Evocarea personalităţii Reginei Ana a României

"Faptul că ar fi coborât între oameni s-a văzut în perioada foarte grea a războiului în care nu i-a fost nici greu şi nu i-a fost nici ruşine să se urce la volan şi să conducă o ambulanţă de război, ba chiar să îngrijească răniţii".

Adăugat: 2 August 2016
Ultima actualizare:2 August 2016

Politica Romaneasca
Foto: Regina Ana a României. Sursa: Facebook
trimite pe mail

Reporter: Andreea Marin: Doamnă Denise Theodoru, aţi fost foarte apropiată de Casa Regală. Cum aţi perceput-o pe Regina Ana dincolo de coroană şi dincolo de imaginea de la televizor, sau de vocea ei de la radio?

Denise Theodoru: M-am aflat de multe ori în preajma Reginei Ana şi am vorbit de multe ori cu Majestatea Sa şi de fiecare dată m-a frapat caracterul foarte deschis şi foarte direct al adresării Majestăţii Sale pentru că pur şi simplu nu făcea diferenţa între cei foarte foarte apropiaţi de Casa Regală şi restul lumii. Cei care ne-am aflat în faţa Majestăţii Sale întotdeauna am fost egali şi pe toţi ne-a tratat cu bunăvoinţă şi cu umor şi, aşa cum spuneam, cu o deschidere absolut cordială. Am reascultat acum câteva minute o foarte scurtă înregistrare pe care am făcut-o în 2003 la Geneva, o înregistrare în care se află şi Regele Mihai şi Regina Ana, iar ceea ce mi-a mărturisit Regina Ana atunci în 2003 la Geneva era încrederea pe care o avea în tinerii care odată ce se întorceau de la facultăţile care îi împrăştiaseră prin lume ar fi revenit în România şi ar fi adus un suflu nou. Avea o încredere fabuloasă, fantastică în tineri.

Reporter: Doamnă, am văzut un interviu pe care l-a acordat Televiziunii Române şi m-a frapat, cel puţin din acest interviu, modestia dumneaei. Dumneaei spunea că 'Majestate' este un cuvânt prea preţios şi prea complicat pentru dumneaei şi că ar prefera să i se adreseze lumea cu doamnă. Era şi în realitate şi în viaţa de zi cu zi modestă?

Denise Theodoru: Da, da, da, aşa era. În primul rând gândiţi-vă că nu a apucat să guste din bucuria de a fi cu adevărat regină. A fost un fel de regină simbolică lângă Regele Mihai. Chiar povestea la un moment dat că după ce deciseseră să se căsătorească, a ajuns la dânsa vestea că fusese forţat să abdice, dar nu a impresionat-o foarte tare decât gândindu-se la suferinţa lui. Ea a spus: oricum ar fi, eu îl voi urma oriunde. Într-adevăr era o persoană modestă, dar cu acea modestie a familiilor bune, cu acea modestie a nobleţei. Mi-au povestit mai mulţi români de la Geneva că în perioada anilor dinainte de 1989 de obicei de Sfânta Ana, în septembrie şi de Sfinţii Mihail şi Gavril de ziua regelui şi a reginei, românii obişnuiau să meargă la poarta reşedinţei regale cu un buchet de flori, cu o sticlă de vin ca să prezinte Majestăţilor Lor toate cele bune. Nu odată s-a întâmplat ca regina să iasă într-o ţinută ca orice doamnă care se află la bucătărie, cu un şorţuleţ în faţă şi să-i primească cu multă jovialitate, să le ofere cafea, să le ofere un păhăruţ de lichior.
Şi de fiecare dată regele stătea de vorbă cu ei în modul cel mai simplu, cel mai prietenesc. Faptul că vorbim despre modestie trebuie să-l înţelegem în contextul educaţiei pe care a primit-o Regina Ana, pentru că venea dintr-o familie cu rădăcini extraordinar de adânci în istoria monarhiilor europene în care pentru a accede să fii prinţesă, să fii rege, să fii regină trebuia să urmezi o şcoală extrem de laborioasă şi extrem de complicată. Copiii aceştia erau formaţi de mici să nu aibă nasul pe sus, să îşi înţeleagă supuşii, să fie asemenea lor ca să-i poată înţelege. Despre asta trebuie să înţelegem atunci când vorbim despre modestie. Altfel, pot să vă spun că Regina Ana era o persoană extraordinar de veselă. Nu am văzut-o niciodată tristă sau abătută. Întotdeauna avea o glumă cu care răspundea. Şi încă un amănunt foarte interesant, deşi doar rupea câteva cuvinte româneşte, înţelegea absolut totul perfect. În timp ce eu înregistram interviul cu Majestatea Sa Regele Mihai, regina îl aproba sau îl dezaproba din cap şi îmi dădeam seama că înţelegea absolut toate nuanţele. Întâmplarea a fost atât de tragică încât nu am avut parte de o asemenea regină care într-adevăr ar fi luminat viaţa românilor.

La Versoix : Regele Mihai alături de reporterul Radio România, Denise Teodoru.

Reporter: Doamnă, uitându-ne în istorie vedem că românii au avut parte doar de regine adevărate care s-au implicat, care au coborât de pe tronul lor şi s-au dus în mijlocul oamenilor. Era Regina Ana o astfel de regină care să coboare din locul ei şi să meargă în mijlocul oamenilor?

Denise Theodoru: Nu aş spune că am văzut-o vreodată pe Regina Ana comportându-se de la înălţimea tronului. Cred că niciodată. Mai mult decât atât, ştiu din istorisirile pe care le-am ascultat de la Alteţa Sa Regală Principesa Margareta, de la Alteţa Sa Regală Principele Radu, că şi în familie se purta cu aceeaşi atitudine foarte directă care, cum să spun, dovedea sinceritate şi pretindea sinceritate. A fost un om foarte drept şi foarte just care nu suporta minciuna şi care îi punea foarte repede la punct pe ceilalţi. Iar faptul că ar fi coborât între oameni s-a văzut în perioada foarte grea a războiului în care nu i-a fost nici greu şi nu i-a fost nici ruşine să se urce la volan şi să conducă o ambulanţă de război, ba chiar să îngrijească răniţii. Era pregătită pentru orice şi viaţa într-adevăr nu a menajat-o, pentru că a avut o viaţă grea. Gândiţi-vă că a crescut cinci fete în condiţiile în care situaţia materială a familiei regale era extrem de precară. Sunt istorisiri şi chiar sunt şi câteva secvenţe filmate din perioadele în care Majestăţile lor erau în apropierea Genevei şi creşteau păsări, aveau o curte din aceasta aproape ţărănească în care îşi creşteau cele necesare pentru bucătărie, pentru că era viaţa foarte grea, iar Majestatea Sa Regele nu a avut în permanenţă un serviciu şi un salariu care să suţină cu uşurinţă familia. Tot timpul le-a fost greu. Le-a fost greu să îşi ţină fetele la şcoală, le-a fost greu să le dea educaţia pe care trebuiau să o dea, deşi nu ştiau că la un moment dat va cădea comunismul şi viaţa se va răsuci şi pentru români, totuşi şi-au crescut fetele şi în special pe Principesa Margareta, fiica cea mai mare şi care urma să fie moştenitoarea coroanei ca pe o adevărată viitoare regină. Dar tot timpul i-a fost greu, însă femeia aceasta eu aş spune că poate să fie un model pentru oricare fată sau femeie din România, pentru că niciodată nu se arăta obosită, niciodată nu se văita. De exemplu acum vreo doi ani de zile când a avut o problemă de sănătate, era internată la Geneva, şi la un moment dat cineva din anturaj mi-a spus: în sfârşit regina este bine. Astăzi a ridicat tonul la medici, la asistente, ceva nu i-a convenit, nu era suficient de bine, suficient de curat, a pus lucrurile la punct. Era un caracter extraordinar de puternic. Şi regret, regret din suflet că nu am avut ocazia să o cunoaştem mai bine cu toţii.

Reporter: Doamnă, dacă ar fi fost o astfel de ocazie, dacă românii ar fi putut să o cunoască, ce ar fi învăţat de la ea?

Denise Theodoru: Ar fi învăţat în primul rând să muncească, pentru că Regina Ana a fost o femeie care a muncit din greu toată viaţa ei.
Ar fi învăţat faptul că nu trebuie să minţi, că trebuie să fii cinstit, că trebuie să fii corect, că trebui să-ţi dedici viaţa familiei şi celorlalţi şi că mai presus de orice trebuie să-ţi iubeşti patria. Deşi a venit târziu în România, Regina Ana a reuşit să devină încet, încet româncă în sufletul ei pentru că ştia foarte bine istoria României, ştia toate greutăţile prin care trecuseră românii înainte de '89, pentru că Majestăţile Lor ascultau regulat Europa Liberă şi ştiau tot ce se întâmplă în ţară şi acest spirit de dreptate, cred eu că ar fi fost lucrul cel mai preţios pe care românii l-ar fi avut de învăţat de la Regina Ana. Şi într-un fel să spunem... un fel de intransigenţă. Într-adevăr, Regina Ana era o persoană intransigentă, pentru că era perfecţionistă în felul ei şi voia ca, aşa cum ea nu îşi precupeţeşte nici un efort şi ceilalţi să procedeze la fel. Toată viaţa ei a fost contracronometru, o luptă contracronometru, pentru că trebuia să-l susţină pe rege, care suferea îngrozitor de mult şi ea îi înţelegea suferinţa, trebuia să susţină fetele, trebuia să-i susţină pe românii care veneau la poarta lor ca să vorbească cu ei cu nădejdea în suflet că poate Dumnezeu va face într-un fel la un moment dat ca regele să redobândească ceea ce i se furase pe nedrept.

Reporter: Doamnă, după atâţia ani aproape de Casa Regală şi într-un moment ca acesta ce puteţi spune, de unde îi venea nobleţea? Pentru că din tot ce mi-aţi povestit eu am în mintea mea portretul unei femei nobile.

Denise Theodoru: Era o femeie nobilă, într-adevăr. Gândiţi-vă că prin sângele ei se uneau o mulţime de familii nobile, o mulţime de familii europene: bourbonii pe de-o parte, pe de altă parte monarhia daneză din care se trăgea. Dar nu este numai asta cred. Vă spuneam că felul în care a fost crescută şi apoi originalitatea ei ca om, pentru că până la urmă, rege sau cerşetor, cred că personalitatea omului aşa cum o lasă Dumnezeu şi cum şi-o construieşte omul este cea care face să rămână urme pe nisip în spatele lui. Un aspect despre care aş vrea să vă spun - n-aş vrea să-l uit - este că dincolo de intransigenţă, dincolo de acest caracter extraordinar de puternic, regina în sufletul ei era o poetă; ea picta. Puţină lume ştie că Regina Ana picta. Există o carte scrisă de Principele Radu în care sunt prezentate mai multe dintre picturile Reginei Ana şi acolo se vede ce suflet sensibil avea şi îţi dai seama ce efort trebuia să facă pentru a fi hotărâtă, pentru a conduce o gospodărie în care bănuţii erau număraţi de la o săptămână la alta pentru a conforta un soţ care suferea pentru că nu era în ţara lui şi pentru ceea ce sufereau românii la momentul respectiv. Dar cum spuneam, ea nu s-a plâns niciodată. Este într-adevăr un model, un model care ar trebui analizat mai bine de români.

Mai multe despre cuplul regal aici.



Autor:
Radio România Actualităţi
Editor:
Luminiţa Voinea
Adăugat:
2 August 2016


Articole pe aceeasi tema


Toate câmpurile sunt obligatorii.

Reafiseaza