Bună ziua tuturor. Sunt Alexandra Andon, cu Dezbaterea de la Radio România Actualităţi. Aderarea la Spaţiul Schengen rămâne o prioritate a politicii externe româneşti în anul 2011, spunea preşedintele Băsescu, în aceeaşi zi în care Finlanda a anunţat că se raliază opoziţiei făcute de Franţa şi Germania la intrarea României în Spaţiul Schengen în luna martie.


Într-un discurs de politică externă rostit în faţa Corpului Diplomatic acreditat la Bucureşti, preşedintele arăta că România va urmări cu precădere obiectivele de politică externă care aduc şi foloase practice pentru cetăţenii ei. Dar cum arată politica României în Unuinea Europeană şi pe celelalte direcţii importante?


Realizator: Care sunt relaţiile de politică externă la care România stă cel mai bine în perioada actuală, domnule Cristian Diaconescu?


Cristian Diaconescu: Este greu de evaluat. O astfel de evaluare directă poate fi făcută împreună cu partenerii noştri. Întotdeauna relaţiile politice externe sunt bune sau mai bune, în măsura în care reflectă o relaţie bilaterală sau multilaterală corespunzătoare. În opinia mea, din punct de vedere strategic, relaţiile din cadrul Alianţei Nord-Atlantice şi modul în care România îşi îndeplineşte responsabilităţile şi pe componenta militară şi pe componenta politică ar putea fi evidenţiate din această perspectivă. Sigur că suntem interesaţi în mai multe domenii şi nu suntem deloc bucuroşi să vedem, iată, că o zonă de maximă importanţă cum este cea privind aderarea la Acordul Schengen este pusă într-o formă sau alta sub semnul întrebării de o serie dintre partenerii noştri. Lucrurile trebuie privite în pachet şi aici, în politica externă, nu poţi să mergi neapărat pe echilibre cantitative. Deci, relaţia calitativă pe care o are România cu partenerii săi strategici, inclusiv Franţa, trebuie avută în vedere cu prioritate, relaţia cu vecinii şi zona Balcanilor de asemenea reprezintă un criteriu în ceea ce priveşte felul în care faci politică externă la Bucureşti. /.../ aceste aspecte, sigur, pot exista păreri într-un fel sau în altul, dar, în orice caz, faptul că România este predictibilă din punct de vedere al atitudinii de securitate şi este, în egală măsură, un stat respectat în comunitatea internaţională, după părerea mea, reprezintă un succes.


Realizator: Ceea ce s-a întâmplat în legătură cu aderarea României la Spaţiul Schengen şi previzibil la amânarea intrării României în Spaţiul Schengen la termenul pe care şi-l propusese, şi anume în martie 2011, reprezintă un eşec, domnule Cristian Diaconescu?


Cristian Diaconescu: În primul rând, însăşi definirea unei decizii atât de importante ca fiind previzibilă, ridică semne de întrebare în rândul celor care desfăşoară activităţi în relaţii internaţionale. Niciodată nu poţi să spui că un lucru este încheiat până la decizia finală şi până când se loveşte cu ciocănelul în masă. Din acest punct de vedere, sincer...


Realizator: Dar se putea să nu existe această opoziţie...


Cristian Diaconescu: Deci, sincer, chiar dacă există o poziţie sau chiar dacă există preocupări, eu cred că inclusiv din partea statelor membre Schengen, chiar a statelor fondatoare ale acestui acord, cum sunt Franţa şi Germania, ar trebui să existe o oarecare atenţie în ceea ce priveşte exprimarea publică, pentru că, iată, pe o formulă sau alta, într-o variantă publică, sunt state care se asociază unei decizii şi state care la rândul lor, gen Finlanda, nu au ridicat niciun fel de obiecţii şi atunci mă întreb, acolo, la Helsinki, de exemplu, să luăm ca exemplu, care este de fapt decizia? Se asociază politic unui semnal dat de la Paris sau de la Berlin sau au propriile valori în acest punct de vedere? Eu cred că normal şi corect între parteneri ar trebui să avem propriile evaluări - aici discutăm chiar dacă lumea s-a mai plictisit sau se enervează, de nişte aspecte tehnice, există nişte rapoarte, dacă aceste rapoarte nu mai sunt utile, atunci mai bine desfiinţăm echipele tehnice. Aceste rapoarte spun un lucru şi spun un lucru bun în ceea ce priveşte România, deci ar trebui ca analiza şi evaluarea să se facă din această perspectivă. Vreau să fiu foarte clar, nu mă plasez pe poziţii resentimentale, pentru că eu ştiu foarte bine că în această meserie a politicii externe trebuie să fii foarte atent cu emoţiile, dar pot să spun, totodată, faptul că în acest moment nu ştim cărui adresant, din punctul de vedere al atitudinii politice, la care să ne referim: la cei care au preocupări în legătură cu funcţionarea justiţiei în România - este un aspect - la cei care au probleme în legătură cu migraţia ilegală, în legătură cu vizele, cu circuitele infracţionale şi controlul frontierelor, este un cu totul şi cu totul alt aspect. Sigur, pot interfera, pot interfera uneori din punct de vedere negativ, dar în ceea ce priveşte atitudinea politică, eu cred că este uşor imprudent din partea unor reprezentanţi ai unor state europene de a se antepronunţa în această perspectivă.


Realizator: Şi unde poate duce această uşoară imprudenţă? Cu ce consecinţe?


Cristian Diaconescu: Decizia pe Schengen e consensuală, deci automat ai nevoie de...


Realizator: E imprudenţa lor şi efectele asupra noastră?


Cristian Diaconescu: Nu, deci, după părerea mea, în condiţiile în care există preocupări şi aceste preocupări se rezolvă în spirit de parteneriat, ele trebuie adresate bilateral din timp; nu am informaţii dacă acest lucru s-a întâmplat, sper că nu sau, mă rog, sper că dacă s-a întâmplat, au existat reacţii, n-aş putea să vă spun în acest moment, dar în orice caz, anticiparea unei decizii sau unei rezoluţii naţionale în legătură cu soarta politică a unui stat înăuntrul familiei europene, mi se pare neadecvat.


Realizator: Mă gândesc, domnule Cristian Diaconescu, eraţi ministru al justiţiei când s-a încheiat capitolul acesta de negociere la Uniunea Europeană. Aţi fi anticipat că vom ajunge la începutul lui 2011 cu acest Mecanism de Cooperare şi Verificare?


Cristian Diaconescu: Nu, aici s-a făcut o precizare corectă, pe care vreau să o întăresc. În acel moment, încă din 2004 când a fost summit-ul Uniunii Europene s-a luat decizia, politic, într-adevăr, ca România să facă parte din Uniunea Europeană, având poate o serie de dificultăţi în ceea ce priveşte sistemul judiciar, introducându-se un mecanism de verificare, deci, s-a detaşat aspectul tehnic şi iată că prin hotărârea partenerilor noştri europeni, acesta nu a blocat decizia ca atare. Ce s-ar fi întâmplat dacă lucrurile stăteau altfel? De la intrarea României şi a Bulgariei în Uniunea Europeană, alţi candidaţi nu au mai fost acceptaţi în ultimii şapte şi chiar opt ani, deşi, mă rog, Croaţia sau Islanda au argumente din acest punct de vedere. Deci, revenind, repet, trebuie să ne lămurim în ce măsură o anumită decizie este luată în interiorul Uniunii Europene pe criterii politice, strict politice şi atunci ştim cum ne referim la această problemă sau pe criterii de performanţă tehnică şi de reformă, discuţia putând fi separată. Ceea ce este preocupant şi aş dori să subliniez acest lucru, am văzut o serie de personalităţi care au comentat o eventuală decizie de amânare, în primul rând poate să genereze un precedent, în legătură cu România sau în legătură cu alte state şi în al doilea rând, este foarte posibil ca un termen-limită, când România totuşi să fie acceptată, să nu fie prezentă în deciziile finale. Până la urmă, contează ceea ce decizia politică va hotărî, dar, repet, trebuie să fim foarte atenţi din punctul ăsta de vedere sau să fie cei care sunt diriguitorii sistemului, să fie foarte atenţi din acest punct de vedere, pentru că, din păcate, o dată deschisă Cutia Pandorei, din câte am văzut, din experienţa altor state, ca de exemplu Croaţia, rostogolirea deciziei de blocare a României pe un anumit palier poate continua şi poate fi extinsă şi în alte domenii.


Realizator: E nevoie ca România să revină în relaţiile cu Franţa şi Germania, domnule Cristian Diaconescu? Şi dacă da, în ce fel?


Cristian Diaconescu: E nevoie ca România să folosească la potenţialul maxim nivelul relaţiilor cu astfel de state, chiar atunci când apar dificultăţi, chiar atunci când, mă rog, situaţia este înţeleasă diferit în cele două capitale. Eu cred că ar fi un foarte bun moment să dai substanţă parteneriatului strategic pe care îl ai cu Franţa, adică să discuţi cinstit la masă, faţă în faţă, cum stau lucrurile, care sunt aşteptările, cu toată diferenţa şi prietenia, nu prin presă - că aşa se face, totuşi, o diplomaţie de nivel - şi să... Deci, în spiritul acestui parteneriat, eu cred, încheiat cu bună credinţă de ambele părţi, să încerci să difuzezi preocupările. Nici eu nu cred în retaliere. Spun foarte clar, într-adevăr, Polonia, pe moment, aşa, în 48 de ore, a câştigat nişte lucruri, numai că situaţia pentru ei, pe termen mediu şi lung, mai puţin cunoscută de opinia publică, nu a fost atât de favorabilă, după o astfel de atitudine. Dar, pe de altă parte, sigur că există un minim de atitudine, noi o numim... de atitudine coerentă, de verticalitate, ce, aş vrea să vă spun cu toată sinceritatea, s-a manifestat de-a lungul anilor, sigur, nu în expresie publică, nu neapărat într-o reacţie publică şi, mai ales, nu în ideea de a-i face şi pe alţii să sufere. Aici, exact ceea ce ne deranjează pe noi, anume asocierea Mecanismului de Control şi Verificare la decizia privind Schengen, nu este normal, după părerea mea, să o transferi altor state. Şi situaţia Croaţiei nu are absolut niciun fel de legătură cu ceea ce se întâmplă acum în planul relaţiilor bilaterale sau, mă rog, multilaterale în UE, vizând România şi Bulgaria. Deci, din acest punct de vedere, am spus-o public, cred foarte serios într-o atitudine echilibrată pe acest palier, evident, păstrându-se însă demnitatea şi personalitatea de stat.


Realizator: Dar aceste semne, aceste atitudini, cele deja formulate, cele posibile, arată că ar fi pe cale să se manifeste mai mult egoism în Europa sau arată o separare între cei care îşi pot spune cuvântul foarte clar şi cei care ascultă acel cuvânt, domnule Cristian Diaconescu?


Cristian Diaconescu: Nu cred că se poate merge pe ideea că Europa va funcţiona pe mai multe viteze, deşi de-a lungul timpului am mai acuzat astfel de /.../. Sigur, sunt interese naţionale care la un moment dat prevalează în faţa interesului de grup. Trebuie să fim realişti din această perspectivă şi tocmai de aceea spuneam şi am insistat că din punct de vedere al intereselor naţionale ale României este important ca această ţară să facă parte din Acordul Schengen. Din punctul de vedere al atitudinii şi al demersurilor care se fac în acest sens, noi nu avem nici o legătură cu ce se întâmplă în Croaţia. Nu are absolut... şi invit pe oricine care... sau nu invit, doar faceţi un exerciţiu de relativă şcoală medie de diplomaţie şi să mergeţi la un Consiliu European şi să spuneţi: "blochez Croaţia, pentru că a blocat România" şi să vedeţi ce se întâmplă în momentul ăla. Adică, haideţi să privim lucrurile din perspectivă profesionistă...


Realizator: Sau chiar fără să spun "pentru că"...


Cristian Diaconescu: Deci, da, e o chestiune paralelă într-adevăr şi primul-ministru croat e abil în declaraţia pe care domnul director a spus-o, e foarte abil, un politician abil. Dincolo de toate aceste aspecte, ei, europenii, au sigur în acest moment o problemă şi o presiune majoră în ceea ce într-o formă sau alta înseamnă imigraţie, controlul frontierelor etc. Este o chestiune clară. Sigur, am putea spune, poate dintr-o perspectivă uşor frustrată, dar realistă, ce cheltuim noi pentru a plăti frontiera aici, economiseşte Slovenia pentru a nu mai avea nevoie să-şi păzească foarte serios frontierele sau, mă rog, graniţele. Or, poate e simplist ceea ce spun, numai că o fac tocmai pentru a preciza că un anumit spirit de solidaritate nu este numai o cerinţă de la Bucureşti, ci şi o anumită atitudine normală pentru un confort european, categoric.


Realizator: Foarte scurt, pentru finalul emisiunii, care credeţi că va fi cea mai importantă bătălie, în sensul bun de bătălie, în interiorul Uniunii Europene în anul 2011 şi în 2012, să zicem, pe o perioadă medie?



Cristian Diaconescu: Un obiectiv naţional: capacitatea de absorbţie a fondurilor europene, care depinde mai mult de noi.

Fragmente din emisiunea Dezbaterea zilei, difuzată vineri 21 ianuarie, de Radio România Actualităţi.