S-au împlinit 30 de ani de la mineriada din 13-15 iunie 1990, unul dintre cele mai violente şi mai negre episoade din istoria postdecembristă.

Atunci, cele 53 de zile de proteste neîntrerupte anticomuniste în centrul capitalei au fost reprimate şi cu ajutorul minerilor aduşi din Valea Jiului în Bucureşti.

Au fost aproape 2.000 de persoane rănite sau reţinute abuziv şi nici acum, după 30 de ani, nu a fost cineva pedepsit.

Reporterul RRA Cătălin Radu a vorbit la evenimentul de comemorare de ieri cu preşedintele Asociaţiei Victimelor Mineriadelor, Viorel Ene, şi cu unul dintre răniţi.

Viorel Ene:Represiunea fost organizată de către preşedintele statului, Ion Iliescu, şi Petre Roman, primul ministru, cu ajutorul celor de la SRI, de la Ministerul de Interne, de la MApN şi toate instituţiile care au conlucrat la acele tragice evenimente.

Reporter: Alături de mine este una dintre victimele de atunci:

Mihail Eugen Chiţu: Am fost bătut cu sălbăticie de mineri - capul spart de jur-împrejur, coloana deplasată în patru locuri, rinichiul pe dreapta spart; 120 de zile de spitalizare, după cele 12 zile de reţinere la Măgurele.

Dosarul mineriadei, în care a fost inculpat şi fostul preşedinte al României Ion Iliescu, nu a ajuns să fie judecat pe fond, astfel că nimeni nu a fost condamnat.

Procurorii militari care au anchetat evenimentele afirmă că în iunie 1990 autorităţile au conceput un plan de reprimare a manifestaţiei-maraton din Piaţa Universităţii.

Au fost implicaţi oameni din Ministerul de Interne, SRI şi Armată, care în 13 iunie dimineaţa au intervenit pentru ridicarea tuturor protestatarilor care mai rămăseseră în piaţă.

Ulterior situaţia degenerează - sunt ciocniri cu forţele de ordine, maşinile poliţiei sunt incendiate iar preşedintele de atunci, Ion Iliescu, cheamă minerii pentru a restabili ordinea.

În următoarele două zile ei au instituit un regim de teroare în capitală, realtează redactorul RRA, Costin Grigore.