Johann Pohrib: Această săptămână vine cu noutăţi pentru sistemul de sănătate din România.

Sunt lansate în dezbatere publică mai multe proiecte legislative, printre care proiectul de lege privind statutul spitalelor şi proiectul de lege privind salarizarea personalului medical.

Despre noutăţile pe care le aduce săptămâna în sănătate vorbim acum, la "Apel matinal", cu ministrul sănătăţii, Eugen Nicolăescu.

La scurt timp după ce aţi preluat funcţia de ministru al sănătăţii, aţi anunţat că doriţi să faceţi unele modificări cu efect rapid în locul unei noi legi. Putem spune că drumul modificărilor a fost deschis prin lansarea în dezbatere publică, în urmă cu o săptămână, a proiectului legislativ în domeniul malpraxisului?

Eugen Nicolăescu: E adevărat, numai că, înainte de a intra în orice detalii doriţi dumneavoastră, v-aş ruga să-mi permiteţi pentru câteva secunde să spun un lucru. Şi anume, că, din punctul de vedere al Ministerului Sănătăţii, anul 2013 este anul în care trebuie să se facă reforma în sănătate. Dacă nu se face în acest an, din perspectiva viitorului avem o mare problemă. Pentru că, după aceea ştiţi că urmează ani electorali şi deciziile vor fi din ce în ce mai greu de luat.

Al doilea lucru pe care vreau să-l spun şi cred că este important, reforma este cuprinsă în programul de guvernare, dar aspectul poate extraordinar de important de subliniat se referă la faptul că tot ce am făcut de şase luni de zile încoace s-a făcut prin colaborare, prin cooperare, prin dialog, prin transparenţă. Ce vreau să spun? Am făcut grupuri de lucru între tehnicienii, specialiştii, funcţionarii Ministerului Sănătăţii, comisiile de specialitate medicale - pe toate specialităţile medicale există comisii, formate din cei mai importanţi medici din această ţară - asociaţiile de pacienţi - şi sunt multe, pe diverse patologii - şi, bineînţeles, sindicate. Toţi aceşti actori importanţi ai societăţii româneşti au lucrat luni de zile în aceste grupuri, iar astăzi este, aş spune, pentru noi o întâlnire mai mult decât substanţială, mai mult decât profundă, pentru că ne întâlnim cu preşedinţii tuturor comisiilor, ne întâlnim cu conducerea Academiei de Ştiinţe Medicale, ne întâlnim cu preşedinţii principalelor asociaţii de pacienţi, ne întâlnim cu principalii manageri de spitale, vorbim de spitale mari, de spitale grele, cu multe probleme, cu activităţi complexe, cu reprezentanţi ai sindicatelor, ca să discutăm formele finale pe care le-am lucrat în aceste grupuri pe câteva proiecte de lege.

Unele dumneavoastră le-aţi amintit deja. Mă refer aici la Legea privind malpraxisul şi ea deja de săptămâna trecută este în dezbatere publică, dar vrem să-i mai dăm coloratura, nuanţele care să ducă la aplicarea ei cât mai bună în practică.

Şi fac o paranteză - mâine (n.r. marţi) ne vom întâlni şi cu Autoritatea de Supraveghere Financiară, acolo unde se găseşte Departamentul de Asigurări, tocmai pentru a veni cu o contribuţie suplimentară.

Un alt proiect de lege se referă la Statutul spitalului din România. În fond, toată lumea ştie că spitalele publice, astăzi, sunt instituţii publice, adică instituţii foarte birocratice, foarte rigide, foarte închise, care lucrează pe articole bugetare, care încorsetează, care închistează activitatea şi ştiţi foarte bine că din această cauză ne lovim de cele mai multe ori; imposibilitatea de a transfera de la un articol bugetar la altul sume de bani, după cum piaţa ne cere, şi trebuie să aşteptăm rectificările bugetare; de asemenea, avem problema salarizării medicilor care sunt în grilă bugetară, şi atunci nu putem să facem niciun fel, să spunem, de stimulare a celor care sunt foarte buni. Aceasta este deci un al doilea proiect de lege: Statutul spitalului.

Al treilea este cel la care şi dumneavoastră aţi făcut o referire, şi anume modul în care vor fi plătiţi oamenii care lucrează în sistemul sanitar, deci o lege a scoaterii medicului din statutul de bugetar, şi să încercăm să-l plătim, de data aceasta, după competenţă, după performanţă, după implicare.

Johann Pohrib: În acest context, medicii au anunţat că se pregătesc de proteste în cursul acestei luni, din cauza salariilor mici şi a condiţiilor de lucru. Haideţi să mai rămânem un pic asupra acestui proiect. Pot fi mulţumitoare modificările pe care le aduce proiectul de lege privind salarizarea personalului medical?

Eugen Nicolăescu: În acest moment, nu vă pot spune dacă sunt sau nu sunt mulţumitoare. Eu vă pot spune numai că am avut contribuţia..., cum să vă spun, permanentă a Colegiului Medicilor din România la acest proiect de lege. De aceea, am şi simţit nevoia să mai facem o asemenea întâlnire foarte mare, foarte largă, cu foarte mulţi oameni care lucrează în sistem, ca să auzim o ultimă părere şi să vedem dacă ceea ce noi propunem prin acest proiect de lege este sau nu mulţumitor, aşa cum dumneavoastră mă întrebaţi. Probabil că, după această întâlnire, o să avem un răspuns documentat şi care să ne dea nouă certitudinea că suntem pe drumul cel bun. Dar să ştiţi că drumul cel bun înseamnă din ambele părţi, şi din partea medicului, cel care lucrează în sistem, dar şi din partea autorităţii publice, cea care are rolul şi responsabilitatea de a face ca sistemul să funcţioneze mai bine pentru cetăţean.

Johann Pohrib: Din punctul dumneavoastră de vedere, din punctul de vedere al ministerului, care sunt prevederile pe care le propuneţi medicilor, privind salarizarea, punctual?

Eugen Nicolăescu: Sigur, dumneavoastră îmi cereţi să dezvălui ceea ce noi până acum n-am făcut, pentru că am considerat că este fair-play din partea noastră să nu spunem ce cuprinde proiectul de lege până când nu avem o formă care să fie, până la urmă, agreată de toată părţile. Dar vă pot spune un singur lucru, şi anume că încercăm să facem o salarizare care chiar să ţină cont de medic. Şi aici am putea să discutăm, aşa, generic şi global, că probabil o să fie o parte din leafă fixă, o parte să fie variabilă, care să cuprindă foarte multe criterii în care această parte variabilă să fie mai mare sau mai mică, în funcţie de aceste criterii, că vom încerca să stabilizăm personalul medical în România şi în anumite spitale, că vom încerca să-i descurajăm pe cei care fac fraudă sau care încearcă să facă fraudă.

Cu alte cuvinte, încerc să vă spun că medicul trebuie să opteze el pentru una din situaţiile în care legea îl pune, şi atunci eu cred că este altfel abordată cariera profesională, când tu poţi să optezi. Că poţi să optezi să fii angajatul unui spital public, dar în care poţi să ai nişte venituri care să-ţi spună: domnule, nu mă mai interesează să mă duc să lucrez la privat, ce iau de la spitalul public îmi este suficient. Sau să lucrezi cu o jumătate de normă într-un spital public şi cu restul timpului pe care-l ai la dispoziţie să te duci la un cabinet privat, la două, la trei, depinde cât poţi să munceşti, ce forţă de muncă ai ş.a.m.d., dar cu o condiţie esenţială: să nu plimbi pacientul şi, ca atare, să se întâmple fraudări ale fondurilor bugetare, ale fondurilor publice, de fapt ale banilor oamenilor.

Sau, dacă eşti un mare profesor, un mare chirurg, zici: domnule, eu nu vreau să fiu angajat nicăieri, eu vreau să-mi propun să dau, nu ştiu, o sută de operaţii pe an şi, pentru asta, îmi propun să iau, nu ştiu, 70.000 de euro, negociezi cu spitalele respective şi poţi să faci acest lucru. Deci, încercăm să facem o flexibilizare maximă şi fiecare să poată să-şi găsească locul, ceea ce, din punctul meu de vedere, ar putea să fie mulţumitor. Dar haideţi să aşteptăm forma finală a proiectului de lege şi, după aceea, sigur, dumneavoastră, presa, veţi avea timp suficient să tocaţi acest proiect de lege.

Johann Pohrib:Oricum, am înţeles: flexibilizare maximă în ceea ce priveşte salarizarea personalului medical. Până pe la mijlocul acestei luni, dumneavoastră aţi anunţat o formă de "provocare la discuţii" pe marginea pachetului de servicii medicale de bază. Ne puteţi spune despre ce e vorba?

Eugen Nicolăescu: Aveţi dreptate şi, din punctul meu de vedere şi al colegilor mei şi poate chiar al Guvernului, pachetul de servicii medicale de bază va fi temelia reformei în sănătate. Aţi observat şi dumneavoastră că de ani de zile se vorbeşte de acest pachet. Eu am încercat în mandatul anterior să-l propun, l-am dus în dezbatere publică, din păcate n-am mai avut timpul material necesar ca să-l continui. Următoarele guvernări, 2009-2012, s-au angajat, nu l-au făcut. În schimb, după ce am repreluat noi guvernarea, ideea de bază, fundamentală, este: haideţi cu pachetul de bază. Noi, acum, suntem gata cu el.

Astăzi (n.r. luni) o să fie o discuţie serioasă, amplă şi pe modul în care este creionat, este conceput acest pachet de bază. Ce înseamnă asta? Şi vreau să fiu foarte corect şi vreau să fiu, de asemenea, foarte deschis, pentru că eu cred că oamenii trebuie să fie corect informaţi.

Şi anume, noi, astăzi, de fapt din '98 încoace, de fapt din '90 încoace, de fapt din 1948 încoace, îi minţim pe oameni şi le spunem că le dăm tot ce au nevoie când au nevoie. Evident că este o minciună. Dacă e să fim sinceri, nu trebuie să fim ipocriţi, pentru că noi ştim foarte bine că omul se duce la un cabinet medical, se duce la un spital, se duce să-şi facă o analiză, se duce să-şi facă o investigaţie la un CT, la un RMN, nu ştiu ce, şi de cele mai multe ori, dacă nu se duce în primele zile ale lunii, după aceea, bani nu mai sunt, fondurile se termină.

Johann Pohrib:E o realitate, da.

Eugen Nicolăescu: Şi atunci oamenii ori scot bani din buzunar, ori dau şpagă, când spun scot bani din buzunar, se duc la o firmă privată, şi atunci, contra chitanţă, îşi face respectiva analiză. Sau dau şpagă, ca să treacă de pe lista de aşteptare, de pe poziţia..., nu ştiu, 200, pe poziţia 3 sau 4 ş.a.m.d. Deci e o minciună pe care toţi o cunoaştem, în care toţi ne complacem. Iar noi spunem în felul următor: România are atâţia bani pentru sănătate, că ăştia sunt banii pe care-i alocă din toate fondurile care se iau din această ţară. În consecinţă, ce poate ea să ofere? Păi, poate să ofere nu o mie de servicii medicale, cum spunem astăzi, ci 110, dar alea 110, când le hotărâm, când le stabilim, atunci omul trebuie să ştie: domnule, eu plătesc contribuţie de asigurări sociale de sănătate, pentru aceste contribuţii, eu primesc 110 servicii, când am nevoie...

Deci, eu, atunci, beneficiez de ele, beneficiez fără şpagă, beneficiez fără niciun leu din buzunar şi beneficiez în anumite condiţii de standarde de calitate pe care ministerul le face publice, pentru că aşa cred că este corect faţă de cetăţeanul care plăteşte impozite şi taxe. Aceasta este piatra de temelie.

Pentru că noi trebuie să spunem: avem, nu ştiu, cinci miliarde de euro pentru sănătate; păi aceşti cinci miliarde îi consumăm aşa, aşa, aşa, aşa. Şi al doilea lucru pe care vreau să vi-l spun apropo de pachetul de bază: noi credem că alături de pachetul de bază trebuie să introducem şi pachetul suplimentar din asigurări private, pentru că în felul acesta omul va şti - dacă eu mai plătesc o poliţă de asigurare privată de nu ştiu cîţi bani, mai beneficiez de aceste servicii. Şi probabil că pentru cei care sunt angajaţi, pentru cei care au pensii mai mari nu este un efort prea mare ca să combine cele două pachete, şi atunci el să poată să se facă bine mai repede şi în condiţii mai avantajoase. Şi o singură paranteză vreau să mai fac. Atunci când vorbim de pachetul de bază, noi trebuie să ştim că în pachetul de bază ne străduim, împreună cu cei mai buni medici din această ţară, să introducem acele servicii care, atunci când omul are nevoie, viaţa lui să nu fie pusă în pericol. Adică cazurile grave, cazurile în care, Doamne fereşte, viaţa lui ar putea să fie riscantă, acest pachet să-i asigure rezolvarea problemelor. Cred că aceasta este, dacă vreţi, concepţia pe care am avut-o la elaborarea pachetului. După discuţia de astăzi, probabil că vom avea o formă finală, formă care sunt convins că va fi nemulţumitoare. Dar o s-o supunem dezbaterii publice ca măcar prin dezbatere publică, două-trei luni de zile, oamenii să ştie despre ce este vorba.

Johann Pohrib: Pentru că suntem la subiectul pachet de servicii medicale de bază, buget, bani, aţi spus că rectificarea bugetară pentru sănătate va fi pozitivă.

Eugen Nicolăescu: Aşa sper.

Johann Pohrib: Da. Aveţi la dispoziţie o analiză a programelor naţionale pentru a vedea ce resurse mai există în momentul de faţă în interiorul sistemului?

Eugen Nicolăescu: Evident că facem analize din acestea în fiecare lună, pentru că, vă daţi seama, banii sunt puţini, cerinţele sunt foarte mari...

Johann Pohrib: De aceea v-am şi întrebat care e situaţia în momentul de faţă.

Eugen Nicolăescu: Sigur. Noi avem, de exemplu, o problemă foarte complicată şi gravă la programul de transplant, pentru că toată lumea ştie deja că s-au făcut transplanturi în trimestrul unu cât s-au făcut în tot anul 2012. Atunci când s-a estimat bugetul lui 2013, s-a estimat la nivelul anului 2012. Deci deja noi acum lucrăm pe datorie, cum se spune. Este o primă prioritate pe care trebuie să o avem în vedere la rectificarea bugetară. Mai departe, avem programul de cancer în care au intrat mai mulţi oameni în program decât s-a estimat. Vă daţi seama că noi facem estimări, dar mai departe viaţa uneori n-are legătură cu estimările noastre financiare. Acolo va trebui din nou să dăm o creştere ca oamenii să aibă şansa la tratamente, că acesta e lucrul cel mai important. Probabil că şi la programul de diabet şi HIV/SIDA mai trebuie să mai adăugăm câte ceva.

Dar, din păcate, şi o spun cu mare regret, nu putem să alocăm probabil nimic suplimentar pentru investiţii, pentru a cumpăra aparatură şi echipamente, pentru a repara saloane, pentru a repara blocurile operatorii. Din păcate, în acest an n-o să ne putem permite aşa ceva.

Johann Pohrib: În acest context, ultima întrebare, domnule ministru. Până în 25 octombrie, prevederile Directivei Uniunii Europene 24/2011 privind aplicarea drepturilor pacienţilor în cadrul asistenţei medicale transfrontaliere trebuie transpuse şi în legislaţia internă. Credeţi că fenomenul tratării în străinătate va lua amploare după această transpunere?

Eugen Nicolăescu: Să ştiţi că aici am avut o discuţie un pic mai amplă cu Casa Naţională de Sănătate, cea care în mod normal, potrivit legii, este cea care ar trebui să gestioneze această problemă. Că aici vorbim de servicii medicale care se decontează de Casa Naţională şi care pot fi asigurate de furnizorii români de servicii medicale sau furnizorii străini, europeni, de servicii medicale.

Am avut o discuţie cu Casa Naţională şi, după calculele pe care ei le-au făcut, se pare că n-ar trebui să fie o explozie, pentru că directiva europeană, acest serviciu transfrontalier, spune că se decontează valoarea care se decontează în România. Deci să spunem că în România o operaţie nu ştiu de care costă 1.000 de euro şi afară costă 10.000 de euro. Chiar dacă se duce cetăţeanul român şi o face afară, lui tot 1.000 de euro i se decontează, cât este valoarea din România

Repet, valoarea din România, indiferent unde faci respectivul serviciu medical şi care poate costa de câteva zeci de ori mai mult decât în România, dar se decontează valoarea din România.

Deci încerc să vă spun că, după estimările Casei, n-ar trebui să fie un exces de servicii medicale. Probabil că cineva care are bani o să zică :"de ce să dau eu 10.000 de euro şi să nu dau numai 9.000 de euro, că 1.000 mi-i dă România". Dar eu cred că sunt foarte puţine aceste cazuri.