Acum 30 de ani, în 1985, cooperarea dintre guvernele Belgiei, Franţei, Germaniei, Luxemburgului şi Olandei s-a concretizat în Acordul de la Schengen, semnat în localitatea luxemburgheză cu acelaşi nume, privind abolirea treptată a verificărilor la frontierele comune.

Cinci ani mai târziu, a fost semnată Convenţia de aplicare a documentului, dar primele acorduri Schengen au devenit realitate în 1995, cu 7 state membre.

Astăzi, Spaţiul Schengen acoperă 26 de ţări: majoritatea statelor membre ale Uniunii Europene (cu excepţia Bulgariei, Croaţiei, Ciprului, Irlandei, României şi a Regatului Unit al Marii Britanii), dar şi ţări din afara blocului comunitar, precum Islanda, Norvegia, Elveţia şi Liechtenstein.

Spaţiul Schengen permite mişcare liberă a peste 400 de milioane de cetăţeni din Uniunea Europeană, precum şi a multora din afară: oameni de afaceri, turişti sau alte persoane prezente legal pe teritoriul Uniunii.

Libertatea de mişcare aduce atât beneficii, cât şi riscuri, iar statele membre ale Spaţiului Schengen trebuie să le gestioneze pe amândouă.

Apartenenţa la acest spaţiu presupune îndeplinirea unei serii de precondiţii.

Acestea implică de pildă demonstrarea capacităţii de asumare a responsabilităţii de a controla graniţele externe ale Uniunii Europene, emiterea de vize Schengen comune, dar şi cooperarea cu agenţiile din alte state ale zonei, în vederea menţinerii unui nivel înalt de securitate în condiţiile în care verificările la frontierele interne nu mai sunt în vigoare.

Conferinţa de la Luxemburg a Reţelei Europene de Migraţie va propune o prezentare a situaţiei actuale, ţinând cont de extinderea Spaţiului Schengen şi de schimbările rapide cărora trebuie să le facă faţă instituţiile statelor membre.

Conferinţa constituie totodată un spaţiu de reflecţie cu privire la diferite aspecte asociate, cum ar fi migraţia neregulată şi frontierele externe.

Care sunt provocările cheie în menţinerea şi extinderea ulterioară a zonei Schengen, dar şi cum se poate reacţiona mai eficient la preocupările legate de migraţia neregulată sunt principalele întrebări la care participanţii vor încerca să dea un răspuns.