În ultimii ani, Curtea Constituţionalã a României a fost în permanenta atenţie a jurnaliştilor, a politicienilor şi societãţii civile. Fie cã a fost vorba de excepţii de neconstituţionalitate ridicate în instanţã de miniştri, de validarea alegerii preşedintelui, de legile austeritãţii sau de salariile magistraţilor, Curtea a fost sesizatã sã judece; sã judece legi, nu situaţii şi oameni.


Deciziile Curţii sunt obligatorii şi definitive. Aceastã instituţie este unicã în ţarã, independentã faţã de orice altã autoritate publicã.


Deşi magistraţii Curţii au fost criticaţi, prin prisma deciziilor lor ori a numirilor politice, nu s-au lãsat antrenaţi în polemicile lansate.


Citiţi interviul acordat pentru Radio România Actualităţi de Augustin Zegrean, preşedintele Curţii Constituţionale.


Reporter: Care este rolul Curţii Constituţionale?


Augustin Zegrean: Şi noi am vrea sã lãmurim, sã ştie lumea despre ce este vorba. Curtea Constituţionalã este, dupã Constituţie, sigur, vorbind, garantul supremaţiei Constituţiei. Asta înseamnã cã noi veghem ca toate legile, ordonanţele guvernului, regulamentele parlamentului sã fie conforme cu Constituţia. Pe noi nu ne intereseazã dacã o lege este bunã sau este rea, dacã ajutã sau nu ajutã, dacã este oportunã sau nu este oportunã, pe noi ne intereseazã cã legea sã fie conformã cu Constituţia, sã nu încalce drepturile fundamentale ale omului, sã respecte regulile de legiferare, sã respecte celelalte dispoziţii constituþionale şi nu doar articolele din Constituţie, ci şi principiile constituţionale trebuie sã fie conforme. Sigur, pentru asta noi avem o serie de atribuţii prevãzute în Constituţie. Niciodatã nu ne sesizãm din oficiu în verificarea legilor, decât pentru legile de modificare a Constituþiei. Deci orice iniţiativã de modificare a Constituþiei, acolo ne sesizãm din oficiu. În rest, trebuie sã fim sesizaţi. Putem sã verificãm legile înainte de promulgarea lor. Deci, legea pleacã de la guvern, sau este o propunere legislativã a unui parlamentar, parcurge tot traseul de legiferare din cele douã camere ale parlamentului, dupã care, dupã ce ea este adoptatã de ambele camere, într-un termen de douã sau de cinci zile, în funcţie de lege - dacã este o lege adoptatã în procedurã de urgenţã, termenul este de douã zile, dacã este o procedurã obişnuitã, de cinci zile - în care parlamentarii sau preşedintele României sau preşedinþii celor douã camere, Avocatul Poporului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pot sã sesizeze Curtea Constituţionalã sã verifice constituţionalitatea legii înainte de promulgarea ei. Dupã ce suntem sesizaţi avem şi noi o procedurã şi ne pronunţãm, dar de regulã termenul este foarte scurt înainte de promulgare. Dupã ce noi stabilim cã legea este constituţionalã, ea se duce la Preşedinţie pentru a fi promulgatã de preşedintele României, care are la dispoziţie un termen de zece zile sã promulge legea. Dacã constatãm cã anumite dispoziţii sunt neconstituţionale sau dacã întreaga lege este neconstituţionalã, legea se întoarce la parlament, pentru ca parlamentarii sã punã de acord legea cu dispoziţiile Constituţiei şi, eventual, sigur, şi cu decizia noastrã prin care am constatat neconstituţionalitatea. Asta se întâmplã cu legile, dar nu înseamnã cã dacã o lege a fost verificatã de noi înainte de promulgare ea nu mai poate fi trimisã la Curte prin excepţiile de neconstituţionalitate pe care oamenii le pot ridica în procesele pe care le au. Acelaşi lucru se întâmplã cu regulamentele camerelor. În ceea ce priveşte tratatele internaţionale, şi acolo putem fi sesizaţi.


În ce priveşte tratatele internaţionale, şi acolo putem fi sesizaţi. Dacã noi constatãm cã un tratat care urmeazã sã fie ratificat de România este neconstituţional în raport cu Constituţia noastrã, tratatul nu se mai adoptã. Cea mai mare parte a activitãţii noastre, în schimb, este cea referitoare la soluţionarea excepţiilor de neconstituţionalitate. Dacã într-un proces, un justiţiabil considerã cã un text din legea care urmeazã sã i se aplice, legea în baza cãruia se judecã procesul lui, este neconstituţionalã, poate sã invoce în faţa instanţei de judecatã excepţia de neconstituţionalitate a acelui text sau a întregii legi sau doar o parte din ea, un articol sau o parte dintr-un articol. În momentul acela, judecãtorul de la instanţa unde se judecã dosarul este obligat sã punã în discuţia pãrţilor aceastã excepţie şi, dupã ce ascultã opinia fiecãruia, sesizeazã Curtea Constituţionalã. Sunt, sigur, şi câteva situaţii în care judecãtorul nu va sesiza Curtea Constituţionalã. Acestea sunt prevãzute în lege.


Reporter: Părea la un moment dat cã s-a fãcut exces în instanţã de cãtre avocaţi şi de cãtre pãrţi, invocând excepţiile de neconstituţionalitate şi ducând la o procedurã mai lungã de finalizare a unui dosar.


Augustin Zegrean: Noi am constatat în ultima vreme cã avem foarte multe dosare de soluţionat pe excepţii de neconstituţionalitate. De exemplu, în anul 2009, am avut aproape 10.000 de dosare de soluţionat. Asta înseamnã cã din totalul dosarelor de la înfiinţarea Curţii - Curtea s-a înfiinţat în 1992 - cele 10.000 înseamnã 40%. A crescut formidabil de mult numãrul de sesizãri. Asta este, pe de o parte, datorat faptului pe care dumneavoastrã l-aţi menţionat deja: oamenii încearcã - de regulã, pârâtul, într-un proces - încearcã sã tergiverseze soluţionarea procesului şi atunci formuleazã o excepţie de neconstituţionalitate. Eu nu îi acuz pe avocaţi cã fac asta pentru cã avocatul - ãsta este rolul lui: sã îşi apere clientul. Dacã legislaţia îi permite, este foarte bine ca ei sã procedeze în felul acesta. Pe de altã parte, mai existã un motiv. Legislaţia la noi este în perpetuã schimbare. Este un numãr formidabil de mare de legi care se adoptã. Multã lume considerã cã noi judecãm dosarele lor. Noi nu judecãm oamenii, aici la Curte. Nu judecãm nici situaþii. Noi judecãm legile. Noi judecãm legile dacã sunt sau nu sunt conforme cu Constituţia şi cu principiile constituţionale. Sigur, avem în vedere când judecãm şi practica CEDO şi încercãm sã sincronizãm legislaţia noastrã cu practica CEDO. Ãsta e rolul nostru aici: sã venim în întâmpinarea speranţelor oamenilor, sã încercãm sã îndreptãm legile atunci când ele încalcã dispoziţiile constituţionale. Este foarte grav dacã ar rãmâne o lege neconstituţionalã, o lege care încalcã un drept fundamental, de exemplu, sã rãmânã în vigoare şi sã se aplice doar pentru ca noi sã avem mai puţine dosare sau pentru ca instanţele sã soluţioneze mai repede cauzele. Rolul instanţei nu este sã soluţioneze repede dosarul. Sigur, este un deziderat, este o dorinţã, dar rolul lor este sã facã dreptate, sã soluţioneze în litera şi spiritul legii dosarele. Or, dacã o lege rãmâne neconstituţionalã şi se aplicã şi produce efecte ani de zile, cred cã este mai pãgubos decât dacã un dosar stã trei-patru luni din cauza sesizãrii la Curtea Constituţionalã. Nu dureazã mai mult de patru luni de la data la care excepţia a fost invocatã şi pânã când dosarul pleacã de la noi. Sunt însã situaţii în care instanţele nu ne trimit dosarele la timp. Am avut dosare trimise şi dupã un an de zile de la data invocãrii excepţiei şi acolo este o problemã. ªi în alte þãri sunt situaþiile oarecum similare. În Italia dureazã chiar mai mult, mult mai mult decât la noi. În Germania, sistemul legislativ permite ca oamenii sã se adreseze direct Curţii Constituţionale, fãrã sã aibã un proces. Democraţia costã mult şi dureazã mult.


Reporter : Ce diferenţiazã Curtea Constituţionalã a României de alte instituţii asemãnãtoare din ţãri europene?


Augustin Zegrean: Nu foarte mult pentru cã, în general, Curţile sunt ordonate cam dupã legi asemãnãtoare. Deci, modul de numire este foarte asemãnãtor în cele mai multe ţãri de drept latin, drept francez. Nu în toate ţãrile existã posibilitatea aceasta de sesizare a Curţii pe excepţie de neconstituţionalitate. La francezi, de exemplu, toate legile organice sunt verificate de constituþionalitate obligatoriu înainte de promulgare, dar acum, de la ultima lor modificare constituţionalã, au introdus şi ei excepţia de neconstituţionalitate. Germania este o Curte foarte importantã în Curţile Constituţionale din lume. Când iau o decizie, mai trag cu ochiul şi la Curtea germanã.



Reporter: Vorbeaţi de numire. Care este argumentul dumneavoastrã pentru cetãţeni, în condiţiile în care se ştie cã magistraţii de la Curtea Constituţionalã sunt numiţi de cãtre clasa politicã?


Augustin Zegrean: Aşa este peste tot. Sigur, se pot imagina diverse sisteme. În Spania, de exemplu, sunt numiţi de rege toţi şi nimeni nu comenteazã. În Italia, sunt, de asemenea, foşti politicieni, foşti magistraţi, foşti avocaţi, sunt numiţi la Curte. Durata lor de mandat este tot nouã ani, ca şi la noi. Sistemul de numire din trei în trei ani este la fel ca şi la noi. În Germania, membrii Curţii pot face parte din partide politice şi se respectã structura politicã a Parlamentului. Şi se respectã stuctura politicã a Parlamnentului şi la Curtea de la Karlsruhe. Noi nu mai suntem membri de partid. Noi chiar dacã am fost membri de partid la momentul în care am fost numiţi aici, am încetat orice legãturã cu partidul. Mie îmi pare rãu, am auzit şi eu discuţii de felul ãsta. Toţi judecãtorii din Europa, constituţionali, se numesc politic. Deci Curtea Constituţionalã nu este o curte pur juridicã. Este o curte juridico-politicã. Toatã lumea acceptã lucrul ãsta.


Reporter: Cum convingem cetãţenii de independenţa magistraţilor prin aceste condiţii?


Augustin Zegrean: Prin deciziile pe care le dãm, numai prin deciziile pe care le dãm. Altfel nu avem cum sã-i convingem. Nu pot nici sã-i chem aici sã vadã, nu pot nici sã mã jur în faţa dumneavoastrã cã este aşa şi nu cred cã din decizia noastrã rezultã cã ar fi o curte politicã sau înclinatã politic, deşi am auzit sãptãmâna trecutã un domn care nu m-aş fi aşteptat sã facã astfel de afirmaţii, spunând cã la Curtea Constituţionalã de la noi, deci la noi se referea, dacã am judeca legea gravitaţiei şi pe aia am declara-o neconstituţionalã. Este o mare greşealã cã s-a spus aşa ceva. Este o regretabilã greşealã şi nu mã aşteptam la guvernatorul Bãncii Naţionale sã facã o astfel de greşealã.


Reporter: Curtea a fost pusã sã decidã asupra legalitãţii unor legi care au stârnit multe controverse în Parlament, în guvern, în societatea civilã. Din punct de vederre strict, strict juridic, se poate spune cã într-o anumitã perioadã Curtea a fost o instituţie mai puternicã decât într-o altã perioadã?


Augustin Zegrean: Juridic nu, pentru cã funcţionãm dupã aceeaşi lege. Din 1992 funcţionãm dupã aceeaşi lege. Problema a fost cã într-o anumitã perioadã au fost mai puţine apelãri la Curte. Gândiţi-vã cã noi în afarã de tot ce v-am spus pânã acum, soluţionãm şi conflictele juridice de naturã constituţionalã dintre instituţiile statului. Am avut dosare în care erau implicate toate instituţiile mari ale statului. Era Parlamentul, Procuratura Generalã, CSM-ul. Nu este uşor sã judeci un astfel de dosar. Dar întotdeauna am încercat sã ţinem dreaptã balanţă a justiţiei şi, sigur, nu pot decât sã vã spun şi n-am cum sã dovedesc decât, repet, prin deciziile pe care le-am dat. Nu am simţit niciodatã de când sunt aici cã ar fi o influenţã politicã în adoptarea unor soluţii. Noi judecãm şi discutãm mult, dezbaterile la noi dureazã uneori foarte multe ore şi ne strãduim sã nu ne înclinãm politic şi sã judecãm dupã lege. Sigur cã vom fi totdeauna criticaţi, ba de unii, ba de alţii. Totdeauna judecãtorul este criticat. Aţi observat probabil cã nu ripostãm la astfel de critici. Nu rãspundem pentru cã noi am constatat cã e mai bine aşa. Noi, dacã am intra de fiecare datã în polemici cu cei care ne criticã, n-am mai termina niciodatã şi ar fi în dezavantajul nostru. Nu pentru cã n-am avea ce spune, nu pentru cã toţi cei care ne criticã au dreptate, dar pentru cã noi am constatat cã este mai bine aşa. Ori nu ãsta este rolul nostru, sã discutãm ce face un ministru, sau ce face un şef de partid.


Reporter: Aţi spus cã nu existã presiune politicã; dar presiune mediaticã simt magistraţii Curţii?


Augustin Zegrean: Nu. Probabil cã o sã supãr acuma pe multã lume cu ce vã spun. Îi vedem cã sunt aici afarã, cu maşinile, cu camere de luat vederi, cu care de reportaj. Nu ne impresioneazã. Încercãm sã nu ne lãsãm impresionaţi. Eu am încercat chiar sã discut cu ei şi am propus unor jurnalişti sã nu mai scrie fãrã sã ne întrebe. Sã lãmurim oamenii, nu sã-i încurcãm, cã ãsta-i rolul pânã la urmã şi al presei, sã lãmureascã, sã descifreze lucrurile, nu sã le încifreze.



Reporter: Aşa aţi vedea comunicarea cu presa, prin informaþii corecte şi confirmate.


Augustin Zegrean : Exact. Noi dupã fiecare şedinţã de judecatã dãm un comunicat de presã. Când sunt dosare mai importante, când credem noi cã intereseazã opinia publicã, dãm un comunicat de presã. Numai cã ei nu au rãbdare sã aştepte comunciatul de presã, ei vor sã ştie dinainte şi de multe ori vãd soluţia scrisã la televizor înainte ca noi s-o dãm. Şi ne preocupã problema asta, cum apar comunicatele înainte ca noi sã le dãm. Probabil cã unii publicã ce ar dori ei sã decidem. O sã încerc şi eu o soluţie, sã stau de vorbã cu presa dupã astfel de decizii mai importante, eu sau un alt coleg, în limita în care noi putem sã dãm informaţii, pentru cã legea ne interzice sã dãm informaţii cu privire la deliberãri, ori pe ei asta i-ar interesa, cine cum a votat. Scrie în lege cã suntem obligaţi sã pãstrãm secretul deliberãrilor şi al votului. Dacã ar fi altfel, sigur cã am ieşi public şi am spune: eu am votat aşa, ãla aşa, ãla aşa. Nu avem voie, aşa scrie la lege. Sã modifice legea şi nu avem nici o problemã sã ne supunem legii.


Reporter: Deci votul este confidenţial; pentru cã a fost o situaţie în care un coleg de-al dumneavoastrã a spus modul în care a votat. Are voie un judecãtor sau nu sã facã public? Dumneavoastrã ne-aţi spus deja cã ştim cã nu.


Augustin Zegrean: Cred cã acel coleg a fost într-adevãr supus presiunii presei. Nu mã aşteptam la el sã facã asta, este un om absolut rezonabil, este un bun judecãtor al Curţii, este un om de nãdejde. În plenul Curţii am discutat problema aceasta şi sper sã nu se repete.


Reporter: Şi atunci când se încalcã regulamentul Curţii, existã vreo sancţiune?


Augustin Zegrean: Existã. Sigur cã existã. Legea prevede sancţiuni. Deci tot ce v-am spus cã nu avem voie sã facem constituie abatere şi poate fi sancţionatã. Dar sper sã nu se ajungã acolo. De regulã nu au fost astfel de probleme. Judecãtorii Curţii sunt oameni serioşi, oameni care îşi respectã statutul şi respectã legea.


Reporter: Sunt unitare deciziile Curţii Constituţionale a României, pentru cã au fost discuţii şi în sensul acesta?


Augustin Zegrean : Noi de fiecare datã când luãm o decizie studiem mai întâi practica anterioarã. Nu suntem obligaţi sã ţinem seama de practicã. Tocmai de aceea poate fi sesizatã Curtea şi a doua oarã şi a treia oarã şi a zecea oarã pe o lege cu o excepţie de neconstituţionalitate....cu o excepţie de neconstituţionalitate, pentru cã nu suntem ţinuţi, nu suntem obligaţi sã pãstrãm jurisprudenţa. Sigur cã, de regulã, respectãm jurisprudenţa, pentru cã altfel ar însemna sã spunem cã atunci când s-a luat o decizie anterioarã ori au greşit, ori n-au ştiut. Nu se poate face aşa ceva!


Reporter: Anul trecut, cu ocazia suspendãrii activitãţii instanţelor, dar şi cu decizia Curţii privind reducerile bugetare, s-a spus cã magistraţii îşi apãrã drepturile...


Augustin Zegrean: Da, sigur cã ei atunci îşi apãrau drepturile, nu?


Reporter: Se dãdeau termene foarte scurte când era vorba de drepturile magistraţilor...


Augustin Zegrean: Noi am dat şi o decizie atunci în legãturã cu salarizarea judecãtorilor, mult controversata situaţie în care judecãtorii acţionau în judecatã Ministerul Justiţiei, colegii lor îi judecau şi aprobau majorarea salariilor. Noi am dat o decizie prin care am constatat atunci, la vremea respectivã, cã s-a încãlcat legea, s-a încãlcat Constituţia, pentru cã am apreciat noi cã una din legile pe care ei le invocau, când şi-au dat salariile acelea majorate, era abrogatã. Ori, ei nu puteau sã constate neconstituţionalitatea abrogãrii, cã asta a fost. Acuzau cã legea prin care se abroga acea discuţie legalã ar fi fost neconstituţionalã. Ei nu puteau s-o facã, trebuia Curtea Constituţionalã şi ea sã se pronunţe cu privire la constituţionalitate. Deci, în aceastã privinţã noi am dat o decizie care, sigur, este respectatã în prezent. Şi noi am fost acuzaţi cã apãrãm drepturile judecãtorilor. Noi am încercat sã explicãm în decizia pe care am dat-o de ce am spus, de exemplu, cã judecãtorilor Curţii Constituţionale nu li se aplicã interzicerea cumului pensiilor cu salariile, pentru cã judecãtorii Curţii Constituţionale au un mandat constituţional. Mandatul nostru este prevãzut în Constituţie. Noi suntem numiţi pe nouã ani şi nu poţi sã vii sã spui printr-o lege cã îl obligi pe judecãtorul Curţii sã demisioneze, dacã nu vrea sã rãmânã cu pensia, pentru cã mandatul lui este constituţional. Orice lege trebuie sã respecte acest mandat constituţional. În privinţa recalculãrii pensiilor pentru magistraţi, aici pãrerile au fost împãrţite, şi aţi vãzut cã decizia s-a dat cu 5 la 4...


Reporter: Ce-i lipseşte unui magistrat român în comparaţie cu activitatea unui alt magistrat european?


Augustin Zegrean: Nimic nu-i lipseşte, absolut nimic nu-i lipseşte. Are pregãtirea necesarã, are condiţii de muncã absolut egale cu cei de dincolo. Sigur, ei se plâng cã au multã muncã, multe dosare. Asta este situaţia, asta este vremea în care trãim, astea sunt vremurile prin care trecem! Nu se poate sã dai o lege prin care sã spui cã reducem numãrul de dosare. Sunt la fel de bine pregãtiţi, au legislaţia la îndemânã, acum au şi calculatoare, au tot ce le trebuie pentru a putea judeca.


Reporter: Curtea Constituţionalã este o instituţie juridico-politicã. Curtea Constituţionalã a României nu este prea diferitã de celelalte Curţi constituţionale europene, în ceea ce priveşte sesizarea sau numirea magistraţilor. Deşi toţi judecãtorii europeni sunt numiţi politic sau chiar fac parte din partide politice, nimeni nu comenteazã acest lucru. Putem conchide, citându-l pe preşedintele Augustin Zegrean, "democraţia costã mult şi dureazã mult".