De la Alba Iulia, acum 100 de ani, delegaţii au plecat în cursul după-amiezii spre casele lor.

Am călătorit cu trenul, care era fără geamuri, la început de iarnă grea, îmbrăcaţi în blănuri, povestesc participanţii la Marea Adunare.

Alţii, care au mers cu căruţele, spun că au sosit la Zlatna uzi şi îngheţaţi.

Au fost aşteptaţi în satele lor cu mese întinse şi cu un entuziasm general.

Iar Blaga povesteşte că la întoarecere un copil a strigat dintr-o curte: " Trăiască România dodoloaţă!".

Pentru mulţi dintre cei care au fost atunci la Alba Iulia 1 Decembrie a rămas cea mai importantă zi a vieţii lor.

Ce urma de făcut?

Sorin Iftimi de la Muzeul Unirii din Iaşi: Practic, ceea ce pune pecetea pe istoria noastră şi face din Alba Iulia un loc şi mai important din punct de vedere al Unirii, este cel din 1922, în octombrie, când a avut loc încoronarea de la Alba Iulia şi atunci a fost gestul simbolic, măreţ, suprem, prin care Alba Iulia devenea un fel de capitală simbolică a României şi care a hrănit tot timpul ideea aceasta de stat naţional, de unitate, de destin comun pe care românii urmau să-l aibă în istorie.

Iar filozoful Mihail Şora ne spune la ce trebuie să ne gandim acum, la 100 de ani de la Marea Unire.

Mihail Şora:Să ne gândim la cei din trecutul ţării noastre care au făcut ca ţara noastră să aibă această formă şi să nu mai fie un C inversat cum era până la Primul Război Mondial, şi acela obţinut cu mare greutate ca Principate Unite. Trebuie să învăţăm sa trăim împreună. Regina Maria şi regele Ferdinand au însemnat pentru noi România Mare, adică România.