Presa liberă a avut mereu nevoie de o puternică legătură cu publicul, singura cale prin care un ziarist poate munci fără presiune politică sau apăsare comercială.

Dacă relaţia dintre ascultători şi oamenii de radio e tăiată, actul jurnalistic suferă profund.

Din 1928 Radioul public a fost legat doar de ascultătorii săi, care l-au susţinut prin taxa radio, o taxă care înseamnă un paşaport către libertate şi independenţă jurnalistică.

Radio România nu este o excepţie.

Aşa funcţionează şi BBC, şi radiourile publice din Franţa, Italia, Germania şi multe alte ţări unde lumea bună a înţeles că un radio liber aparţine poporului.

Orice altă formă de finanţare implică ataşament faţă de o putere, iar puterea poate corupe şi cele mai bune intenţii.