2013 marchează 65 de ani de relaţii diplomatice neîntrerupte între România şi Israel.

În ultimii ani s-au înregistrat vizite politice la cel mai înalt nivel cu un dialog constant de lucru în multe planuri de interes pentru ambele state, un moment foarte bun al relaţiei bilaterale România - Israel, care a atins un nivel de maturitate cu perspective optimiste pentru viitor.

La încheierea misiunii, ambasadorul României în Israel, Excelenţa Sa Eduard Iosiper, a acordat un interviu corespondentului RRA, Dragoş Ciocârlan.

Dragoş Ciocîrlan: Câţi ani?

Edward Iosiper: Şase ani.

Dragoş Ciocîrlan: Este mult?

Edward Iosiper: Este destul de mult în diplomaţie. În mod normal un post durează patru ani.

Dragoş Ciocîrlan: Nu vă întreb de ce aţi rămas în plus doi ani; aş vrea să îmi vorbiţi în primul rând despre relaţiile bilaterale, performanţa de a avea toate vizitele la nivel înalt.

Edward Iosiper: Nu ştiu exact ce s-a întâmplat la nivelul celorlalte ambasade. Mă bucur că aţi remarcat acest lucru. Am avut bucuria să constatăm un ritm extrem de intens al schimburilor bilaterale la cel mai înalt nivel. Am avut vizita de stat a preşedintelui României, Traian Băsescu, la Ierusalim, am avut o şedinţă comună de guvern acum doi ani, am avut patru vizite ale miniştrilor români de externe, ultima dintre ele efectuată de ministrul de externe Titus Corlăţean în octombrie anul trecut la Ierusalim, şi în acelaşi timp vizite israeliene în România la cel mai înalt nivel. A fost prima vizită a unui preşedinte israelian în România în cei 65 de ani de relaţii diplomatice neîntrerupte. Mă refer la vizita efectuată de preşedintele Shimon Peres, la Bucureşti, în 2010.

Am înregistrat prima vizită a unui prim-ministru israelian la Bucureşti după '89, vizita efectuală de primul ministru Benjamin Netanyahu în 2011, de asemenea, ministrul israelian de externe a efectuat o vizită oficială la Bucureşti şi, dincolo de acest nivel, cel mai înalt al schimburilor politice, am înregistrat numeroase vizite ale altor membri ale celor două Cabinete la Bucureşti şi la Ierusalim.

Am continuat să avem un dialog constant la nivel de lucru. Există un dialog între cele două Ministere de Externe, care se desfăşoară anual, la nivel de director generali. Cred că ne aflăm într-un moment foarte bun al relaţiilor bilaterale, este o relaţie care cred că a atins un nivel de maturitate, care ne permite să fim foarte optimişti pentru viitor şi cadrul general al dezvoltării relaţiei bilaterale, definit de acordurile semnate în ultimii ani şi de Declaraţia Comună a celor două guverne din noiembrie 2011, de la Ierusalim, cred că ne oferă motive bune de optimism.

Dragoş Ciocîrlan: Foarte pe scurt despre colaborarea militară, comercială şi în alte domenii.

Edward Iosiper: Dincolo de acest dialog politic, există numeroase domenii de cooperare între România şi Israel. Menţionaţi domeniul economic, în acest sens interesul constant al investitorilor israelieni pentru România, un interes care a continuat chiar şi în anii dificili ai crizei economice care a lovit întreaga Europă şi este un lucru care ne bucură, prezenţa israeliană la Bucureşti a rămas constantă şi chiar s-a extins. Schimburile comerciale bilaterale au crescut în ultimii doi ani. Sunt convins că potenţialul real al acestei relaţii este mult superior actualului nivel al schimburilor comerciale.

În ultimii doi ani de zile am înregistrat o balanţă excedentară pentru prima oară după 20 de ani în relaţia cu Israelul, doi ani consecutivi. Sigur că am dori să avem mai multe produse româneşti în Israel, este un domeniu în care încă nu stăm atât de bine cum ne-am dori. Trendul este ascendent şi sunt convins că această evoluţie se va menţine în anii următori.

Dincolo de schimburile economice există, într-adevăr, relaţii foarte bune. S-a amintit de schimburile militare, există schimburi academice care se dezvoltă, avem în lucru un acord de cercetare-dezvoltare care va stimula mult cooperarea într-un domeniu în care Israelul beneficiază de numeroase argumente.

Dragoş Ciocîrlan: Combaterea antisemitismului şi negarea Holocaustului, cooperarea cu Yad VaShem, sunt câteva instituţii care monitorizează evoluţia antisemitismului în general în Europa, inclusiv în România. Despre România se vorbeşte că există o legislaţie adecvată, dar nu se aplică.

Edward Iosiper: Cred că România a făcut paşi foarte importanţi în combaterea antisemitismului, lucru recunoscut de toate instituţiile internaţionale şi de autorităţile israeliene. Legislaţia românească în domeniu cred că este la nivelul oricărei legislaţii europene de acest fel, ceea ce priveşte aplicarea legii. Nu ne rămâne decât să sperăm că legea va fi aplicată în litera şi spiritul ei şi chiar dacă incidentele de acest fel sunt, din fericire, mult mai puţin numeroase în România decât în alte state, asta nu înseamnă că nu trebuie să dăm atenţia cuvenită acestui subiect.

În ceea ce priveşte comemorarea şi studierea Holocaustului, îndrăznesc să spun că România poate fi un exemplu în acest sens. România a început acum 10 ani un proces coerent şi conştient de recuperare a trecutului istoric şi de recunoaştere a rolului jucat de autorităţile române în Holocaust, un proces început cu înfiinţarea Comisiei de Studiere a Holocaustului în România, în anul 2003, condus de laureatul premiului Nobel Elie Wiesel. Cred că la 10 ani după acest moment putem face un bilanţ şi acest bilanţ arată foarte bine.

România este astăzi, la 10 ani după momentul înfiinţării Comisiei Wiesel, este un membru activ al International Holocaust Remembrance Alliance, România are o "zi naţională de comemorare a Holocaustului", România are un institut de studiere a Holocaustului în România care continuă activitatea Comisiei Wiesel, un institut care se află sub patronajul Guvernului. Bucureştiul este una dintre puţinele capitale europene care are un Memorial al Holocaustului. Avem o programă şcolară bine pusă la punct în domeniu. Sunt eforturi concrete, care au fost făcute în aceşti ani şi care au fost recunoscute ca atare, care cred că pot fi un exemplu şi pentru alte ţări europene şi vreau să menţionez aici sprijinul concret pe care l-am primit în aceşti ani din partea Institutului Yad VaShem de la Ierusalim. Multe dintre proiectele noastre în domeniul comemorării şi studierii Holocaustului nu ar fi fost posibile fără sprijinul constant al Institutului Yad VaShem.

Există un acord încheiat între Ministerul Educaţiei din România şi Institutul Yad VaShem. Recent a fost semnat un alt acord între Institutul de Studiere al Holocaustului din România şi Yad VaShem, sunt acorduri în baza cărora profesorii români de istorie beneficiază anual de cursuri de pregătire la Yad VaShem şi în baza cărora se organizează diverse seminarii, conferinţe istorice şi în România şi în Israel privind Holocaustul din România.

Dragoş Ciocîrlan: În urmă cu câţiva ani aţi lansat un proiect original pentru tânăra generaţie de israelieni cu părinţi şi bunici originari din România.

Edward Iosiper: Sunt foarte optimist. Este proiectul de diplomaţie publică, să spun, la care ţin cel mai mult din perioada în care am petrecut-o în Israel. Mi-am dorit să ne apropiem de generaţiile următoare, să le spunem, generaţiile a doua şi a treia, cei care sunt născuţi din părinţi sau din bunici români pentru că am constatat că aceste generaţii participă într-o mică măsură la evenimentele organizate de organizaţiile consacrate ale emigraţiei din România. Puţini dintre ei mai vorbesc limba română şi cunoştinţele lor despre România, ale celor pe care îi întâlnisem, erau relativ vagi şi mi-am dorit foarte mult o apropiere faţă de aceste generaţii active şi am dorit să le prezentăm România.

Dragoş Ciocîrlan: Putem spune că le-aţi pus la dispoziţie reşedinţa. Ei se întâlnesc periodic, discută şi nu interveniţi cu absolut nimic.

Edward Iosiper: Este un proiect de suflet şi este un proiect care sunt convins că are viitor. L-am început acum trei ani de zile. Într-adevăr, am organizat două evenimente pe an. Recent, am organizat cea de a şaptea ediţie a acestor întâlniri pe care le-am pus sub titulatura "Next Generation Club". Am încercat acest lucru, am încercat să le trezim interesul faţă de România, am încercat să le prezentăm România ca o ţară europeană modernă, dinamică, o ţară cu frumuseţi naturale, cu nenumărate posibilităţi de cooperare, fiecare în domeniul lui de activitate, şi vreau să cred că am reuşit să le trezim interesul faţă de ţara în care s-au născut părinţii şi bunicii lor. Pentru ei, născuţi în Israel, vorbitori de ebraică, totuşi, România nu este o ţară ca oricare alta. România trebuie să fie o ţară specială pentru că familia lor are o legătură afectivă cu acea ţară şi am încercat să-i stimulăm să descopere această ţară.

Mulţi dintre participanţii la reuniunile noastre au vizitat România în ultimii ani, singuri sau împreună cu părinţii lor şi am fost încântat de fiecare dată când au venit şi mi-au spus cât de bine s-au simţit în România, ce experienţă bună au avut. Vreau să cred că o mică parte din decizia lor de a stabili o legătură cu România a fost şi ca urmare a acestor întâlniri pe care noi le-am organizat. Unii dintre ei au anumite proiecte de cooperare deja în România. Sunt foarte optimist, şi aţi participat la unele dintre aceste întâlniri, sunt convins că e un proiect care are viitor.

Dragoş Ciocîrlan:Cum a fost experienţa pentru familie, fetiţele dvs, pentru soţia Tatiana şi pentru buni?

Edward Iosiper: A fost o experienţă extrem de interesantă şi pozitivă pentru soţia mea, Tatiana, care este şi ea diplomat de carieră, a fost o experienţă, să zicem, similară, deşi a fostu n post dificil. Este un loc care îţi oferă multe satisfacţii profesionale dar în acelaşi timp este un loc care oferă multe bucurii şi din punct de vedere personal. Şi pentru familie, pentru copii a fost, cred, o experienţă foarte bună. Au fost aici şi la grădiniţă, au intrat la şcoală aici, au făcut câţiva ani de şcoală în Israel. O experienţă bună, s-au simţit foarte bine, cu toţii ne-am simţit bine. Şi dincolo de aspectul profesional al şederii noastre în Israel, am avut bucuria să cunoaştem foarte mulţi oameni, am călătorit de-a lungul şi de-a latul ţării, am participat la extrem de multe evenimente. Am încercat să înţelegem cât mai bine specificul local, am încercat să cunoaştem cât mai mulţi oameni, în acelaşi timp am încercat să prezentăm cât de bine am putut ţara noastră publicului israelian. Întotdeauna când pleci după o misiune diplomatică, probabil vom rămâne şi noi cu amintirea locurilor şi a oamenilor pe care i-am cunoscut aici, mulţi dintre ei ne-au devenit prieteni. În acelaşi timp, ne bucurăm foarte tare să ne întoarcem acasă. Aşteptăm cu nerăbdare viitoare provocări profesionale, cine ştie, în alte locuri după o perioadă pe care vrem să o petrecem la Bucureşti.

Dragoş Ciocîrlan:Cum a fost experienţa diplomatului român în Israel care anterior a fost în misiune la Washington?

Edward Iosiper: Sigur, există suficiente deosebiri între un post diplomatic la Tel Aviv faţă de cel de la Washington. Există şi unele asemănări, dar asemănările să zicem că ar fi dată de importanţa specială pe care ambele ţări o au. Şi dincolo de acest lucru, există şi diferenţe semnificative, cum ar fi ritmul extrem de alert în care se defăşoară lucrurile în Israel, poate lipsa de predictibilitate a evenimentelor faţă de Washington, unde lucrurile sunt, să zicem, foarte bine stabilite şi au o rigoare instituţională clară. În Israel lucrurile sunt mai puţin predictibile, trebuie să te aştepţi la surprize şi trebuie să reacţionezi rapid de foarte multe ori la situaţii neaşteptate, în condiţiile în care ambasada noastră în Israel este mult mai mică decât ambasada noastră din Washington, ceea ce creează o presiune suplimentară asupra diplomaţilor aflaţi la post.

Din punctul meu de vedere, cred că experienţa la Washington a fost extrem de importantă pentru postul pe care l-am avut în Israel, nu numai pentru că este un loc atât de important în care înveţi extrem de multe lucruri pe care le poţi folosi în cariera ta diplomatică viitoare dar în mod specific pentru că la Washington m-am ocupat între altele şi de această regiune, de Orientul Mijlociu, de procesul de pace şi am avut în acest fel posibilitatea să intru în contact cu extrem de mulţi oameni, fie la nivel oficial, fie la nivel academic al al think-tank-urilor americane care se ocupă de problematica Orientului Mijlociu şi am reuşit să acumulez un bagaj de cunoştinţe despere Israel şi despre întreaga regiune care a fost extrem de folositor în experienţa mea israeliană.

Dragoş Ciocîrlan: Vă mulţumesc. Shana Haba b'Yerushalayim!

Edward Iosiper: Vă mulţumesc mult şi dvs. Nu, anul viitor nu va mai fi la Ierusalim, la anul la Bucureşti.

Interviu difuzat de Radio România Actualităţi, în emisiunea "Agenda globală".

Monitorizare text: Agenţia de presă RADOR a Societăţii Române de Radiodifuziune