Republica Moldova a intrat în ultima săptămână de campanie electorală pentru alegerile parlamentare anticipate de duminică.

Este pentru a treia oară când sunt convocate alegeri înainte de termen, din cauza prevederii constituţionale care impune dizolvarea parlamentului, dacă legislativul nu reuşeşte să-l desemneze pe preşedintele ţării.

Printr-un referendum la începutul toamnei, actuala putere a încercat fără succes să obţină sprijinul populaţiei pentru modificarea Constituţiei.

Alegerile anticipate din 28 noiembrie stau sub semnul unui blocaj politic în care Republica Moldova se află din aprilie 2009, iar cauza acestuia este incapacitatea parlamentului de a alege un preşedinte al ţării.

Până în 2000, Constituţia prevedea că şeful statului este ales în mod direct.

Pe fondul conflictului între preşedintele de atunci, Petru Lucinschi, şi parlament, legislativul a modificat Constituţia transformând statul într-o republică parlamentară în care preşedintele trebuie ales cu votul a 61 dintre cei 101 deputaţi, iar în cazul în care parlamentul nu reuşeşte să-l aleagă din două încercări sunt convocate alegeri anticipate.

Imediat după modificarea Constituţiei, Partidul Comuniştilor a blocat alegerea preşeditentelui şi a provocat alegeri anticipate pe care le-a câştigat în februarie 2001, când a obţinut 71 de mandate de deputat şi l-a ales pe Vladimir Voronin preşedinte al ţării.

A fost singura dată când un partid a avut un numar suficient de mandate pentru a-şi impune preşedintele.

În 2005, comuniştii au câştigat 56 de mandate şi a fost nevoie de voturile unor partide din opoziţie pentru ca Vladimir Voronin să fie ales din nou preşedinte.

În urma alegerilor din aprilie 2009, Partidul Comuniştilor a obţinut 60 de mandate, cu unul mai puţin decât cele 61 necesare pentru a desemna un preşedinte.

Comuniştii au fost puşi în dificultate de opoziţie

Deşi comuniştii au afirmat în repetate rânduri că vor obţine aşa-numitul "vot de aur, opoziţia liberală a rămas unită şi a reuşit să blocheze de două ori alegerea preşedintelui de către parlament, provocând astfel alegeri parlamentare anticipate care au fost organizate la sfârşitul lui iulie.

De data aceasta, comuniştii au obţinut 48 de mandate, cele trei partide de opoziţie - 40, iar democraţii lui Marian Lupu -13.

Comuniştii au trecut în opoziţie, iar celealte patru partide au format Alianţa pentru Integrare Europeană care l-a desemnat pe Marian Lupu candidat la Preşedinţie, în speranţa că acesta va reuşi să atrag voturile a opt dintre foştii săi colegi comunişti.

Niciunul dintre deputaţii PCRM nu a trădat linia partidului la cele două încercări de alegeri a şefului statului.

Erau astfel create condiţiile pentru convocarea a noi alegeri anticipate. Înainte de aceasta s-a încercat modifcarea Constituţiei pentru ca astfel de blocaje să fie evitate pe viitor.

Forţele politice nu au reuşit să ajungă la un consens pentru a schimba în parlament legea fundamentală, iar un referendum organizat pe 5 septembrie a fost invalidat din cauza unei participări reduse la vot.

Modul de alegere a preşedintelui rămâne, aşadar, acelaşi.

În cazul în care după scrutinul din 28 noiembrie nu se va forma o majoritate capabilă să desemeneze un şef al statului, Republica Moldova va fi avea din nou alegeri anticipate anul viitor.