Comisiile reunite de politică externă ale Camerei Deputaţilor şi Senatului au început, marţi, audierile ministrului Afacerilor Externe, Cristian Diaconescu, şi secretarului de stat Eugen Tomac în cazul procedurii de ratificare a Acordului de stabilizare şi de asociere a Serbiei la UE şi cu privire la situaţia minorităţii române din Serbia.

Audierile, la care participă şi membri ai comisiilor pentru românii de pretutindeni, au loc în absenţa presei.

Ministrul Afacerilor Externe a subliniat că instituţiile vor avea o atitudine tranşantă şi îşi doresc să se implice serios în apărarea drepturilor cetăţenilor români.

"Este de datoria noastră faţă de cetăţenii care îşi au rădăcinile în această naţiune şi nici unui român nu trebuie să-i fie ruşine că este român, indiferent unde s-ar afla", a subliniat Diaconescu.

De asemenea, el a adăugat că în urma întâlnirii cu parlamentarii se va conveni asupra unor "paşi naţionali pe care România să-i facă, chiar şi în câţiva ani".

România şi Serbia, pe poziţii diferite în cazul minorităţii care trăieşte în Timoc

În prezent, nu există o definiţie a minorităţii naţionale, acceptată într-un document juridic internaţional, obligatoriu de respectat.

În general, limba este cea prin care este definită o minoritate pentru că, prin limbă, se manifestă identitatea culturală a minorităţii respective şi nu există nicio autoritate care să poată interveni să reglementeze o anumită limbă pentru o anumită minoritate.

Specialiştii români acuză că, prin Consiliul Minorităţi Naţionale Vlahe, Serbia încearcă să creeze artificial o altă limbă.

În plus, istoricii români notează că, încă din Evul Mediu, în Serbia, numele "vlah" era folosit pentru a desemna o persoană provenită din Valahia, adică parte din România de acum.

Secretarul de stat Bogdan Aurescu, profesor de drept internaţional şi specialist în drepturile minorităţilor, consideră că Serbia face o diferenţiere artificială între vlahi şi români, două părţi ale, de fapt, aceleiaşi minorităţi.

"Există în Serbia un sistem de organizare, prevăzut de legislaţia sârbă în materie, a minorităţilor naţionale în aşa-numitele consilii ale minorităţilor naţionale, care sunt nişte organisme de stat şi care beneficiază de fonduri din partea statului. Prin urmare, se poate anticipa că există un anumit interes din partea anumitor asociaţii, anumitor grupări de a beneficia de astfel de fonduri. Dacă există şi un consiliu al minorităţii vlahe şi un consiliu al minorităţii române, cred că lucrurile sunt clare din acest punct de vedere", susţine Aurescu.

Cum toată chestiunea limbii este complicată, autorităţile române susţin că rezolvarea vine de la principalul punct din Protocolul semnat recent cu Serbia şi anume autoidentificarea liberă, adică să nu existe oprelişti pentru cineva care vrea să-şi asume apartenenţa la o minoritate.

În cazul nostru, asta înseamnă că cei din Timoc, de exemplu, să se poată declara români, iar atunci ar dispărea toată dezbaterea vlah versus român.

"Ceea ce este important este, de fapt, obligaţia pe care o au autorităţile statului unde trăieşte acea minoritate de a nu-i împiedica pe aceştia să se declare români dacă ei o doresc", a mai declarat Bogdan Aurescu.

De altfel, Convenţia privind minorităţile naţionale a Consiliului Europei prevede dreptul la liberă autoidentificare.

Serbia trebuie să respecte această Convenţie, aşa cum a făcut-o şi România înainte de a putea adera la Uniunea Europeană.

Protocolul privind minorităţile române din Serbia semnat între România şi Serbia

Oficialii României şi Serbiei au semnat pe 1 martie, la Bruxelles, textul Protocolului privind minorităţile române din Serbia.

Semnarea Protocolului a fost condiţia României pentru a accepta acordarea statutului de ţară candidată la UE pentru Serbia.

România nu a blocat demersurile europene ale Serbiei, ci doar a vrut să-şi impună politica privind minoritatea română din Serbia, care nu se bucură de drepturi şi libertăţi egale cu celelalte minorităţi.