Exclusiv: Interviu cu europarlamentarul Cristian Preda
"Din păcate, asta e. Eu personal şi mulţi alţi europeni regretăm ce au decis britanicii, dar asta e, un divorţ e un divorţ!"
Articol de Iana Ioniţă, 13 Iunie 2017, 08:15
Realizator: Ianna Ioniţă - Vorbim cu invitatul special al emisiunii, europarlamentarul Cristian Preda. Bună seara, domnule profesor!
Cristian Preda: Bună seara, doamnă! Mulţumesc pentru invitaţie!
Realizator: După alegerile legislative din Marea Britanie şi primul tur al parlamentarelor din Franţa, am putea spune că socotelile politicienilor nu mai sunt la fel de exacte ca altădată. În Marea Britanie, Theresa May n-a avut scorul scontat, iar în Franţa nimeni nu se aştepta ca dreapta să obţină un scor dezamăgitor. Cine e vinovat?
Cristian Preda: Aveţi dreptate că politicienii se înşeală atunci când fac pronosticuri - unii dintre ei şi în anumite circumstanţe, împrejurări. De data asta ne-o arată, ne-o vădeşte exemplul britanic, aşa cum aţi menţionat. Theresa May a ţinut să organizeze alegeri anticipate pentru că ea, să ne amintim, îl înlocuise la cârma guvernului pe David Cameron imediat după referendumul din iunie anul trecut, prin care s-a decis ieşirea Marii Britanii din Uniune; şi, cum voia să aibă o bază largă de susţinere în parlament, cum voia să capete legitimitatea pe care o dau urnele, doamna May a organizat alegerile de joia trecută. În loc să aibă însă o majoritate mai puternică, mai solidă decât cea de care dispunea înainte de aceste alegeri, ea n-a reuşit nici măcar să atingă pragul de 50%, şi din această pricină a ieşit foarte criticată în propriul partid şi, pe de altă parte, silită să facă o alianţă cu conservatorii din Irlanda de Nord.
Realizator:Cine şi-ar fi închipuit vreodată?
Cristian Preda: Se mai întâmplă! Ştiţi, dacă vorbim de Franţa, îmi amintesc că în 1997 preşedintele Chirac, care fusese ales cu un an jumătate înainte, şi-a dorit tot aşa, să aibă o majoritate mai puternică decât cea de care dispunea în acel moment în legislativ, şi în loc să obţină această majoritate s-a trezit cu un guvern socialist, şi aşa s-a ajuns la coabitare. De data asta, în Franţa - şi asta s-a întâmplat din 2002 încoace - alegerile legislative sunt fixate imediat după prezidenţiale, la circa o lună, 3-4 săptămâni după turul decisiv al prezidenţialelor, şi tot din 2002 încoace, cel care câştigă prezidenţialele câştigă şi un sprijin foarte larg în Adunarea Naţională. E, cred, ceea ce e pe cale să se întâmple şi în cazul lui Macron, chiar dacă formaţiunea lui Macron e una nouă. Însă dincolo de noutatea sau experienţa formaţiunilor politice, sistemul la care recurg francezii de la începutul anilor 2000 încoace este acela care îi dă preşedintelui, după ce e ales, o forţă, un sprijin important în Adunare tocmai pentru a face reformele, pentru că preşedintele francez, să nu uităm acest lucru, e cel care prezidează şedinţele de guvern. Există un prim-ministru, dar toată lumea, tot guvernul se strânge la Elysée, deci ceea ce vrea preşedintele, viziunea lui e urmată de guvern, nu există sciziune aici.
Realizator: Greul de-acum începe pentru Emmanuel Macron. Să nu uităm că în Franţa a fost un absenteism evident la urne. Iar în Marea Britanie, Jeremy Corbyn nu exclude posibilitatea organizării unor noi alegeri anticipate până la finele acestui an sau în prima parte a lui 2018. Dacă Franţa se pregăteşte de reforme - şi, iată, doamna Merkel a salutat victoria partidului lui Macron în primul tur -, pe Marea Britanie o aşteaptă negocierile pentru Brexit, care par foarte incerte în acest moment. Nu ştim ce va propune Marea Britanie în aceste negocieri, deocamdată.
Cristian Preda: Iarăşi, planul doamnei May era acela de a avea o majoritate puternică, pentru un Brexit dur, pentru a impune condiţii Uniunii Europene, celorlalte 27 de state membre, care să fie net avantajoase pentru britanici. În condiţiile date, cu acordul pe care îl va încheia cu nord-irlandezii pentru a avea o majoritate, doamna May nu este în poziţia de a juca tare - cum se spune - în negocieri. E şi o problemă de calendar, pentru că referendumul care a decis ieşirea Marii Britanii s-a ţinut, iată, cu un an în urmă - peste două săptămâni se fac exact 12 luni de la acest moment foarte important - şi, din păcate, negocierile n-au început. De partea europeană, de partea celorlalte 27, noi am aşteptat ca doamna May, în numele guvernului, să declanşeze articolul din Tratat care permite debutul negocierilor. De la Londra ni s-a spus că trebuie să aşteptăm. Abia după nouă luni s-a declanşat acel articol, şi iată că acum sunt puse sub semnul întrebării şi negocierile, pentru că, pe deoparte, doamna May este contestată în partidul domniei sale, pe de altă parte Corbyn, liderul laburiştilor, liderul opoziţiei, se gândeşte să profite de pe urma acestui moment - trebuie spus că laburiştii au câştigat peste 30 de mandate faţă de ce aveau în trecutul parlament şi bineînţeles că domnul Corbyn este încurajat să preseze. De asta s-a vorbit chiar imediat după scrutin despre posibilitatea de a avea un nou test electoral în august - Corbyn sugerează că, dacă nu e în august, e în toamnă. oate aceste incertitudini planează asupra negocierilor cu Bruxelles. Aici trebuie spus că noi suntem direct interesaţi, ca şi ceilalţi 26 de europeni, pentru că există o dată-limită: la 1 aprilie 2019, negocierea trebuie încheiată. Dacă nu se încheie atunci negocierea, există două variante: solicitarea unei prelungiri - dar dacă e în continuare haos în politica britanică, din punctul de vedere al partidelor, nu ştim cine va cere prelungirea - sau o ieşire haotică a Marii Britanii, cu consecinţe într-adevăr grave pentru toate părţile.
Realizator: Şi pentru Europa, exact!
Cristian Preda: Da, bineînţeles. Deci, trebuie... Din păcate, asta e. Eu personal şi mulţi alţi europeni regretăm ce au decis britanicii, dar asta e, un divorţ e un divorţ! Trebuie să ne aşezăm la masa negocierilor, să vedem care este cea mai bună soluţie pentru noi. Acum nu cred că există un interes mai mare decât al României în cazul vocilor care vor reprezenta ţara noastră în această negociere. Interesul celorlalţi europeni este evident, deci avem nevoie să discutăm cu britanicii. Eu sper să avem o relaţie foarte bună şi după ce vor pleca, dar până ce pleacă trebuie să ne vedem interesul. Nu putem să uităm de interesul cetăţenilor noştri, indiferent că trăiesc în România sau în alte state membre care vor fi în continuare parte a Uniunii sau că trăiesc în Marea Britanie. Sunt foarte mulţi şi trebuie să avem grijă de soarta lor.
Realizator: Şi o ultimă întrebare, pe care v-o pun pentru că sunteţi europarlamentar: câtă răbdare au europenii cu Marea Britanie în acest moment?
Cristian Preda: Noi avem răbdare; nu răbdarea ne-a lipsit. Am respectat calendarul şi atitudinea Marii Britanii. Cred însă că, atunci când în joc sunt interese şi politice, şi comerciale, şi legate de cetăţenie, şi legate de studii - nu? Câţi dintre români nu visează să meargă să studieze în Marea Britanie? Vorbesc de tineri... - interese legate de locuri de muncă... Atâta timp cât toate astea sunt pe masă, nu putem să amânăm la nesfârşit, pentru că sunt... Gândiţi-vă că întreaga legislaţie europeană înseamnă zeci de mii de pagini, deci sunt aspecte dintre cele mai mărunte care trebuie luate în seamă, pentru ca în momentul despărţirii inevitabile să nu uităm ceva: e în joc soarta şi viaţa unor oameni care /.../ au făcut nişte alegeri până acum, care vor să facă nişte alegeri de viaţă în perioada următoare, şi de-asta nu putem să transformăm totul într-un joc politicianist. E ceva foarte serios, dramatic, nefericit, dar trebuie să înfruntăm aceste dificultăţi.
Realizator:Şi cum aţi spus şi dvs, un divorţ este un divorţ.
Cristian Preda: Din păcate, asta e! Cine îşi închipuie că în urma acestei separări ambele părţi vor fi mai fericite se înşeală.
Realizator: Mulţumesc frumos!
Transcrierea interviului: Agenţia de presă RADOR