dreptul familiei, acolo fiecare cetăţean al acestei ţări la un moment dat poate fi interesat, pentru că sunt nişte lucruri mai aproape de omul de rând.

Realizator: Chiar la acest domeniu aş vrea să ne oprim. Aţi punctat deja câteva dintre schimbări, repet că vârsta pentru căsătorie nu s-a schimbat, 18 ani, respectiv 16, dacă avem acordul părinţilor, introducerea logodnei, a contractului prenupţial. O altă noutate la capitolul căsătorie - ştim că noul Cod s-a inspirat din cele occidentale, dar nu într-atât întrucât nu este recunoscută, de exemplu, căsătoria între două persoane de acelaşi sex. Este bine, este rău?

Georgiana Iorgulescu: Este rău, pentru că, de data asta, în Codul Civil căsătoria apare ca fiind posibilă numai între persoane cu sex opus, deci este o precizare explicită. Cu alte cuvinte, nu este vorba de o interdicţie, ea reiese pur şi simplu din definiţia căsătoriei. Apărând acolo sintagma de persoane cu sexuri diferite, este limpede că nu poate apărea atunci când este vorba de persoane de acelaşi sex. Dezbateri au fost extrem de puţine pe acest subiect şi atunci, persoanele de acelaşi sex este limpede că cel puţin pe teritoriul României nu se vor putea căsători. Pot, în schimb, să se ducă pe teritoriul altor state, unde căsătoria este recunoscută, urmând a avea atunci probleme serioase în ceea ce priveşte recunoaşterea căsătoriei. Este limpede că acest lucru nu va opera şi atunci, vor interveni alte probleme în ceea ce priveşte regimul bunurilor.

Realizator: Pentru că am vorbit pană acum de căsătorie, hai să ajungem la divorţ. Cum se împart bunurile? Se respectă modelul occidental de plată a unor compensaţii pentru soţul vinovat?

Georgiana Iorgulescu: Apar astfel de lucruri de noutate. În fine, apare şi o noţiune interesantă, nu am avut-o pană acum, de despăgubire. Despăgubirea poate apărea atunci când vorbim despre divorţ. Soţul nevinovat, deci soţul care nu s-a făcut vinovat de desfacerea divorţului, dacă a suferit vreun prejudiciu prin desfacerea căsătoriei poate să-i ceară soţului vinovat să-l despăgubească, iar instanţa de tutelă, pe care va urma să o avem acum, nu o avem, rămâne judecătoria totuşi, urmează să soluţioneze astfel de cerere de despăgubire. Ce mai poate să ceară? O prestaţie compensatorie, cum bine spuneaţi, inspiraţie din Occident, dar nu poate fi cerută prestaţia asta compensatorie decât într-o anume situaţie: de exemplu, numai dacă căsătoria a durat cel puţin 20 de ani, iar divorţul se pronunţă exclusiv din culpa soţului pârât. Atunci, soţul reclamant poate să solicite o astfel de prestaţie, care să compenseze un dezechilibru care ar putea interveni în veniturile sale. Dar atunci, nu mai poate să ceară pensie de întreţinere. Sunt lucruri diferite. Repet încă o dată condiţiile: căsătorie care să fi durat cel puţin 20 de ani, iar divorţul să se pronunţe din cauza culpei soţului pârât. Atunci soţul reclamant poate să solicite o astfel de prestaţie compensatorie în măsura în care veniturile sale sunt mult diminuate din cauza divorţului. Pensia cealaltă de întreţinere poate fi cerută numai în măsura în care soţul care o solicită suferă de o incapacitate de muncă, care a survenit înainte de căsătorie, în timpul căsătoriei sau într-o perioadă de un an de la data desfacerii căsătoriei.

Realizator: Ce se întâmplă cu custodia copiilor?

Georgiana Iorgulescu:În ceea ce priveşte custodia copiilor, ea poate să se întâmple şi pe cale notarială, nu trebuie neapărat ca soţii să meargă în faţa instanţei de tutelă. În măsura în care reuşesc să se înţeleagă în ceea ce priveşte custodia copilului, la cine va sta copilul, cum se exercită drepturile şi îndatoririle părinteşti, cine şi în ce cuantum plăteşte o pensie de întreţinere - şi dacă toate lucrurile astea sunt stabilite în prealabil de către soţi, atunci toate lucrurile astea pot fi prezentate notarului, iar notarul face aceste menţiuni în decizia de desfacere a căsătoriei. Dacă soţii nu se înţeleg, atunci se merge pe cale judiciară, la instanţa de tutelă. Mai sunt diverse posibilităţi în ceea ce priveşte custodia. Regula în ceea ce priveşte încredinţarea copilului minor este aceea de a locui la unul dintre părinţi, la acela la care a stat cel mai mult sau acolo unde consideră instanţa că este interesul copilului să locuiască. În mod cu totul excepţional, copilul poate fi dat în plasament unei rude apropiate, unei alte familii sau chiar într-o instituţie de ocrotire. Aceasta este situaţia excepţională, dar, în esenţă, unuia dintre părinţi, la locuinţa unuia dintre ei. În ceea ce priveşte relaţiile personale ale copilului, ambii păinţi trebuie să-i permită copilului să îşi continue relaţiile personale cu rudele, părintele care are în custodie copilul să încuviinţeze vizitarea copilului la domiciliu de către celălalt părinte, celălalt are datoria să-l găzduiască la el, în funcţie de orarul, de programul pe care îl fac ori de comun acord, ori prin intermediul instanţei de judecată.Aici nu sunt schimbări majore faţă de ce a fost până acum.

Realizator: Dorinţa copilului este ascultată?

Georgiana Iorgulescu: Numai copilul cu vârsta peste 10 ani poate fi audiat de către judecător.

Realizator: Să sintetizăm un pic câteva modificări. Deci, divorţurile se vor pronunţa şi la notar.

Georgiana Iorgulescu: Şi la ofiţerul de stare civilă.

Realizator: În alt registru, nu neapărat legat de relaţiile familiale, decedaţii vor avea dreptul la imagine, preaviz de două luni între chiriaşi şi proprietari. Un alt aspect: noul Cod Civil stabileşte clar că interceptările telefonice fără acord, înregistrările audio sau video într-un spaţiu privat, urmărirea vieţii private, anchetele sau dezvăluirile despre viaţa intimă sunt considerate, începând de luna aceasta, atingeri ale vieţii private.

Georgiana Iorgulescu: Aici, sunt nişte modificări esenţiale în ceea ce priveşte dreptul la viaţă privată vizavi de dreptul la ... sau versus dreptul la libera exprimare şi dreptul la informare şi cel puţin o categorie a presei va fi serios afectată şi mă refer, în special, la cei care obişnuiesc să urmărească vedetele, mai mult sau mai puţin vedete, depinde de definiţia pe care o dăm fiecare dintre noi.

Realizator: Da, chiar vream să subliniez că există riscuri, precum dispariţia pamfletului şi a jurnalismului de investigaţie; pe scurt, ziariştii au nevoie de acordul expres al subiecţilor pentru a publica fotografii sau declaraţii ale acestora, în caz contrar, riscând să plătească despăgubiri. Judecătorii sunt cei care vor decide dacă interesul public a primat sau dacă jurnalistul a comis fapta cu rea-credinţă. În România nu există, însă, o practică unitară în instanţe, aşa că unii ziarişti pot câştiga, alţii pierde, în cazuri similare, în funcţie de percepţia judecătorului.

Georgiana Iorgulescu: Cred că lucrurile nu sunt chiar atât de grave, pentru că, de exemplu, dacă un ziarist de investigaţie doreşte foarte tare să afle care este averea unei persoane publice şi, ştiu eu, se duce să caute una-două-şapte vile în care este posibil ca acesta să locuiască, în măsura în care o astfel de fotografie este făcută de pe spaţiul public, atunci nu poate să intervină niciun fel de sancţiune în ceea ce priveşte Codul Civil. Codul Civil se referă la captare sau utilizare de imagini în ceea ce priveşte o persoană aflată într-un spaţiu privat şi difuzarea respectivelor imagini, inclusiv dacă ele reprezintă interioare ale spaţiului privat. Deci lucrurile sunt nuanţate şi există şi practică la CEDO care ne spune care este încrengătura între dreptul la informare şi dreptul la viaţă privată. Sunt numeroase hotărâri care dau câştig de cauză jurnaliştilor de bună-credinţă, evident, care, în fine, au difuzat imagini sau au scris articole care priveau elemente de viaţă privată ale unei persoane publice, numai că lucrurile stau aşa din perspectiva Curţii. Jurnalistul este liber să informeze opinia publică în ceea ce priveşte elementele vieţii private, în măsura în care acele elemente ale vieţii private pot conduce pe acea persoană cu demnitate publică la imposibilitate de exercitare corectă a funcţiei şi o să vă dau un exemplu care este, în fine, un pic la extrem, dar este foarte important. Ne interesează mai puţin dacă un demnitar are o amantă sau nu are, pe noi ca opinie publică, dar în măsura în care acea amantă devine angajată în spaţiul public, într-o funcţie publică, plătită pe bani publici, datorită acestei relaţii cu demnitarul, atunci acel lucru ar trebui să ne intereseze. Cu alte cuvinte, viaţa privată 100% nu trebuie să ne intereseze decât în măsura în care elemente ale vieţii private ...

Realizator: Ne afectează.

Georgiana Iorgulescu: ... cu zona publică, în general datorită banului public sau obţinere de foloase din zona aceasta a banului public. Există această protecţie a CEDO şi nici Codul nu este atât de rău aici, dar, într-adevăr, se opune un accent mai mare decât în ce am avut anterior, pe dreptul la viaţă privată. Şi acum să fim serioşi, pentru că există jurnalişti sau pseudojurnalişti care nu fac altceva decât să vâneze traseul unei persoane de dimineaţă până seara, pe unde se duce, cu cine se întâlneşte şi aşa mai departe, lucruri care pot merge înspre o oarecare hărţuire. Eu cred că cu moderaţie şi bună credinţă se poate face jurnalism cu moderaţie, în sensul de a nu interveni cu bocancul în viaţa privată, asta am vrut să spun. Cred că se poate face jurnalism de calitate chiar şi cu aceste prevederi din Codul Civil.

Realizator: În concluzie, aş vrea să-mi spuneţi opinia dumneavoastră despre rezultatul acestor modificări, dacă acest nou Cod Civil se apropie sau este în conformitate cu standardele europene.

Georgiana Iorgulescu: Este un melanj acest Cod Civil, din foarte multe ţări luate diverse articole, paragrafe sau instituţii, deci nu este un cod copiat în integralitate după codul francez sau italian. De la toţi a luat câte ceva. În majoritatea situaţiilor cred că aduce un plus de valoare, măcar pentru simplul fapt că este mai uşor de citit, pentru că celălalt din secolul XIX era extraordinar de dificil de citit, limbajul fiind specific epocii. Cred că este foarte bine că avem totul reglementat într-un cod, mai ales din perspectiva cuprinderii dreptului familiei în Codul Civil, şi atunci avem o legiferare unitară. Nu ştiu cât este de bine faptul că am renunţat la noţiunea de acte şi fapte de comerţ şi am renunţat în esenţă la ceea ce se cheamă cod comercial - şi avem acolo acum totul introdus în Codul Civil. Îmi este foarte greu să dau verdicte, în clipa de faţă. Menţionez că nici eu nu am apucat să îl parcurg pe tot şi va fi nevoie de câţiva ani de zile de aplicare pentru a se vedea unde merge, unde a fost bine, unde nu este bine şi mai ales, odată cu intrarea în vigoare, când va fi să fie, a noului Cod de Procedură Civilă. Vom avea, deci, de aşteptat pentru a vedea dacă este un cod care dă roade, care ne ajută şi nu ne îngreunează viaţa de zi cu zi. Momentan, toată lumea trebuie să înveţe.

Realizator: Mulţumesc foarte mult pentru acest interviu. Punem punct aici discuţiei noastre despre modficările aduse la noul Cod Civil.

Interviu realizat de Victoria Stângescu şi difuzat la Radio România Actualităţi.

Text monitorizat de Agenţia de presă RADOR