Aflat într-o vizită la Chișinău, preşedintele Senatului, Călin Popescu Tăriceanu a promis că România va sprijini Republica Moldova pentru realizarea parcursului său european şi a proiectelor bilaterale.

Mircea Dascaliuc de la Radio România Chișinău a ralizat un interviu în exclusivitate cu președintele Senatului.

Mircea Dascaliuc: Invitatul nostru special este domnul Călin Popescu-Tăriceanu, preşedintele Senatului României, căruia îi adresez urarea de bun venit la Radio Chişinău, de bun venit în Republica Moldova.

Călin Popescu-Tăriceanu: Vă mulţumesc. De ieri, de când am sosit la Chişinău, vă mărturisesc că am avut parte de momente foarte agreabile, de o primire foarte călduroasă. Pot să spun că, într-un fel mă aşteptam, dar realitatea parcă a depăşit chiar şi aşteptările mele.

Mircea Dascaliuc: Domnule Călin Popescu Tăriceanu, aţi mai fost la Chişinău, în urmă cu şapte. Vă invit să faceţi o comparaţie între momentul 2007 şi cel de astăzi.

Călin Popescu-Tăriceanu: Să ştiţi că vizitele oficiale nu sunt cel mai bun prilej pentru a lua contact cu viaţa de zi cu zi, ce cetăţenii cu realităţile sociale, culturale, politice, pentru că în viztele oficiale trebuie să te conformezi unui program foarte încărcat, care nu îţi lasă vreme decât câteva minute când eşti în maşină, pe străzi, să vezi aceste realităţi. Şi mai degrabă m-aş referi la prima mea vizită la Chişinău, din 1996, când am încercat sau am demarat bazele înfiinţării Radio Contact Chişinău. Lucrurile s-au schimbat enorm şi, sigur, nu fac raportare numai la 1996, ceea ce am văzut şi în 2008, am mai fost în 2012, cu ocazia alegerilor pentru Parlament, pentru Parlamentul României - am venit atunci în campanie cu unul dintre colegii pe care îi susţineam şi văd schumbări în bine mereu şi mă bucură. Chişinăul începe să arate ca un oraş viu, un oraş în schimbare, un oraş în modernizare. Se vede că în privinţa, hai să spunem veniturilor, bunăstării, e o modificare enormă faţă de ceea ce îmi aduc aminte din 1996, când Chişinăul arăta probabil ca oricare alt fost oraş de pe teritoriul Uniunii Sovietice, trist, cu o culoare gri predominantă, cu străzi şi bulevarde largi, dar pustii. Astăzi, oraşul e surpriza plăcură.

Mircea Dascaliuc: Cu ce gânduri, cu ce obiective aţi venit la Chişinău, domnule preşedinte Călin Popescu Tăriceanu, şi ce rezultate aţi obţinut în prima zi a vizitei oficiale, pe care o întreprindeţi?

Călin Popescu-Tăriceanu: Scopul vizitei mele este de a cunoaşte leadershipul actual al Moldovei, de a putea discuta cu ei problemele de interes comun, din perspectiva calităţii mele de preşedinte al Senatului. Sigur că atunci când eram prim-ministru, am avut contacte cu conducerea de atunci a ţării, acum am vrut să văd care este viziunea conducătorilor actuali. M-am întâlnit, aşa cum spuneam, cu preşedintele Republicii Moldova, cu domnul Timofti, m-am întâlnit cu premierul Leancă, m-am întâlnit cu preşedintele Parlamentului, Igor Corman, cu reprezentanţii Comisiei din Parlament pentru politică externă şi integrare europeană. Pe agenda discuţiilor, evident, au figurat două mari categorii de probleme.

Prima: problema relaţiilor bilaterale dintre România şi Republica Moldova, un capitol unde nu putem decât să spunem că lucrurile merg bine şi, în acelaşi timp, eu să vă spun că nu sunt total mulţumit, adică e loc de mai mult, se poate face mai mult şi mai bine pentru cetăţenii noştri, şi pentru cetăţenii Republicii Moldova. În ceea ce priveşte problemele legate de, hai să spunem, planul multilateral al relaţiilor externe, aici am discutat îndeobşte despre parcursul european al Republicii Moldova, am discutat despre două etape, care sunt pe care de a fi încheiate, semnarea Acordului de asociere, cel care deja a intrat în vigoare, regimul liberalizat al vizelor, de care vor profita mulţi cetăţeni ai Republicii Moldova, care vor simţi, în momentul în care vor călători în străinătate, că sunt pe picior de egalitate cu ceilalţi cetăteni europeni.

Şi, sigur, revenind la acordul de asociere, am considerat că trebuie ca România să dea un mesaj clar în această privinţă, şi anume, Senatul României va fi primul care va ratifica acordul de asociere al Moldovei cu UE. Este un semnal pe care vreau să-l dăm şi cetăţenilor Republicii Moldova, care să înţeleagă bine în ce constă sprijinul nostru şi să dăm un semnal şi celorlalte ţări europene partenere, cărora vrem să le sugerăm în acest fel să accelereze procesul de ratificare a acordului de asociere. De ce? Pentru că pasul firesc următor, pe care eu mi-l imaginez, este solicitarea pe care Republica Moldova o va face pentru aderarea la UE. Şi, sigur, în acest sens, va urma un moment-cheie, momentul în care Republica Moldova va primi statutul de ţară candidată pentru aderarea la UE, demers pe care România îl va susţine din toate puterile.

Mircea Dascaliuc: Dl. Igor Corman, preşedintele Parlamentului de la Chişinău, a amintit în conferinţa de presă comună pe care aţi susţinut-o cu domnia sa, despre mecanismul comunitar de cooperare în cadrul Strategiei Dunării. Este deja un proiect, dle Călin Popescu-Tăriceanu?

Călin Popescu-Tăriceanu: Strategia Dunării, fără lipsă de modestie, este copilul meu de suflet. Strategia Dunării a fost iniţiată de mine în anul 2008 şi am promovat-o împreună cu omologul meu de atunci, cancelarul Austriei, a obţinut aprobarea Comisiei Europene şi acum ea urmează să fie implementată. Este, dacă vreţi, proiectul cel mai amplu, pe dimensiunea cooperării regionale, pe care UE îl are în acest moment şi, din acest proiect, eu vreau ca România să beneficieze cât mai mult şi vreau ca, împreună cu Moldova, cu Republica Moldova, să putem să tragem foloase cât mai mari.

Sunt zece domenii esenţiale, pe care eu le-am sintetizat într-un articol apărut în presa românească, cu aproximativ trei ani în urmă, se numeşte Decalogul Dunării, pe care noi putem să ne construim proiecte comune şi ieri în discuţia pe care am avut-o cu premierul Leancă i-am sugerat să analizeze, la nivelul Guvernului, care sunt proiectele de interes pentru Moldova, pe care am putea să le realizăm împreună. Mă refer, în primul rând, la proiecte de infrastructură, de pe partea de mediu, protecţia împotriva inundaţiilor pe Prut şi zona Dunării, structură portuară, eventual, refacerea navigabilităţii Prutului, în fine, am dat numai câteva exemplu; nu vreau să fac o listă exhaustivă, pentru că sunt convins că Guvernul Moldovei cunoaşte mai bine care sunt problemele de interes, decât aş putea eu, eventual, să le întrevăd.

Mircea Dascaliuc: Dle preşedinte, apropierea de UE a Republicii Moldova, deci de valorile ei, va însemna, cu siguranţă, şi o seamă de constrângeri; mai mare rigoare în gestionarea şi în funcţionarea instituţiilor, a domeniului economic, juridic, legislativ etc. Republica Moldova este pregătită să le dea răspunsul necesar sau, altfel spus, care ar fi rolul României?

Călin Popescu-Tăriceanu: Da. Pe mine mă bucură că dvs aţi folosit un cuvânt adecvat, foarte adecvat - aţi vorbit de constrângeri. Unii vorbesc de costuri, că aud nu o dată şi în România am auzit acest discurs, care mi-a displăcut întotdeauna, aderarea la UE aduce beneficii, dar aduce şi costuri. Dragii mei cetăţeni moldoveni şi stimate dle Dascaliuc, nu există costuri, există într-adevăr necesitatea unei compatibilizări a sistemelor noastre, aşa cum aţi spus dvs, poate, acest lucru, să însemne anumite constrângeri. Ce înseamnă constrângeri? Adică, funcţionăm cu partenerii noştri europeni, după aceleaşi reguli, după legi care sunt în esenţă şi ele construite în aceeaşi filosofie. Deci, ne putem mişca liber, putem acţiona, putem învăţa, putem să facem afaceri, bazându-ne pe un set de reguli care sunt similare şi care nu ne creează surprize neplăcute atunci când noi, cei din România, venim în Moldova sau când moldovenii vin în România sau în altă ţară a Uniunii Europene şi reciproc. Acestea sunt, dacă vreţi, aşa-numitele constrângeri, cum le-aţi spus dumneavoastră.

Nicio ţară, înainte de aderare - şi cred că nici Moldova - nu are cum să fie pregătită. Este un proces evolutiv, e un proces de pregătire, în care deja Moldova este integrată, a făcut primii paşi. Sunt încă mulţi paşi de făcut, nu e uşor, dar vă spun că am trecut prin asta, am condus procesul de aderare a României la Uniunea Europeană, mi-a fost foarte greu, dar a fost posibil. Până la urmă, cu efort, totul se poate face. Avem o experienţă, am o experienţă personală, există o experienţă instituţională, în România, pe care o punem la dispoziţia Republicii Moldova, cu toată dragostea.

Mircea Dascaliuc: Locul Republicii Moldova este în marea familie europeană, iar România crede în proiectul de integrare. Domnule Călin Popescu-Tăriceanu, din punctul dumneavoastră de vedere, ce ar putea zădărnici acest proiect, în momentul de faţă?

Călin Popescu-Tăriceanu: Uitaţi ce îngrijorare am. Există şi în Moldova, ca în toate ţările democratice, o luptă partizană, o luptă între partide, care, de multe ori, sunt orbite de disputele proprii şi nu mai văd interesul naţional. De aceea, eu am să fac referire la un act major care a avut loc în România, şi anume, realizarea consensului naţional în jurul celor două proiecte majore de ţară, pe care le-a avut România după anul 1990.

În esenţă, eu aş pune în primul rând, chiar dacă cronologic au fost invers. Aderarea la marea familie europeană, în sensul integrării României, sau reintegrării României, după pauza comunistă, în familia europeană, şi acest lucru s-a materializat prin aderarea la Uniunea Europeană şi, evident, aderarea la NATO. Nu vreau să dau sfaturi, dar cred că exemplul nostru poate fi util şi grăitor. Realizarea unui consens naţional în Republica Moldova, pe tema integrării în Uniunea Europeană, cred că ar fi un lucru extraordinar de important, în primul rând pentru Moldova, ca ţară, pentru societatea moldovenească, pentru cetăţeni, pentru partidele politice, bineînţeles, dar şi un semnal extraordinar, de maturitate politică, pe care Moldova l-ar da partenerilor europeni.

Mircea Dascaliuc: Toată atmosfera pozitivă creată de ridicarea regimului de vize, de semnarea foarte curând a acordurilor de asociere cu Uniunea Europeană, este umbrită aici, la Chişinău, de situaţia de incertitudine din Ucraina, de criza politică, de confruntările din statul vecin. Ce influenţă are acest conflict regional asupra relaţiilor moldo-române?

Călin Popescu-Tăriceanu: Eu cred că împărtăşim o serie de griji, o serie de temeri, o serie de riscuri în comun. Le împărtăşim, le simţim. Ele sunt reflectate în dezbaterea internă, şi-n Moldova, şi-n România, dar efectele lor sunt diferite. România face parte din marea familie europeană în momentul de faţă şi face parte din cea mai mare alianţă politico-militară din lume, care îi asigură securitatea teritoriului naţional, pentru că România, chiar dacă are o capabilitate militară mult mai mare decât a Moldovei, nici ea nu ar putea să facă faţă singură ameninţărilor unui conflict armat. Noi, în acest sens, sigur, cum se spune, suntem consumatori de securitate, în NATO, dar, în acelaşi timp, suntem şi aportori în alte zone în care au existat conflicte şi în care România şi-a adus contribuţia. Dar avem această siguranţă, pe care, sincer să vi-o spun, acum o putem aprecia mai bine decât oricând şi, nu o dată, această reflexie a fost făcută. Eu am sugerat să ne gândim cum ar fi fost astăzi România, nemembră NATO şi nemembră a Uniunii Europene? Cum s-ar fi simţit?

Cred, însă că pentru Moldova, sigur, lucrurile stau, din păcate, diferit. Ea nu are aceste garanţii în momentul de faţă, dar tocmai acest lucru ar trebui s-o determine să gândească serios dacă statutul de neutralitate pe care l-a convenit la începutul anilor '90 este unul suficient pentru a-i asigura garanţiile de securitate. Eu am multe semne de întrebare în acest sens. Şi probabil că cea mai bună dovadă este faptul că suntem martori la prezenţa trupelor ruseşti în Transnistria de 24 de ani, lucru care în mod evident încalcă în cel mai flagrant mod statutul de neutralitate al Moldovei. Dar în acelaşi timp vreau să vă spun şi altceva. Criza din Ucraina trezeşte la o altă realitate decidenţii politici din Europa şi NATO. Şi cred că sensibiltatea mai mare pe care o vor căpăta acum în faţa crizei din Ucraina îi va face să ia decizii mai rapide în ceea ce priveşte etapele viitoare pe care Moldova le are de parcurs pentru aderarea la NATO în cazul în care, sigur, acest proiect întruneşte dacă nu consensul naţional, cum ar fi varianta optimă, măcar majoritatea politică necesară adoptării unor astfel de decizii.

Mircea Dascaliuc: Domnule preşedinte, actuala conducere de la Chişinău şi-a declarat cu fermitate opţiunea pentru integrarea europeană, dar şi îngrijorarea, cum şi dumneavoastră aţi afirmat mai devreme, faţă de escaladarea conflictului ruso-ucrainean, care însă a izbucnit din cauza unei opţiuni asemănătoare. Credeţi în posibilitatea repetării scenariului pentru Ucraina în Republica Moldova, ţinând cont şi de vulnerabilităţile pe care le-aţi amintit câteva minute mai devreme?

Călin Popescu-Tăriceanu: Experienţa politică pe care o am mă învaţă că nu trebuie exclus niciodată nici un scenariu, dar există o diferenţă, totuşi, importantă bazată pe mai mulţi factori. N-aş vrea să fac aici o listare exhaustivă a acestor factori care sunt diferiţi în cazul Moldovei faţă de Ucraina. Aici sunt considerente, dacă vreţi, de natură istorică, de natură culturală, de natură geografică, de natură etnică, care sunt diferenţele mari între Moldova şi Ucraina. Există un proces, cum să spun, în mers, în desfăşurare, care caracterizează apropierea Moldovei de Uniunea Europeană, ceea ce nu era cazul Ucrainei. Deci fără a elimina orice posibilitate, cred că riscurile sunt net, net mai mici în cazul Moldovei şi disponibilitatea UE de a se angaja în procesul care să ducă la aderarea Moldovei este mult mai mare. Cu Ucraina cred că ceea ce s-a dorit prin Acordul de asociere era mai mult, dacă vreţi, o mână întinsă oferită Ucrainei pentru a-şi putea dezvolta mai degrabă propria identitate, de a ieşi sub tutela rusească nu neapărat în sensul de a o atrage într-o parte sau în alta, ci a-i conferi mai multă soliditate Ucrainei ca naţiune, ca stat.

Mircea Dascaliuc: Domnule Călin Popescu-Tăriceanu, aţi avut o întâlnire cu premierul Iurie Leană, întâlnire evocată deja. În beneficiul celor care ne ascultă, vă întreb care sunt priorităţile relaţiilor bilaterale, care am înţeles că au stat în prim planul discuţiilor pe care le-aţi avut.

Călin Popescu-Tăriceanu: Da, discuţiile au fost, bineînţeles, focusate pe un set de probleme, între care am discutat şi proiectele de interes comun, proiectele în care România poate să fie mai activă. Şi aici am să enumăr, bineînţeles, câteva proiecte de factură economică, aş spune, dar care au reverberaţie şi în planul securităţii economiei Moldovei: proiectele de interconectare energică, conducta de gaz Iaşi-Ungheni, care va permite exportul de gaze româneşti către Moldova, deci implicit reducerea dependenţei de gazul rusesc. Vreau însă să vă spun că şi România importă gaze din Rusia, într-o proporţie mică, e adevărat, 25% din consumul intern reprezentat de gazele din Rusia, dar există şi alte ţări din Europa care importă gaze din Rusia. Ideea nu este de a elimina acest import, ci de a găsi şi a avea alternative, de ce nu, care să dea anumite garanţii suplimentare de securitate energetică. E vorba de, deci, proiectul gazoductului, dar am vorbit, de asemenea, despre proiectele de interconectare ale reţelelor energetice şi, sigur, de o serie de alte proiecte cu impact social, aş spune mai degrabă: construirea grădiniţelor în Moldova, programul pe care îl are România de ajutorare a şcolilor cu predare în limba română din Transnistria şi, sigur, vrem să vedem şi alte proiecte pe care le putem face. Am discutat despre refacerea podurilor peste Prut distruse în timpul Războiului al Doilea Mondial, ca o modalitate de facilitare a legăturilor comerciale şi umane între cetăţenii celor două ţări. Şi v-am spus că am discutat foarte mult despre proiectele care ar putea să fie incluse în Strategia Dunării şi unde partea română va trebui să discute cu guvernul moldovean, cu guvernul român pentru a defini care sunt proiectele cele mai importante şi cele care au, dacă vreţi să spunem aşa, gradul de prioritate cel mai mare.

Mircea Dascaliuc: Aţi avut întrevederi şi cu liderii grupurilor parlamentare ale partidelor care alcătuiesc coaliţia pro-europeană aflată acum la guvernare. De ce nu şi cu cei ai opoziţiei comuniste şi socialiste?

Călin Popescu-Tăriceanu: De aceste întâlniri s-a ocupat Parlamentul. Sigur că eu vă pot spune că am disponibilitate să discut cu toate forţele politice, pentru că, aşa cum spuneam mai devreme, un proiect cum este proiectul de aderare la Uniunea Europeană presupune realizarea unui consens politic cât mai larg. Oricând am şi îmi menţin această disponibilitate de a discuta cu toate forţele politice.

Mircea Dascaliuc: Domnule Călin Popescu-Tăriceanu, aţi afirmat că există în Republica Moldova un curent pro-european care chiar vă bucură. Este ştiut, însă, aşa cum spuneaţi, că nu există consens naţional. Aţi amintit câteva dintre neajunsurile, să zicem, sau eventualele urmări ale acestei situaţii. Eu aş veni să vă mai întreb o dată: în acest caz, ce e de făcut?

Călin Popescu-Tăriceanu: Da, întrebarea e bună: ce e de făcut. Cred că... aşa spuneam şi mai devreme, clasa politică moldoveană are o anumită maturitate pe care a atins-o după 24 de ani de funcţionare în regim democratic, da? Există o colaborare la nivel parlamentar, chiar dacă sunt oponenţi, adversari politici. Dar eu cred că un astfel de proiect, care este un proiect de interes naţional, nu poate şi nici nu e bine să fie apanajul unei singure forţe politice. Cred că trebuie să se pună toţi în jurul mesei, să discute sincer, cu argumente, cu contraargumente şi să convină asupra acestui proiect care transcende mandatului unui singur guvern. Este posibil, aşa cum s-a întâmplat şi în România, să existe alternanţe la putere, dar proiectul să meargă înainte. Şi acesta este sensul în care m-am gândit la realizarea acordului de uniune naţională, a consensului naţional. Nu văd altă cale pentru Moldova. Care ar fi alternativa? Care ar fi alternativa?

Eu cred că după ce Moldova s-a desprins de regimul sovietic, sigur, s-a desprins prin destrămarea fostei Uniuni Sovietice şi prin, aş spune, demersul fantastic pe care l-a întreprins o mare personalitate, mă refer la Gorbaciov, a ales deja, ea a făcut o alegere. A făcut o alegere către valorile democratice. Dar, vedeţi, Uniunea Europeană este nu numai un spaţiu în care avem democraţii parlamentare, este un spaţiu în care drepturile şi libertăţile individului, principiile democraţiei, principiile după care funcţionează piaţa liberă, cele patru libertăţi fundamentale sunt promovate, respectate şi sunt cele care asigură, în final, bunăstarea cetăţeanului. Eu cred că lucrurile sunt simple, sunt demonstrate, nu cred că sunt utile, eu ştiu, ambiguităţi şi indecizii în acest moment. Moldova trebuie să hotărască în ce direcţie vrea să meragă. Vrea să meargă către direcţia libertăţilor democratice şi a bunăstării şi atunci dacă da, dacă răspunsul este da, partenerul cu care trebuie să facă acest lucru este Uniunea Europeană.

Mircea Dascaliuc: Domnule Călin Popescu-Tăriceanu, aţi discutat cu doamna Ana Guţu, preşedintele Comisiei de politică externă, cea care a iniţiat un demers referitor la necesitatea întăriirii media în limba română. Cum apreciaţi această iniţiativă, însuşită şi de către Autoritatea pentru Audiovizual de aici, din Republica Moldova?

Călin Popescu-Tăriceanu: Da. Există în Republica Moldova, aş spune, un deficit de prezenţă media de limbă română, nu neapărat românească şi românească, dar şi de limbă română. Mă refer la radiouri, la televiziuni, la presă scrisă. Sigur, eu, în calitate de preşedinte al Senatului, poate că nu sunt cel mai indicat şi cel mai responsabil să dau aceste soluţii, dar nu pot decât să împărtăşesc acest punct de vedere pe care l-am discutat ieri cu doamna deputat Guţu şi să vă mai spun încă un lucru: trăim într-o epocă a revoluţiei media. Constatăm cu toţii, în toate ţările din lume, o decădere pronunţată a suporturilor clasice media, mă refer la ziare, reviste, radiouri şi chiar televiziuni şi apariţia, sigur şi influenţa din ce în ce mai puternică a internetului, a reţelelor de socializare care au realizat mai mult decât mi-aş fi imaginat eu şi în ţări în care m-aş fi aşteptat mult mai puţin. Hai să discutăm de Primăvara arabă, de ceea ce s-a întâmplat în Egipt şi rolul reţelelor de socializare într-o ţară, în care credeam că penetrarea internetului este mult mai redusă, aşa încât eu cred că trebuie să privim lucrurile şi din această perspectivă, fără a neglija necestitatea unei prezenţe a suporturilor clasice media. Mă gândesc că, din ce în ce mai mult trebuie să ne orientăm către ceea ce astăzi numim în mod curent "social media" şi să dăm, eu cred că nici nu trebuie să dăm noi, ca politicieni, imboldurile pentru că este, dacă vreţi, aici rolul cetăţenilor, al indivizilor, al întreprinzătorilor să intre pe acest teren virgin şi să-l ocupe.

Mircea Dascaliuc:Înainte de final rămânem în contextul audiovizualului. Domnule Călin Popescu-Tăriceanu, care este punctul dumneavoastră de vedere asupra deciziei Societăţii Române de Radiodifuziune de a-şi asuma Radio Chişinău?

Călin Popescu-Tăriceanu: Ca un om care am o afecţiune specială către radio, întrucât am înfiinţat prima societate de radio privat din România, nu pot decât să mă bucur că există această antenă a Radio România Actualităţi la Chişinău. Aşa cum mi-aţi spus, la începutul întrevederii noastre, înaintea începerii interviului, cel mai vechi radio local este la Chişinău. Mă bucură că... şi văd aici, privesc cu admiraţie calitatea studiourilor pe care le aveţi şi în care vă faceţi munca şi nu pot decât să-mi doresc un lucru: să căpătaţi audienţă din ce în ce mai mare. Este o luptă, este o competiţie între radiourile publice şi radiourile private, dar eu cred că este o competiţie care este de multe ori mai onestă şi mai sănătoasă decât în televiziuni. Deci, nu-mi rămâne decât să apreciez rolul pe care îl aveţi aici, la Chişinău, în Republica Moldova şi să vă urez în continuare, aşa cum este şi în România perceput Radio Actualităţi, un radio public, dar cu un format generalist extrem de echilibrat şi echidistant, să vă faceţi în acelaşi fel munca şi aici, în Moldova, cu cât mai mult succes.

Mircea Dascaliuc:Vă mulţumesc pentru aprecieri şi la final, domnul Călin Popescu-Tăriceanu, care este mesajul pe care îl transmiteţi celor care ne ascultă?

Călin Popescu-Tăriceanu: Mi-aş dori foarte mult ca cetăţenii Moldovei, văzând că eventual indecizia politicienilor duce la impas, să nu ezite să pună presiune pe decidenţii politici, să-i trezească, aş spune, la realitate, să le dea mesajul necesităţii adoptării unor decizii curajoase şi cu viziune pentru interesul naţional, pentru interesul Republicii Moldova.