Reporterul Radio România Actualităţi, Arina Petrovici, în dialog cu corespondentul Radio România la Londra, Carl Josephs.

Arina Petrovici: "Doamna de fier" este porecla care i s-a dat doamnei Margaret Thatcher, al cărei nume era asociat cu politica sa lipsită de compromisuri şi de stilul său de a conduce. Ca premier al Marii Britanii, a pus în practică politicile conservatoare care au devenit cunoscute sub denumirea de "thatcherism". Carl Josephs, ce este "thatcherism"-ul?

Carl Josephs: Thatcherism-ul este o ideologie care de fapt spune că oamenii trebuie să îşi asume o mare responsabilitate faţă de vieţile lor. Ceea ce a făcut Margaret Thatcher a fost lansarea unei provocări faţă de ceea ce era acceptat unanim după cel de-al Doilea Război Mondial în Marea Britanie. Era un acord între stat şi popor - ei lucrau împreună pentru a încerca să creeze o societate egalitaristă sau cu un spor de egalitate. Ea a crezut că acest lucru îi făcea pe britanici leneşi şi ineficienţi, că oamenii nu erau atât de productivi pe cât ar fi trebuit să fie. Aşadar, a decis să zguduie din temelii această stare de fapt. Aşa că a introdus această idee de familii care muncesc din greu, iar de aici se trage într-un fel thatcherism-ul. Ideea că ar trebui să munceşti din greu pentru a-ţi susţine familia. Foarte simplu!

Arina Petrovici: O idee care ne duce la conceptul britanic de Social Housing, nu?

Carl Josephs: Social Housing este un concept pe care l-au dezvoltat britanicii de aproape o sută de ani şi constă în faptul că oamenii săraci sau nu foarte săraci nu-şi puteau permite să-şi cumpere propriile case, astfel încât consiliile locale au construit case; Guvernul, de fapt, a construit case şi le-a închiriat oamenilor. Doamna Thatcher s-a gândit că şi acest lucru i-ar transforma pe oameni în leneşi, adică nu i-ar face tocmai hotărâţi să-şi poarte singuri de grijă. Aşa că a decis să le vândă oamenilor casele în care locuiau. S-a ajuns astfel la o mulţime impresionantă de oameni care deţineau ceva al lor şi care se mobilizau exemplar pentru că într-adevăr deţineau ceva care merita orice sacrificiu. Această schimbare a generat o nouă clasă socială în Marea Britanie, oameni care erau acum proprietari. Şi acest lucru a generat în rândul lor un angajament faţă de politica pe care o făcea domna Thatcher.

Arina Petrovici: Un lucru bun, pe de o parte, o masivă pierdere a locurilor de muncă, pe de altă parte. Este vorba de industria carboniferă şi de sindicatele extrem de puternice ale minerilor, pe care doamna Thatcher le-a învins, în cele din urmă...

Carl Josephs: Ea era o revoluţionară, era radicală, voia să distrugă, să rupă sau să transforme ceea ce avea în faţă, pentru că ea credea că britanicii aveau nevoie să se schimbe, voia ca ei să avanseze. S-a uitat la industrie şi a constatat că era învechită. Era o industrie la scară mare şi era vorba, în mod particular, despre industria carboniferă, iar minerii erau cunoscuţi ca fiind extrem de puternici la nivel sindical. Cu zece ani în urmă, ei au distrus, practic, guvernul tory, obligându-l să-i plătească mai mult decât trebuia. Întâi de toate, doamna Thatcher a decis că va trece peste această cea mai puternică uniune sindicală din ţară. Dacă ea va ieşi învingătoare din confruntarea cu minerii, va reuşi să bată orice uniune sindicală. Şi chiar a făcut-o. După ce i-a învins pe mineri în 1994, toate sindicatele au recunoscut-o, iar doamna Thatcher a reuşit astfel să introducă măsuri care au transformat Marea Britanie şi care au dus la uriaşe reforme ale ţării.

Arina Petrovici: Era, în egală măsură, respectată şi urâtă...

Carl Josephs: Ea a fost respectată, pentru că avea idei foarte clare, ceea ce noi britanicii numim: "politică de idei, de convingeri". Ea ştia foarte bine în ceea ce crede. Era convinsă că trebuie să suferi acum ca să ai o viaţă mai bună în viitor şi era convinsă că ştie ceea ce este cel mai bine pentru britanici. De aceea, ea era respectată de cei care o provocau. Era foarte agresivă şi foarte puternică, iar oamenii urau acest lucru. Îi făcea cumva să se simtă leneşi şi ineficienţi.

Arina Petrovici: Să privim puţin şi politica externă pe care a făcut-o Doamna de Fier. Pe fondul nemulţumirilor din ţară, Margaret Thatcher câştigă prin poziţia sa hotărâtă în războiul argentiniano-britanic privind insulele Falkland, încheiat la 15 iunie 1982 prin capitularea trupelor argentiniene.

Carl Josephs: Este foarte simplu ce s-a întâmplat. Argentinienii au revendicat câteva insule de pe Coasta Argentiniană, Insulele Falkland sau unde locuia o restrânsă comunitate britanică. Acum pentru majoritatea oamenilor respectivele insule nu semnificau mare lucru, însă doamna Thatcher a decis că această chestiune putea atrage atenţia asupra unei noi Mari Britanii. Aceasta urma să fie o nouă Mare Britanie pentru care ea luptase, care devenea o forţă în lume. Şi-a asumat un risc uriaş şi a trimis nave şi avioane şi, practic, a reuşit să recucerească Insulele Falkland pentru britanici. Acest lucru a pus-o într-o poziţie extraordinară în ochii britanicilor. "Dorim un război al nostru, nu avem nevoie de americani şi de nimeni altcineva!" Asta spuneau oamenii care o susţineau şi care arătau că britanicii pot să facă lucruri măreţe. Aşa că oamenii s-au gândit că poate ea avea dreptate şi în alte privinţe. Poate că şi politica ei economică era una bună. Uite ce a reuşit să facă în această chestiune. Astfel că a câştigat un enorm respect, chiar dacă unii aveau rezerve faţă de ceea ce făcea.

Arina Petrovici: Să vorbim puţin şi despre Războiul Rece, despre rolul jucat de Margaret Thatcher în căderea Cortinei de Fier!

Carl Josephs: Transformarea pe care doamna Thatcher dorea să o introducă în Marea Britanie a dus la nevoia ei de a încerca să schimbe lumea, ceea ce puteam spune despre o economie de piaţă liberă şi despre libertăţile cetăţeneşti. Asta era ideea de bază. Dacă oamenii sunt lăsaţi să facă lucruri pentru ei înşişi şi pieţele sunt lăsate libere, atunci lucrurile vor sta mai bine. În privinţa Uniunii Sovietice, din punctul ei de vedere oamenii erau supuşi, nu erau liberi, erau exploataţi. În acest context, ea a vorbit cu preşedintele URSS, Mihail Gorbaciov, şi cu cel american, Ronald Regan, şi i-a făcut să se înţeleagă într-un mod cinstit şi deschis. Mihail Gorbaciov a spus că, în momentul în care discută cu ea, e ca şi când ar avea o conversaţie cu o "doamnă de fier" - nu poţi să o clinteşti! Este puternică, are forţă, ştie ce vrea să spună, spune exact ce vrea să spună şi este onestă. Aşadar, din nou, Gorbaciov a utilizat această sintagmă nu ca pe o insultă, ci ca pe un compliment, dar pe de altă parte, trebuie să înţelegem că Gorbaciov avea interesul său personal în încercarea sa de a merge mai departe cu perestroika şi cu glastnost. Aşa că, reuşind să o folosească ca pe un simbol, s-a ajutat şi pe sine. Şi aşa doamna Thatcher a devenit celebrisimă. Era "doamna de fier" şi chiar şi atunci când oamenii vorbeau fără prea mare respect faţă de ea, numind-o "doamna de fier", numele impunea. Toată lumea zâmbea când auzea de "doamna de fier".

Arina Petrovici: Care este, în opinia dumneavoastră, moştenirea lăsată de Margaret Thatcher?

Carl Josephs: Moştenirea doamnei Thatcher este ceea ce se vede în zilele noastre în Marea Britanie. În ultimii 30-40 de ani, oricine doreşte să discute asupra situaţiei din Marea Britanie trebuie să ţină cont de schimbările pe care le-a făcut ea. A făcut schimbări la nivel economic, social, a transformat felul în care funcţionează sistemul nostru financiar. Toţi politicienii, chiar dacă nu o plac, trebuie să înţeleagă rolul pe care ea l-a jucat, influenţa pe care a avut-o, iar actualul guvern, guvernul conservator la putere vorbeşte, de asemenea, despre Margaret Thatcher. Mai mult decât atât, după ce laburiştii au ajuns la putere, Tony Blair a vorbit cu foarte mare respect despre Margaret Thatcher. Despre felul în care ea a modernizat Marea Britanie şi cred că asta este una dintre moştenirile pe care le-a lăsat. Dar într-un alt sens, există o neîncredere a britanicilor faţă de clasa politică a momentului, oamenii cred că toţi sunt nişte mincinoşi şi nişte hoţi, însă există o singură persoană despre care nu cred că este aşa - ea este Margaret Thatcher. Este posibil ca ei să o urască, pot să creadă că problemele cu care se confruntă Marea Britanie au fost provocate de ea, dar un singur lucru nu spun despre Margaret Thatcher - că i-a înşelat. Pe scurt, moştenirea ei este faptul că Marea Britanie este acum o societate modernă. Aş vrea să spun ceva de ordin personal în ce o priveşte pe Margaret Thatcher. Era o persoană incredibil de amabilă, era cunoscută ca fiind de temut dacă avea ceva de demonstrat, dar dacă îţi argumentai poziţia atunci te admira pentru acest lucru. Sunt cunoscute numeroase cazuri în care a ajutat oamenii şi foarte multe nemediatizate. Dar, de fiecare dată când mă gândesc la Margaret Thatcher, îmi vin în minte două lucruri: este vorba de o poveste care spune că dormea doar trei ore pe noapte şi, înainte de a se băga în pat, bea cel puţin două pahare de whisky. Aşadar, poate că ăsta este un sfat bun pentru politicienii noştri: dormiţi puţin şi beţi whisky.

Arina Petrovici: Mulţumesc pentru interviu, Carl Josephs, noul nostru corespondent la Londra, şi bun venit în echipa RRA!

Monitorizare text: Agenţia de presă RADOR a societăţii Române de Radiodifuziune