Revista editorialelor - 28 martie 2011

În România Liberã, Dan Cristian Turturicã scrie în editorialul sãu despre cazurile europarlamentarului Adrian Severin şi cel al liderului sindical Marius Petcu.

Adăugat: 28 Martie 2011
Ultima actualizare:28 Martie 2011

Politica Romaneasca
trimite pe mail

 După ce s-au instalat solid în pozitia dominantă, mulgerea de bani a instituţiilor în care funcţionau a devenit o treaba de rutină. Si cu riscuri aproape de zero. Toţi se stiau cu toţi si nimeni nu se temea de nimeni. Micile conflicte se rezolvau rapid pentru că era destul pentru toţi

. Era de neconceput ca procurorii să ceara anchetarea unui ministru în funcţie sau a unui lider sindical puternic. La ce bun atunci să se uite peste umăr când încasează plicul cu bani de la vreun patron de firma care "îi restituie un împrumut" sau când aranjează prin telefon plasarea unui contract de sute de milioane către un coleg de partid? Si când se afla ceva, informaţia rămânea între iniţiaţi şi nu avea nici o urmare, mai scrie Dan Cristian Turturicã.

 


 Aştia suntem!, îşi intuleazã editorialul pe care îl semneazã în Adevãrul, Ovidiu Nahoi.

Fotbalul e frumos. Fotbalismul - înlocuirea obiectivelor naţionale sau comunitare cu meciurile de fotbal, din interese propagandistice sau financiare - e periculos si poate fi fatal. Pe terenuri joacă echipe cu fotbalişti mai mult sau mai puţn talentaţi sau motivaţi. Nu se confruntă religii, nu se decide viitorul naţiunilor, nu se razbuna istoria.

Germanii pregătesc meciurile meticulos, ca pe campaniile militare. Asta le-a adus multe succese. Cu toate acestea îşi vad adeseori împlinită sumbra premoniţie naţionalã cã, oricât de bine s-ar pregãti, ceva neprevãzut le va fura victoria.

Pentru brazilieni, virtutea fără bucurie e un nonsens - doar că ei ajung uneori să fie intoxicaţi de propria virtuozitate, uitând scopul final al prezenţei lor pe teren.

Italienii ştiu că supravieţuirea depinde de economisirea resurselor - încep urât, prin a se apăra si a măcina forţele adversarilor, dar, odată ce şi-au impus sistemul, pot arăta cel mai frumos fotbal din lume.

Mergând pe aceasta logică, oare cum ar putea fi descrisă România, dupa jocul practicat de echipa naţională în ultimul an? Românii se multumesc cu puţin. Ei aleargă pentru atingerea scopului individual, fără un ţel comun, adaugã Ovidiu Nahoi.

 


 Despre acelaşi subiect, scrie în Evenimentul Zilei şi Horia Ghibuţiu.

Pentru cã eşecul nu e deplin dacã nu-l tratăm cu voluptate, noua înfrângere a reprezentativei de fotbal a României se bucurã de obişnuitul cortegiu de generalizãri, explicaţii istorice, lamentãri mioritice şi fluierãturi subţiri a pagubã.

La Zeniţa ne-am bãtut singuri, cum facem - în sfârsit, acceptabil - de ceva vreme. Dar şi aici esuãm. La cât lasã ai noştri impresia cã ar fi în stare sa se jertfeasca într-un meci decisiv (presupunând ca le-o fi explicat Lucescu-cel-foarte-mic ce înseamna sa ai un punct peste Luxemburg în economia grupei), normal ar fi sã piardã numai din autogoluri. Detaliul cã îi lãsãm pe alţii sã înscrie în locul nostru în poartã noastra e, pe de o parte, încã o demonstraţie de micime, pe de alta, denunţã neputinţa adversarilor de a întelege tactica noastra, conchide Horia Ghibuţiu.
  



Autor:
Adriana Leu
Adăugat:
28 Martie 2011


Articole pe aceeasi tema


Toate câmpurile sunt obligatorii.

Reafiseaza