Ministrul delegat pentru românii de pretutindeni, Bogdan Stanoevici, aflat în vizită de lucru în Israel, s-a întâlnit cu reprezentanţi ai organizaţiilor evreilor originari din România.

Programul oficialului român a cuprins întâlniri cu ministrul israelian pentru absorbţia imigranţilor, cu preşedintele Agenţiei evreieşti pentru diaspora, dar şi cu preşedintele Comisiei pentru minorităţi din Knesset.

Bogdan Stanoevici a ajuns şi la Universitatea Ebraică din Ierusalim, unde, în cadrul evenimentului dedicat Zilelor Europei a fost inaugurat, cu sprijinul Ambasadei României şi ICR Tel Aviv, un stand românesc.

Reporter: Dragoş Ciocîrlan - Cum a fost întrevederea cu preşedintele Agenţiei evreieşti pentru diaspora, Nathan Sharansky?

Bogdan Stanoevici: Excelentă. A început printr-un banc pe care i l-am spus eu, n-o să vi-l spun aici, dar a început foarte bine. Sigur că dl Sharansky, fiind de origine rusă, avem într-un fel, prin trăirea dincolo de "cortina de fier" într-o perioadă comunistă neagră pe care o cunoaştem cu toţii, deşi aveam amintiri comune, a fost extrem de utilă tocmai pentru că am încercat să fur într-un fel - eu sunt actor şi voi fi întotdeauna şi voi rămâne actor până la capăt - şi Amza Pellea, care mi-a fost profesor, ne spunea: copii, meseria asta de actor se fură, mai puţin se învaţă. De când am intrat în această lume a politicii, fără să am culoare politică, dar fac parte dintr-un guvern politic şi deci sunt într-un alt teatru, politic, îmi dau seama că şi politica se fură, în sensul bun al cuvântului. Şi asta am încercat să fac ieri, din discuţiile cu dl Sharansky, să pigulesc acele elemente pe care le putem folosi în problematica cu care mă lupt eu, şi anume: problemele românilor care sunt extrem de diverse între românii din diaspora, spre exemplu, şi românii din teritoriile istorice. Sau, ce am constatat ieri şi voi constata şi astăzi, problemele şi preocupările românilor evrei din Israel. Deci, orice experienţă şi orice schimb şi orice dialog mi se pare constructiv şi eu sunt cel care nu am orgolii de genul că eu sunt mai deştept decât ceilalţi. Nu, suntem toţi la fel de deştepţi sau de fraieri, în funcţie de situaţie, totul e să încercăm să învăţăm din greşelile celorlalţi, dintr-ale noastre şi să luăm ceea ce ştim că este util, pentru că vedem că merge şi că funcţionează.

Reporter: Există un model polonez care a avut rezultate. Au fost aduşi acasă foarte mulţi plecaţi la muncă, împrăştiaţi în toate colţurile lumii. Credeţi că poate fi folosită experienţa modelului polonez în România?

Bogdan Stanoevici: Ca model nu ştiu dacă poate fi folosit, dar ne putem inspira, pentru că întotdeauna trebuie să ţinem cont de mentalităţile oamenilor şi mentalităţile sunt cel mai greu de schimbat. E o diferenţă între noi, românii, şi ei, polonezii, prin faptul că avem o atitudine diferită faţă de muncă, faţă de ţară, faţa de viaţă în general. Polonezii sunt poate mult mai rebeli decât suntem noi, românii. Noi suntem un popor de oameni liniştiţi şi calmi şi deloc belicoşi. Era şi un banc pe vremuri, înainte de '89. Erau, dacă mai ţii minte, nişte cârnaţi care se numeau "polonezi". Şi era un banc cu cineva care intra într-un magazin alimentar în care nu era nimic, bineînţeles, şi întreba: "aveţi polonezi?" şi vânzătoarea îi spunea: "păi domnule, dacă aveam măcar un polonez, mai eram noi în situaţia asta?!" Ei bine, de aici putem să învăţăm, de la acest spirit al polonezilor pe care l-au demonstrat de când au intrat în Europa şi când, fără niciun fel de jenă, l-au pus la punct pe preşedintele Chirac, eram în Franţa pe vremea aceea, care, preşedintele Chirac făcuse o afirmaţie uşor de superioritate şi polonezii i-au răspuns la nivel de preşedinte, bineînţeles că nu au de primit lecţii din partea Franţei. Ce cred că ne lipseşte nouă şi mi-aş dori din suflet să dispară din memoria colectivă, vorbă românească, "capul plecat, sabia nu-l taie!". Trebuie să ne amintim că suntem români şi că avem o istorie şi o cultură şi demnitatea este un lucru foarte important. Deci să ţinem capul sus, pentru că avem de ce şi avem cu ce să ne mândrim. Suntem români şi suntem mândri că suntem români, oriunde ne-am afla, în orice colţ al lumii.

Reporter:Israelul are o particularitate. Nu putem vorbi de o diasporă românească în Israel deoarece evreii originari din România au venit în Israel, au făcut Alia în baza legii întoarcerii în ţara lor. Din această perspectivă, care este viziunea Departamentului românii de pretutindeni pentru apropierea de generaţiile a doua şi a treia, născute în Israel?

Bogdan Stanoevici: Deja există legătura indisolubilă prin părinţii şi bunicii acestor copii, care nu poate fi ruptă şi am constatat de-a lungul istoriei noastre româneşti că nimeni n-a reuşit să rupă aceste legături cu entitatea românească, cu spiritul românesc. Deci, avem deja acest atu. Felul în care Israelul a procedat într-o perioadă total diferită, de altfel astăzi politica este schimbată din acest punct de vedere - de exemplu se încurajează recuperarea naţionalităţii, cetăţeniei celor cărora li s-a smuls de un sistem politic sau de alte sisteme. Noi încurajăm, evident, orice revenire către ţară şi cred că un prim pas, dincolo de schimburile de studenţi de care vorbeam, sunt taberele de vară. În aceste tabere de vară noi organizăm la departament acest tip de tabere, care se numesc ARC - ele se organizează de mai mulţi ani de zile, nu este o invenţie de-a mea, eu nu fac decât să sunt continui, pentru că mi se pare normal să continuăm ceva ce a fost început şi a fost bine început, nu sunt deloc adeptul dacă vine cineva nou, se consideră mai inteligent decât ceilalţi şi strică tot şi face altceva. Acel altceva poate să fie mai bun, dar de regulă este mai prost şi o luăm de la început. Trebuie să avem o viziune şi eu încerc să am o viziune, noi să avem o viziune legată de acest departament şi de românii de pretutindeni. Deci aceste tabere pe care le organizăm sunt un liant şi o legătură extrem de solidă cu România, ele au loc în România şi sunt multinaţionale. Dar toţi cei prezenţi în aceste tabere sunt, de fapt, români; că vin din teritoriile istorice, că vin din diasporă sau că vor veni din Israel, pentru că vrem să alocăm un anume număr de locuri pentru copii, elevi şi studenţi din Israel, tocmai pentru ca această multiculturalitate, toţi aceşti copii care trăiesc în spaţii diferite, în care cultura este diferită, în care viaţa este diferită, să se poată reuni şi să vorbească limba română. Copii şi tinerii în general vorbesc foarte uşor. Limba gimnastica este prima zi, de a doua zi încolo vorbesc ca şi cum se ştiu de o viaţă. Deci acest lucru mi se pare o primă etapă. Sigur că nu putem să facem totul, oricât de mult am vrea, imediat, dar e o etapă importantă, cred eu. O altă etapă la care ne gândim şi pe care am găsit-o împreună ieri, în discuţiile pe care le-am avut, este aceea de a crea grădiniţe aici, în Israel, în care bunicii, cei care au ieşit la pensie şi care au încă energia şi dorinţa de a petrece câteva clipe cu nepoţeii sau cu nepoţeii altora, să poată, prin jocuri, prin tot felul de acţiuni ludice, să îi înveţe pe aceşti copii româneşte. Este o altă etapă pe care o consider foarte necesară. La nivel de studenţi, de exemplu, care vorbesc deja româneşte, intenţionăm să facem o serie de schimburi între Israel şi România prin care grupuri de studenţi să vină din România să studieze în Israel şi grupuri de israelieni să vină în România ca să studieze în limba română, după care fiecare va reveni la el acasă. Dar va reveni la el acasă cu o experienţă în plus şi multiculturalitatea şi schimbul acesta de experienţă va fi întotdeauna util pentru ambele părţi.

Interviul realizat de corespondentul RRA, Dragos Ciocârlan a fost difuzat luni, 12 mai, la Radio România Actualităţi

AUDIO interviul integral