Miculescu: Târgul Gaudeamus şi Festivalul RadiRo, proiecte unice în lume

Preşedintele-Director General al SRR, Ovidiu Miculescu, a fost invitatul emisiunii "Oameni care mişcă România", unde a vorbit despre proiectele Radio România.

Adăugat: 24 Septembrie 2014
Ultima actualizare:24 Septembrie 2014

Politica Romaneasca
Foto: Ovidiu Miculescu, Preşedinte - Director General al SRR. Foto: Alexandru Dolea
trimite pe mail

Două dintre proiectele culturale organizate de Radio România - Târgul Gaudeamus şi Festivalul Internaţional al Orchestrelor Radio - sunt unice în lume.

Invitat la emisiunea "Oameni care mişcă România", Preşedintele-Director General al Societăţii Române de Radiodifuziune, Ovidiu Miculescu, a precizat că aceste proiecte fac parte din misiunea publică a Radioului naţional. 

"Radio România este o medie puternică, şi lucrul acesta nu îl dovedim doar în interiorul României, pentru că milioanele de oameni care ne ascultă, de fapt, reprezintă răspunsul direct pe care îl primim de la cei care ne finanţează şi lor trebuie să le mulţumim şi în slujba lor suntem, punct. Suntem unici în lume. Şi spun lucrul acesta răspicat, prin două proiecte pe care le-am generat, le susţinem, le facem să se întâmple: Târgul Gaudeamus şi Festivalul Internaţional al Orchestrelor Radio. Nicio medie publică din lume nu a reuşit acest tip de performanţă", a spus Miculescu.

AUDIO Interviul integral cu Ovidiu Miculescu, Preşedinte-Director General al SRR, în emisiunea "Oameni care mişcă România", difuzată la Radio România Actualităţi, marţi, 23 septembrie 2014. Realizator: Ruxandra Săraru.

 

Ruxandra Săraru: Bună seara, doamnelor şi domnilor. Vă invit la o ediţie specială a emisiunii "Oameni care mişcă România". În această seară, invitatul meu special este preşedintele director general al Radiodifuziunii Române, domnul Ovidiu Miculescu. Bine aţi venit în emisiunea mea, domnule preşedinte!

Ovidiu Miculescu: Sărut mâinile, mă bucur să fiu aici şi urmăresc emisiunea dumneavoastră cu o regularitate pe care alţii ar invidia-o.

Ruxandra Săraru: Vă mulţumesc pentru acest compliment, aş spune eu şi nu numai. Aş începe cu o zicală: "Nu există lift pentru succes, trebuie să o iei pe scări" şi aş continua: Studiourile Alexandru Sahia, Televiziunea Română, Antena 1, Radio 21, Prima TV, Europa FM, SNR. Iată tot atâtea borne din cariera de succes, daţi-mi voie să spun eu, a unui om care s-a încăpăţânat şi se încăpătânează în continuare să mişte România din lumea mediei. Greşesc?

Ovidiu Miculescu: Vă mulţumesc frumos pentru această apreciere. Să ştiţi că fiecare ne alegem drumul. Or, am ales această carieră în film, ce-i drept la început, filmul a fost şi rămâne o pasiune a mea. Vremurile şi situaţiile m-au determinat, la un moment dat, să ies din studio şi să trec în partea administrativă, or lucrul acesta nu s-a întâmplat fără o oarecare durere. Regret acele timpuri, acele momente, acele poveşti extraordinare pe care le-am văzut, le-am învăţat, le-am asimilat cât eram în partea de creaţie, dacă vreţi, din zona de film şi apoi, sigur, în televiziune. Dar asta este viaţa, ne adaptăm. Într-adevăr, cariera înseamnă trepte, nu lift; lifturile urcă repede, dar se şi prăbuşesc mai repede.

Ovidiu Miculescu şi Ruxandra Săraru în studioul Radio România Actualităţi. Foto: Alexandru Dolea



Ruxandra Săraru: Aşişderea, mai repede...

Ovidiu Miculescu: Absolut. Or, este o opţiune, fiecare ne alegem drumul şi ne construim o carieră, cei care putem să construim o carieră. Important este să lăsăm ceva în urma noastră. Şi dacă ceva rămâne, înseamnă că am făcut ceva.
 

Ruxandra Săraru: Domnule Ovidiu Miculescu, şi managementul e o creaţie. Şi cum aţi ajuns la performanţe în management, că n-aţi urmat nicio şcoală de management ad litteram. Deci, cum v-aţi autocreat ca manager?

Ovidiu Miculescu: Practic, datorez mult pregătirii din film. Filmul înseamnă, de fapt, o recreare a realităţii, înseamnă construcţia unei poveşti, înseamnă capacitatea de a administra, de a închega, de a prezenta această poveste şi de a o face pe placul celor care urmează să vadă această poveste. Etapele au fost multe şi să ştiţi că nimeni nu se naşte învăţat. Fiecare loc în care am muncit fie că am fost corespondent la Washington, după aceea am venit la Antenă, trecerea prin Prima TV, construcţia, de fapt, de la Prima TV, partea de radio, cu Radio 21 şi cu Europa au însemnat, de fapt, trepte, cum spuneaţi dumneavoastră. În fiecare loc înveţi, te loveşti de situaţii, cunoşti oameni, ai experienţe şi bune, şi rele, dai cu fruntea de pragul de sus sau cu dinţii în clanţa uşii, înveţi să fii ponderat, să gândeşti de multe ori..., să măsori de multe ori înainte de a tăia, înveţi să cunoşti oamenii, înveţi să gestionezi situaţii în momente de criză, înveţi că optimismul este absolut necesar, înveţi că sunt momente în care trebuie să ai curaj să îţi asumi lucruri. Deci, cuvântul acesta "management", de fapt, ascunde sau include foarte multe piese de puzzle care, doar puse în ordinea lor unică, dau acest rezultat. Deci, se învaţă mult, se munceşte foarte mult, se investesc oameni şi echipele cu care lucrezi cu încredere. Este nevoie de un comportament onest faţă de cei cu care munceşti, pentru că în momentul în care le ceri performanţă ei nu te vor crede, dacă tu însuţi nu eşti capabil de performanţă. Înseamnă să ai umor, înseamnă să fii deschis la minte, înseamnă să nu-ţi fie teamă, înseamnă să fii informat permanent cu ceea ce se întâmplă în jurul tău, în lume, în industrie şi, până la urmă, depinde foarte mult dacă structura pe care o ai se potriveşte unui astfel de gen de poziţie. Nu este deloc simplu. Dacă pe uşa ta scrie "Şef" şi doar atât, oamenii te vor recunoaşte, dar nu vor crede în tine. Există o diferenţă uriaşă între un şef şi un lider. Am încercat permanent să fiu nu un şef, ci un lider şi, mulţumesc lui Dumnezeu şi oamenilor cu care am lucrat până acum şi cu care lucrez, rezultatele şi performanţele care au apărut şi apar se datorează acestei...

Ruxandra Săraru: Filozofii aş spune eu.

Ovidiu Miculescu: Absolut.

Ruxandra Săraru: Domnule Ovidiu Miculescu, cu ce v-a surprins Radio România, ca instituţie publică, faţă de ce eraţi obişnuit în privat?

Ovidiu Miculescu: Pentru mine, trecerea din zona privată în zona publică a însemnat aproape un şoc cultural; deci, a fost cel mai greu lucru care mi s-a întâmplat profesional până acum, pentru că serviciile publice au o lentoare, au, ştiu eu, o încetineală fundamentală, un tip de construcţie mentală îngheţată, în multe sectoare, în alte vremuri. Deci, acesta a fost lucrul cel mai greu: înţelegerea mecanismului, identificarea soluţiilor, găsirea de argumente pentru a convinge sistemul că nu se poate în felul acesta, vremurile se schimbă, trăim într-o epocă în care lucrurile se petrec foarte rapid. Asta a fost foarte, foarte greu.

Ruxandra Săraru: Şi frustrant, cred eu.

Ovidiu Miculescu: Înţelegerea şi, apoi, lupta cu această mentalitate în multe zone absolut înţepenite şi extrem de rezistente la nou şi la schimbare.

Realizator: Domnule Ovidiu Miculescu, vă pun o întrebare tranşantă: de ce noi performăm, constanţă economică - deci, în primul rând, înainte de constanţă economică, recuperarea economică -, constanţă economică, audienţe, proiecte culturale, proiecte internaţionale şi colegii noştri, nu? Vă întreb cinstit.

Ovidiu Miculescu: Colegii noştri de ...?

Ruxandra Săraru: De la Televiziune, pentru că avem aceeaşi lege. Primesc aceiaşi bani, avem aceeaşi încredere a publicului şi a plătitorului de taxă. Greşesc?

Ovidiu Miculescu: Aici, cu încrederea cred că este diferenţă. Dar am să încerc să vă explic. Consider că problema principală este exact în ceea ce spuneaţi dumneavoastră, în tipul de abordare managerială. Din păcate, Televiziunea a suferit de-a lungul timpului la acest capitol, adică s-a demonstrat că persoane politice, străine de industrie, cu interese neclare, ca să nu le numesc altfel, nu pot administra o industrie. Radioul şi Televiziunea sunt industrii, nu sunt hobby-uri. Cred că Radioul, începând de la momentul înfiinţării lui, în 1928, a beneficiat în mare parte de oameni mult mai responsabili, şi-a construit această credibilitate, această forţă extraordinară pe care o are în societate. Televiziunea, de la momentul separării, mizând foarte mult pe statutul de regină a mediei, dacă îmi permiteţi această asemănare, a crezut foarte tare că va rămâne în top fără să facă nimic. Nu s-a adaptat la momentele pe care le-a traversat, au venit în fruntea ei, în mare majoritate, oameni care nu au înţeles ce se întâmplă acolo. S-au întâmplat foarte multe orgolii. Cred că zona politică nu s-a concentrat suficient, în sensul de a avea grijă pe cine trimite acolo. Există o mentalitate, pentru că şi la ei, şi în Televiziune, cred că sunt încă oameni care trăiesc în 1984, ori această neadaptare şi această uşurinţă în care s-au luat lucrurile, promovarea unor interese personale sau de grup, cred nu întotdeauna ortodoxe, au creat acest complex care a dus an de an, mandat de mandat, în această situaţie absolut teribilă în care se află astăzi Televiziunea. Cred că un serviciu public de televiziune trebuie să existe şi există în orice ţară. În acelaşi timp, cred că deficienţa majoră managerială şi incapacitatea de a aduna resorturile Televiziunii, cele bune, şi oamenii de valoare, pentru că acolo încă sunt oameni de foarte bună calitate, au dus la acest şir de rezultate absolut dramatice. Cred că sfârşitul Televiziunii, în această formulă, se apropie cu paşi repezi; este păcat. La Radio nu s-a întâmplat aşa. Vă vorbesc doar de ultima perioadă, în care sunt apropiat de Radio şi lucrez în Radio. Avem o cu totul altă abordare, gândim mult, proiectăm bine, nu dormim multe nopţi, am construit o echipă, suntem aplicaţi la ceea ce este nou, avem un alt ritm de acţiune şi iată că performăm. Această performanţă să ştiţi că se construieşte din lucruri mărunte. Nu sunt chestiuni spectaculoase, dar să ştiţi că un grup sau o armată nu va învinge dacă nu crede în steagul sub care luptă şi în cei care o conduc. Este o chestiune despre care nu se scrie în cărţi decât foarte puţin.

Ruxandra Săraru: Aţi introdus în mentalitatea mea şi a colegilor mei termenul de 'industrie'. Tot îl bătătoriţi şi bine faceţi, spun eu. "Media este o industrie, nu un hobby" - îmi permit să vă citez. Aţi venit la începutul acestui an cu un lucru extraordinar, după părerea mea, şi anume, dacă nu suntem online, aproape n-o să fim nimic, ca să cităm clasicii ortodoxiei. Hai să explicităm, puţin!

Ovidiu Miculescu: Începând cu mulţi ani în urmă, internetul, practic, a început să ocupe piaţa, să ocupe vieţile noastre, minţile noastre, activitatea noastră. Totul în jurul nostru se întâmplă sau are o alternativă mult mai rapidă şi mult mai eficientă în online. S-au întâmplat lucruri triste. Uitaţi-vă la presa scrisă pe care online-ul a omorât-o cu un cinism şi cu o determinare demne de cauze mai bune. Online-ul, practic, nu mai ţine de viitor, este prezent, început acum câţiva ani buni. Pentru Radio, dacă nu se va adapta acestui mediu fără frontieră, extrem de ofertant, extrem de rapid, extrem de complex, radioul clasic, singur pe undă, va avea probleme mari. De murit, nu va muri, dar, practic, online-ul şi deschiderea uriaşă pe care o oferă acest mediu sunt absolut necesar de implementat şi de construit pe această zonă. Dacă nu exişti în momentul acesta în online, aproape nu exişti de loc. Ţine tot de această mentalitate. Eu mă bucur că această instituţie a început să înţeleagă încă de anul trecut necesitatea adaptării la online şi a dezvoltării în online, or online-ul este unul din pariurile mele pentru această instituţie, pentru acest serviciu public. Peste tot în Europa şi în lume, online-ul depăşeşte on air-ul. Or, dacă nu înţelegem lucrul acesta, va fi rău; dar lucrurile aici au început să se mişte. Sigur, încă unii nu înţeleg exact despre ce este vorba, este o bătălie de zi cu zi, dar pe măsură ce accesează online-ul, pe măsură ce se construieşte în online se văd şi beneficiile, or iată că, practic, online-ul rezolvă distanţe de mii de kilometri, online-ul facilitează comunicarea instantanee, online-ul, practic, oferă posibilităţi de exprimare şi de creaţie pentru programele radio pe care undele clasice greu le pot concura.
 
Ruxandra Săraru: Domnule Ovidiu Miculescu, EBU (European Broadcasting Union n.r.), ABU (Asia-Pacific Broadcasting Union n.r.), iată, atâtea izbânzi, cel puţin în ultimii doi ani, pentru Radio România. Ne aflăm în cea de-a doua ediţie a Festivalului RadiRo, Gaudeamus - Carte de Învăţătură, proiectele culturale, Radioul începe - daţi-mi voie, ca un vechi lucrător în Radio, să-i dau un calificativ -, Radioul începe să penetreze din ce în ce mai mult toate mediile, toate conştiinţele, să pună toate energiile creatoare în slujba unui scop naţioanl şi internaţional. Greşesc?

Ovidiu Miculescu: Categoric, nu. Radio România este o medie puternică şi lucrul acesta nu îl dovedim doar în interiorul României, pentru că milioanele de oameni care ne ascultă, de fapt, reprezintă răspunsul direct pe care îl primim de la cei care ne finanţează, şi lor trebuie să le mulţumim, şi în slujba lor suntem, punct. Sigur că Radioul, fiind extrem de stabil financiar, dezvoltând aceste proiecte extraordinare, îndeplinindu-şi misiunea publică într-un mod extrem de onest şi de performant, s-a făcut văzut în Europa, şi nu numai. Colegii noştri din European Broadcasting Union ne respectă, proaspeţii noştri colegi din Asia-Pacific Broadcasting Union încep să înţeleagă ce este cu noi, şi turneul de la Kuala Lumpur a demonstrat acest lucru, adică, oamenii au fost absolut uimiţi de ceea ce putem face. Or, cred că toată această dezvoltare de proiecte culturale, educative, naţionale sau internaţionale fac parte din misiunea noastră publică prezentă sau nu în on air. Cred şi sunt convins că misiunea publică se declină în mai multe feluri: în on air, în online, în off air, prin astfel de activităţi şi acţiuni. Suntem unici în lume, şi spun lucrul acesta răspicat, prin două proiecte pe care le-am generat, le susţinem, le facem să se întâmple: Târgul Gaudeamus şi Festivalul Internaţional al Orchestrelor Radio. Nici o medie publică din lume nu a reuşit acest tip de performanţă, or să ştiţi că numai entităţile puternice şi extrem de bine aşezate pot genera lucruri de o asemenea valoare. Sigur, RadiRo...

Ruxandra Săraru: Şi, creative, aş spune.

Ovidiu Miculescu: Absolut, absolut. Sigur că Radio România Actualităţi este, ştiu eu, crucişătorul entităţii pe care o numim Radio România şi îşi face treaba şi foarte bine, dar, la fel şi Antena Satelor, la fel şi posturile regionale, la fel şi 3Net-ul, dar dacă vorbim despre aceste proiecte culturale, suntem printre puţinele medii din Europa care avem două canale dedicate exclusiv culturii - România Cultural şi Radio România Muzical. Astea sunt semne de forţă şi confirmăm, cu fiecare pas pe care îl facem că ceea ce facem extrem de serios, extrem de performant şi tot mai multă lume a început să se încline în faţa acestor performanţe, şi nu e puţin lucru.

Ruxandra Săraru: Radio România e un success story, aş spune eu, şi pentru dumneavoastră, şi pentru noi, şi pentru public. Care este cheia succesului, care este partea nevăzută din punctul de vedere al lui Ovidiu Miculescu?

Ovidiu Miculescu: Am crezut întotdeauna cu tărie că un vis poate fi transformat în realitate, am muncit foarte mult, am crezut şi cred în oameni, am crezut şi cred în echipe, m-am ghidat întotdeauna după nivelul maxim al performanţei şi mi l-am dorit şi cred că atunci când eşti onest cu tine însuţi, deschis şi dedicat sută la sută, Dumnezeu te ajută.

Ruxandra Săraru: Cu aceste cuvinte, aş închide ediţia din această seară a emisiunii "Oameni care mişcă România". Iată un om care a mişcat, mişcă şi se încăpăţânează, aş spune eu, să mişte România din domeniul mediei, şi nu numai. Domnule Miculescu, vă mulţumesc pentru participarea la această emisiune şi vă aştept la sfârşitul anului să tragem linie şi să o luăm de la capăt.

Ovidiu Miculescu: Vă mulţumesc şi eu şi tuturor celor care ascultă Radio România Actualităţi şi celelalte posturi ale noastre. Aveţi încerdere în noi pentru că vă suntem dedicaţi şi îndatoraţi sută la sută.

Ruxandra Săraru: Doamnelor şi domnilor, aici se încheie ediţia din această seară a emisiunii "Oameni care mişcă România". Ne întâlnim marţea viitoare la aceeaşi oră cu un alt om care se încăpăţânează să creadă că România poate fi mişcată.



Autor:
Radio România
Editor:
Luminiţa Apostolescu
Adăugat:
24 Septembrie 2014


Articole pe aceeasi tema


Toate câmpurile sunt obligatorii.

Reafiseaza