Reporter: Soarta oamenilor şi abia apoi partea financiară vor fi negociate în ceea ce priveşte Brexit-ul, a precizat preşedintele Klaus Iohannis, la finalul Consiliului European extraordinar, unde şefii de stat şi de guvern din cele 27 de ţări membre au adoptat în unanimitate direcţiile şi limitele tratativelor cu Guvernul britanic.

Aşadar, soarta cetăţenilor Uniunii Europene, care trăiesc şi muncesc acolo, contează.

Invitata ediţiei este doamna senator Gabriela Creţu, preşedinta Comisiei pentru Afaceri Europene din Senatul României.

Declaraţiile preşedintelui, care reflectă, de altfel, hotărârile luate de cei 27 de lideri europeni, reprezintă un semnal pozitiv pentru conaţionalii noştri, care, acum, muncesc şi trăiesc în Regat şi care, pe semne, sunt îngrijoraţi, preocupaţi de toată istoria asta, cu Brexit-ul?

Gabriela Creţu: Nu atât declaraţiile preşedintelui, cât textul care a ieşit astăzi din Consiliul European. Odată, pentru că textul este susţinut unanim şi asta arată determinare şi unitate la nivel european, ceea ce este foarte util în atingerea obiectivelor propuse. Orice divergenţe care ar fi putut apărea între cei 27 cu privire la felul în care trebuie să se procedeze şi la obiective, nu mai vorbesc, ar fi slăbit capacitatea de negociere. Noi nu trebuie să uităm niciun moment că Regatul Unit are o tradiţie absolut redutabilă în materie de negociere, inclusiv în anii în care a fost membru. Deci, preşedintele a anunţat un rezultat care mi se pare absolut favorabil, dacă vreţi aşa, în sensul în care statele membre şi-au clarificat poziţiile, au adăugat faţă - eu cunosc textul iniţial cu care se intrase în Consiliu, m-am uitat rapid, dar cu atenţie, pe noul text şi el introduce câteva elemente esenţiale, şi asta sper să fie şi respectat, nu doar introdus în textul documentului.

Reporter: Avem în faţă doi ani de negocieri. Va fi o perioadă nu tocmai uşoară pentru negociatorii Uniunii Europene şi pentru cei britanici, de cealaltă parte. Credeţi că solidaritatea, astăzi anunţată la Bruxelles, va rezista tuturor problemelor, care se vor ivi inerent în cursul negocierilor?

Gabriela Creţu: Trebuie să reziste din următorul motiv: o mare parte a elementelor, care se negociază, sunt de competenţe exclusiv europene. Orice încercare de joc - căci au fost deja făcute, măcar pe ideea de "Divide et impera!" - dacă îi divizăm, bineînţeles că se poate negocia mai bine şi, eventual, se poate obţine un acord mai favorabil, ar putea gândi britanicii. Or, noi trebuie să obţinem un acord, în care obiectivele de care vorbeaţi la început, în primul rând apărarea intereselor cetăţenilor - aceasta este noua formulare care apare în text - să fie luată în considerare şi să se plece de la aceştia. Pe de altă parte, să se păstreze principiul de la care s-a plecat de la început, că nicio ţară care nu este membră a Uniunii Europene nu poate să aibă mai multe avantaje decât una care este membră a Uniunii Europene şi are, pe lângă drepturi, şi obligaţii şi şi le plăteşte, şi le respectă, etc. Sigur că se va încerca. S-a încercat deja. Cred că de asta s-a modificat textul. Dacă mă uit pe modificările textului, apare în text cuvântul "transparenţă", care denotă, de o anumită manieră, exact teama de care vorbeaţi dumneavoastră, că se va încerca o divizare a statelor membre sau că ele însele vor descoperi că au, cumva, interese diferite şi atunci vor încerca să trateze bilateral anumite aspecte, nu atât pentru acordul de ieşire. Acordul de ieşire cred că trebuie să fim suficient de raţionali, de înţelepţi, să-l negociem la nivel european. Este vorba de acordurile de după ieşire, de reintrare, respectiv de relaţiile pe care Marea Britanie le va avea cu Uniunea Europeană şi cu statele membre, după ce va înceta să fie o ţară membră a Uniunii Europene.

Reporter: România va deţine preşedinţia Uniunii Europene exact în anul 2019, exact în perioada în care ieşirea definitivă a Marii Britanii este anunţată. Implică un rol mai important al ţării noastre, încă de pe acum?

Gabriela Creţu: Cu certitudine, este o perioadă extrem de densă cea în care vom deţine preşedinţia. Dar, pe de o parte, vreau să spun că eu nu sunt atât de optimistă încât să cred că termenul de 29 martie 2019 va putea fi respectat, din motive, dacă vreţi, nu numai legate de complexitatea negocierilor, nu din motive legate de cele aproape 21 mii de directive şi regulamente şi acte şi decizii care trebuie modificate, ci dintr-un cu totul alt motiv: pur şi simplu, dacă vreţi, organizatoric. În Marea Britanie s-au declarat alegeri anticipate, care vor avea loc în iunie; după aceea, urmează o perioadă de formare a noului guvern; noul guvern, este posibil, chiar dacă Parlamentul britanic a aprobat şi la ei principiile de negociere, cum a făcut astăzi Consiliul, la nivel european, să aibă o abordare nuanţată, uşor ferită, asupra problemelor şi, vedeţi, este atât de complex ceea ce trebuie rezolvat, nu numai este vorba de retragerea Marii Britanii, dar de a înlocui ceea ce până acum însemna contribuţia Marii Britanii cu o contribuţie predivizată - cum să zic? - a statelor membre. Gândiţi-vă că este vorba de componentele financiare, nu doar pe buget, noi suntem foarte interesaţi de bugetul Uniunii Europene şi ca Marea Britanie să-şi respecte obligaţiile, să-şi plătească contribuţiile, inclusiv datoriile. Dar nu este vorba de asta. Principalele instituţii europene financiare sunt constituite cu contribuţia statelor membre. Retragerea Marii Britanii va necesita, probabil, nu ştim încă soluţia care se va găsi, o înlocuire a acesteia de către celelalte state membre şi o recalculare a tuturor contribuţiilor, a ponderii. Este extrem, extrem de dificil - n-am vrea să-i ameţim pe cei care ne ascultă cu aspecte tehnice, dar, aşa cum se ştie, diavolul se ascunde întotdeauna în detalii şi este foarte important să se negocieze cu mare atenţie. Deci, eu nu sunt foarte optimistă că se va respecta termenul de doi ani. Dacă ţinem cont de faptul că în acest termen ar fi fost gândite şi vreo 4-5 luni, în care să se ratifice acordul la care echipele de negociere vor ajunge, este aproape de domeniul peformanţei politice excepţionale, rar întâlnite, ca să