Realizator: Eugen Rusu - După ce anul trecut mediul online a jucat un rol decisiv în alegerile prezidenţiale, un nou exemplu am văzut zilele acestea când mobilizarea mişcării de stradă s-a făcut exclusiv pe internet, pe o reţea de socializare. Tot pe internet s-au transmis mesaje informale sau emoţionale, revendicări şi s-a trecut prin etape de negare, revoltă şi apoi sprijin şi solidaritate. Mii de oameni au postat şi distribuit informaţii care au generat, potrivit specialiştilor, un trafic imens. Despre comunicarea virtuală vorbim acum la "Apel matinal" cu directorul executiv al Centrului pentru jurnalism independent, Ioana Avădani.

Reporter: Simona Şerbănescu - Care este reţeta mesajului de succes în mediul online şi în ce îşi găseşte rădăcini această putere?

Ioana Avădani: Cred că ceea ce face succesul, în primul rând succesul mediului online, comparativ cu ceea ce ştim noi, cu mediile tradiţionale, este exact elementul de socializare, faptul că oamenii pot să vorbească între ei, fără un intermediar. Până acum ziaristul, mediul, televiziunea, ziarul erau intermediarul între om şi factorii de putere. Puterea uriaşă a mediului online vine de la dispariţia acestui intermediar. Intermeadiarul este strict tehnologic, nu mai este o persoană. Ce constituie factor de succes pentru un mesaj? Asta este o întreagă ştiinţă - şi vorbesc foarte serios - e vorba de ştiinţă, nu de improvizaţie.

Reporter: Am constatat că există foarte mulţi bloggeri, foarte bine pregătiţi. Utilizează bine mesajul online?

Ioana Avădani: Unii da, alţii nu. Ca şi în viaţa reală, există comunicatori foarte buni şi comunicatori mai puţini buni şi nu întotdeauna faptul că eşti un bun comunicator garantează şi faptul că ceea ce spui este de valoare sau este în anumite standarde. N-aş vrea să zeificăm mediul online. Ar trebui să îl considerăm ceea ce şi este: un mediu, un mijloc, un spaţiu care oferă nişte posibilităţi tehnologice. Valorile sunt la noi. Ceea ce facem cu acest mediu depinde de noi. Poate să fie un instrument extraordinar de util, cum s-a dovedit în zilele acestea, în gestionarea unor situaţii de criză (v. mobilizarea oamenilor pentru donarea de sânge, mobilizarea voluntarilor pentru a aduce apă şi mâncare la spitale), deci poate să aibă această minunată capacitate de mobilizare a societăţii, dar poate să fie în acelaşi timp şi un instrument al răului, ca să spunem aşa şi, dacă ne gândim un pic la diseminarea discursului rasist, a ceea ce noi numim discursul urii prin intermediul mediului online, atingem deja un /.../

Reporter: Aţi vorbit despre mijloacele de informare tradiţionale. Care este locul şi rolul celorlalte mijloace de informare în acest context?

Ioana Avădani: În acest moment, în mod evident canalele tradiţionale de vehiculare a informaţiei - şi mă gândesc în primul rând la ziare, radiouri şi televiziuni - sunt într-o pierdere de audienţă. Cauzele sunt împărţite. În primul rând vorbim de oameni care au alte obiceiuri de consum al informaţiei, ne-am obişnuit să verificăm telefonul mobil din cinci în cinci minute, primim ştirile aproape instantaneu în momentul în care se întâmplă, nu mai trebuie să aşteptăm ziarul a doua zi sau jurnalul de ştiri la ora 7:00. Deci o parte ţine de modul în care evoluează societatea. Altă parte ţine de modul în care mediile tradiţionale au ştiut să se repoziţioneze faţă de acest public care se schimbă. Ceea ce pot oferi ele - şi au o bogăţie, aş spune, inestimabilă şi pe care nu o apreciază întotdeauna la justa valoare - este capacitatea editorială, capacitatea de a pune lucrurile în context, capacitatea jurnaliştilor lor de a pune întrebările care se cer puse şi de a trage la răspundere autorităţile. Din păcate, o parte din mass-media româneşti au abdicat de la această funcţie în urmă cu câţiva ani buni. S-au transformat în instrumente de dispută politică, nu în instrumente de susţinere a interesului public şi de aceea au pierdut teren în faţa mediului online şi a reţelelor de socializare.

Reporter: Pentru că există totuşi diferenţe în societate, nu toată lumea are acces la mediul online, există diferenţe de informare în funcţie de canalele la care ai acces, care creează şi percepţii diferite?

Ioana Avădani: Da, cu siguranţă şi, din păcate, la bilele negre pe care le putem acorda mediului online este şi această caracteristică, aceea de a te păstra în cercul tău de idei, opţiuni şi de prefereinţe. În mediul online ai posibilitate să-ţi alegi ce ştiri vezi, ce site-uri frecventezi.

Reporter:Persoane care sunt de acord cu tine...

Ioana Avădani: Exact. Şi, mai mult decât atât, există motoare, softuri care fac publicitate contextualizată. Deci dacă ai verificat o dată un site pe care ai căutat pantofi, ţi se vor oferi în continuare link-uri sponsorizate către site-uri de pantofi, astfel încât eşti păstrat în zona ta de confort, în bula ta de preferinţe. Asta ca să vorbim de cei care au acelaşi acces. În mod evident, există persoane care nu au acelaşi acces la tehnologie şi, oricât de dragă ne-ar fi nouă tehnologia mobilă şi a internetului, trebuie să recunoaştem că există o mare parte a populaţiei României pentru care internetul nu este un element al vieţii de zi cu zi, cum este, aş spune, pentru noi, dar aici trebuie să definim cine suntem aceşti 'noi', pentru o parte dintre noi. Dar problema nu este fără rezolvare, cere însă un pic de efort şi nu este nici nouă. Au existat nişte studii făcute în urmă cu câţiva ani pe proiecte de monitorizare a presei. Un grup de cercetători a monitorizat ziarele, fără să se uite la televizor, alt grup de cercetători a monitorizat televiziunile, fără să citească ziarele. După trei săptămâni s-au întâlnit; trăiau în realităţi paralele.

Transcrierea interviului, Agenţia de presă Rador